Nazareth – orasul Bunei Vestiri

Oraşul copilăriei lui Iisus, oraşul speranţei, al marilor taine ale mântuirii noastre

Nazareth a fost prima oprire „de suflet” pe care am facut-o cand ne-am aflat in Tara Sfanta, un loc de mare insemnatate pentru noi crestinii, intrucat in acest oras a locuit Maica Domnului cu parintii ei , Sfanta Ana si Sfantul Ioachim .
Era seara deja si destul de tarziu cand am ajuns noi iar biserica era inchisa…ni s-a spus de catre arabul care era de garda ca nu mai era posibil sa intram la ora aceea si tare ne-am intristat….insa Dumnezeu a tinut cu noi si pe cand eram pe punctul de a ne intoarce la autocar am avut parte de o mica minune : un alt paznic arab a sosit pe neasteptate sa ne instiinteze ca se deschide biserica!!! Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria care ne-a cuprins si de indata ne-am indreptat prin curtea bisericii spre sfantul locas care ne astepta acum cu poarta larg deschisa.
Biserica Sf Arhanghel Gavriil este ridicata chiar deasupra izvorului care alimenteaza cu apa fantana la care venea de obicei Fecioara Maria sa scoata apa si care se afla in apropierea casei ei. Aici a fost intampinata ea intr-o zi de Sfantul Arhanghel Gavriil si a primit instiintarea data plina de bucurie si de lumina : taina mai presus de taina a Bunei Vestiri, vestea ca va naste pe Mantuitorul.

Curtea interioara a bisericii Sfantul Arhanghel Gavriil

Am aflat ca in vechime, pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi in cateva randuri. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani. Am admirat frumusetea si finetea lucraturii, sculptura minunata in lemn.

Lucratura minutioasa a sculpturii catapetesmei din lemn de stejar

Am ramas placut surprinsi sa vedem ca unele din icoanele zugravite pe peretii acestei minunate biserici infatiseaza chipuri de sfinti din tara noastra la care noi romanii avem mare evlavie si ale caror sfinte moaste se afla in biserici din Moldova. Ma refer la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Nu mica a fost surpriza sa aflam ca sa picteze interiorul bisericii au venit aici tocmai din Bucovina noastra si au ramas pana au terminat lucrul, in 1978. Erau trei frati zugravi de icoane : Mihail Gavriil si Nicolae Morosanu _despre care am citit ca a devenit, a caror iscusinta ca iconari ne-a incantat tuturora privirea si ne-a mangaiat sufletul.

Fresce pe peretii interiori ai bisericii

A doua zi la lumina zilei din balconul hotelului unde am fost gazduiti peste noapte, am putut vedea frumoasa panorama a orasului Nazareth, al carui pitoresc doar il intrezarisem vag in seara sosirii noastre.

Panorama nocturna a orasului Nazareth

Mi-ar fi placut sa fi putut colinda prin oras, la pas, sa am ragazul sa privesc stradutele lui inguste care urca din Nazarethul de Jos inspre Nazarethul de Sus unde multi turisti doresc sa ajunga spre a admira peisajul minunat ce perspectiva il ofera. Nu mai era timp caci am pornit-o dis de dimineata dupa micul dejun, cu autocarul, catre alte locuri sfinte care ne asteptau in drumul nostru binecuvantat de pelerini in Tara Sfanta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 9 comentarii

Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Mania – pacat inrudit cu rautatea si mandria

Parintele Teofil Paraian, indragitul nostru duhovnic de la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus – supranumit „duhovnicul bucuriei” – ne spune ca in Antologia Sanscrită este scris:

„Mânia în oamenii cei buni se naşte moartă, se topeşte. În cei cuminţi un ceas trăieşte. În semidoct trăieşte lung: cinci ani în proştii cei din gloată, iar în mişei viaţa toată”.

Este o vorba cu sens, consider. In acelasi context parintele spune ca mania este un sentiment rusinos, iar expresia folosita in vremea noastra „este nervos”, nu poate fi si nu este o scuza sau un eufemism pentru rautate si mandrie.

Sfantul Ioan Gura de Aur , tin minte ca atragea atentia ca mania daca trece repede, scade pacatul in ochii Domnului, asadar ea nu trebuie sa dureze . O numea „iutime”.

Iar dacă eşti mânios din fire şi nu poţi să te abţii, măcar nu lăsa ca mânia să pună stăpânire pe tine pentru multă vreme. Alung-o departe cât mai repede. Soarele să nu apună peste mânia voastră (Efes. 4, 26). Trebuie să avem mare grijă cu această patimă, căci ea distrus familii, a stricat prietenii şi a pricinuit nenumărate nenorociri.

Patimile acestea legate una de cealalta fac mult rau si provoaca multe neajunsuri omului, in familii si in societate. Blandetea si indelunga rabdare daca sunt educate suficient de mult, ajuta cu siguranta la diminuarea pornirilor manioase. Sa ne amintim ce ne invata parintele Cleopa, alt mare duhovnic roman: „Rabdare, rabdare…rabdare si iar rabdare” , explicandu-ne ca rabdarea este baza multor alte virtuti duhovnicesti. Nu este tarziu niciodata sa „punem inceput bun” tot dansul ne incuraja. Fiecare zi este o noua sansa!

Binecuvantare si bucurie intru Domnul!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum e fapta si rasplata iar cuvantul ca si fapta

„Procedează astfel încât fapta să ţie locul cuvântului şi vorbeşte astfel încât cuvântul să ţină locul faptei.” – spuse intelepte, desigur.

Este greu sau e mai usor decat credem? La toti oamenii de buna credinta si frica de Dumnezeu nu este greu, pentru ca e la mijloc stradania sa placi celorlalti, sa nu ii dezamagesti. sa nu te dezamagesti pe tine.Dar cel mai important, sa nu il dezamagesti pe Dumnezeu! El te vede iar tu ii vei simti raspunsul…Glasul dinauntru iti va spune cum e bine. Daca il asculti si tii cont de sfat. Linistea si pacea coboara atunci in sufletul nostru.

Bucurie intru Domnul !

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Dar de mare valoare pentru suflet : trezvia

Un preot monah care a trait la Manastirea Petru Voda din tinutul Neamtului (Atanasie Stefanescu – inchis ca si alti preoti in vremea comunistilor la Chisinau, Vaslui, Aiud, Gherla si Poarta Alba (lagarul de exterminare al burgheziei romanesti), avea un cuvant pe care adesea il folosea in convorbirile cu cei veniti la manastire: „În viaţă operăm cu trei categorii de valori: esenţiale, importante şi secundare.”

Esentiala este credinta in Dumnezeu, valori importante sunt familia si profesiunea aleasa, iar secundare sunt valorile care tin de biologic :reproducerea, nutritia , distractia… Şi încheia cu amărăciune: Problema majoră este că azi oamenii trăiesc în secundar…!” Adevarat este ca viata in ritmul trait de oameni in vremea noastra te ia pe sus, te fura si nu te lasa ca sa respiri asa incat sa ajungi la ce este esential pentru suflet, pentru mantuirea lui.

Credinţa şi legătura cu Dumnezeu, care-i dau omului verticalitate, echilibru, pace, se mentine in viata prin cai multiple si variate specifice fiecaruia dintre noi, dar din care rugaciunea nu trebuie sa lipseasca nicidecum nici macar o zi. Este comunicarea noastra cu Domnul , mentinerea legaturii permanente cu duhul sau ceresc care ne lumineaza mintea si ne ofera cunosterea in duh si adevar, discernamantul si trezvia, acele trasaturi care indreapta pe om pe calea cea dreapta.

Ma rog serile cu precadere, pentru a doua zi valabil, dar gasesc destule momente si in zi cand ma rog Domnului sa imi daruiasca trezvia , sa nu ma lase prada uitarii si delasarii, mintea sa fie atenta in permanenta la strea sufletului si la ganduri. in permanenta .

Trezvia poate fi dobândită prin silinţă. Ştiind că ea îţi este de folos, te sileşti să fii cu luare aminte, căci toată această stare de trezvie se reduce la luare aminte, la concentrare, la paza minţii. (parintele Teofil Paraian

Toate lucrurile bune care se pot realiza în viaţa omului îşi au temeiul în luarea aminte. Trezvia este începutul a tot binele, începutul orientării spre bine.

Sa ne ajute pe toti bunul Dumnezeu sa fim cu luare aminte spre a nu cadea in ispitele vietii , sa ne pazim sufletele.

Pace și binecuvântare,
Gând bun și-n inimi alinare!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd

De ce se urăsc oamenii? E atâta necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinuiesc oamenii unii pe alţii? N-au loc sub soare? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alţii.


E multă frumuseţe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică, încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat. Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni, ca şi între popoare, calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc. Viaţa ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nicio deosebire faţă de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii.

De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alţii? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ţi-l poate lua nimeni; îl ai odată cu viaţa.

Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Predania

„De ce?” Intrebarea repetata arata ca este vorba de o intrebare retorica , deci la care nu asteaptam nici un raspuns. Ea doar subliniaza , accentueaza ideile evidente exprimate de autor. „De ce-urile” exprima atitudinea lui Ernest Bernea referitor la problemele in cauza. Care au fost si sunt si vor continua a fi in lumea asta atata timp cat omul nu il mai are pe Dumnezeu ca punct de reper si sprijin. Ajungem la o trista concluzie, aceea ca sacrificiul facut de Fiul Omului nu a avut rezultatul dorit pentru ca omul , ca si Adam, a continuat sa faca exact ce a vrut el , nu a urmat poruncile a caror ascultare este mantuitoare de suflet. Continuam sa ne intrebam: „DE CE?”

Oare DE CE raul isi spune cuvantul mai puternic decat Binele? Starea mea de spirit care imi creeaza un disconfort insuportabil in suflet ma face sa ma intreb la infinit…dar mai este starnita in mine dorinta sa merg in continuare cu Doamne si sa imi exersez rabdarea, vointa, iubirea si sa-mi intaresc rugaciunile , sa ma intaresc in a face voia Lui. Atat macar sper si cred ca pot face, asa doresc sa facem cat mai multi. Sufletul este mult prea pretios ca sa-l ucidem, este particica sfanta din noi, merita sa luptam chiar daca lupta cu noi insine este cea mai GREA lupta din lumea asta a noastra. Mantuirea sufletului nu o obtinem de unii singuri, iar iubindu-i si intelegandu-i pe ceilalti chiar daca…ne mai necajim reciproc, dovedim ca il iubim pe Dumnezeu.

Dar si pace de la Hristos Domnul! Sa va bucurati de frumosul pe care il vedeti in jurul vostru! Dumnezeu ni l-a daruit din abundenta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Mintea si inima la Hristos mereu

De la parintele Teofil Paraian, parinte si monah daruit, am retinut ideea ca un duhovnic trebuie, are datoria sa fie in viata lui , sa exemplifice prin comportament si spuse ceea ce invata si sfatuieste pe ai sai ucenici , sa nu ramana totul doar in carte…

Astfel sunt lucruri pe care noi le putem face in cursul zilei, in timpul activitatilor pe care le desfasuram, lucruri care ne pot tine in contact cu Dumnezeu mai mereu.

„Atunci când lucrezi, să nu-L uiți pe Hristos. Să-ți faci treaba cu bucurie, iar cugetarea și inima să-ți fie la Hristos. Atunci nu te vei obosi și vei putea lucra și cele duhovnicești.”

Un staret intelept, Tadeu, pe numele sau, de la Vitovnita , este pe aceeasi lungime de unde , subliniaza importanta constientizarii prezentei lui Dumnezeu langa noi, in noi, pretutindeni.

„Nu avem trebuinţă de nici o nevoinţă: doar să ne deprindem cu gândul că Dumnezeu este pretutindenea şi în inima noastră, pentru că e Dumnezeul inimii, Dătător-de-viaţă, Se sălăşluieşte întotdeauna în mijlocul vieţii şi trebuie să-L căutăm din inimă.

Când ne deprindem astfel, gândurile noastre vor fi întotdeauna paşnice, liniştite, blânde, smerite, binefăcătoare sistemului nervos al tuturor vieţuitoarelor înţelegătoare, al animalelor şi plantelor. Gândurile de pace şi liniştite sunt totdeauna pline de dragoste şi bunătate.”

Sa va fie ziua speciala la toata lumea! O saptamana binecuvantata va doresc, cu drag!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

ROADA DUHULUI SFANT

„E multă frumusețe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât, pentru a o învinge, a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.” (Ernest Bernea)

Ma gandesc ce frumoasa ar fi viata in aceasta lume frumoasa daca tot omul ar constientiza ca are un suflet cu care a venit aici si a fost trimis anume spre a-l folosi cu cea mai mare delicatete , cu grija si cu consideratie pentru ca de aceste suflet depinde fericirea in lumea in care am sosit. Si mai avem o datorie care este aceea de a imbogati aceasta particica divina desprinsa din Creatorul insusi, s-o facem sa isi manifeste inzecit chiar fiecare dar cu care a fost investita de Tatal Ceresc.

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, 23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia;” (Epistola catre Galateni 5:22,23)

Oamenii nu mai vad acest aspect sublim, lupta cu noi insine, cu raul din noi, a devenit cea mai grea lupta, un adevarat razboi. Imi amintesc de cuvintele unui parinte monah (de la Manastirea Petru Voda – parintele Atanasie Stefanescu):

„Cea mai grea prabusire vine prin tine insusti” . Adevarat este…

În atributele pe care le are Dumnezeu, de iubire, iertare, lumină, bucurie, dreptate, armonie, Dumnezeu este şi Cuvânt. Primul punct de contact în cunoaştere este Cuvântul.

Prin Cuvânt ne cunoaştem noi,

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua a 2 a din luna iulie – Sfantul Voievod Stefan cel Mare

 ”Neînfricat apărător al dreptei credințe, te-a avut pe tine Biserica lui Hristos, Binecredinciosule Voievod Ștefane, pentru care tot poporul te-a numit mare, bun și sfânt, și te-a cinstit. Drept aceea noi pururea te avem întăritor credinței noastre ortodoxe și al țării ocrotitor, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.” (Tropar)

Nu cred ca este vreun roman, de buna credinta, care sa nu recunoasca in Stefan cel Mare si Sfant (cum a fost numit inca din vremea sa), modelul principelui exemplar, domnitorul care se dedica intru totul libertatii si binelui tarii sale.

Papa Sixtus al IV-lea, pontiful contemporan il lauda pe voievodul Moldovei in cuvinte demne de retinut :

„Iubite fiu, mântuire.(…)„Faptele tale săvârşite cu înţelepciune şi vitejie, contra turcilor infideli, inamici comuni, au adus atâta celebritate numelui tău, încât eşti în gura tuturor şi eşti în unanimitate foarte mult lăudat. ” -Dată la Roma, 20 martie 1476, anul 5 [al pontificatului nostru]

Totodată, Ştefan cel Mare era descris de contemporanii săi europeni drept un războinic fără pereche şi un bărbat glorios. ”Vestită era la popoarele vecine vitejia şi norocul palatinului Ştefan, pentru destoinicia lui în ale războiului şi strălucite erau isprăvile lui împotriva turcilor, tătarilor şi ungurilor.”, scria Bernard Wapowski, un cronicar polonez. about:blankjavascript:void(0)

Un alt călător străin călugărul dominican Petru Ranzanus scria că Moldova era stăpânită de un ”bărbat de o energie fără pereche, numele căruia era Ştefan”.

Dintre cronicarii vremii erau destui care sugerau că voievodul moldovean ar fi fost cel mai nimerit prin meritele şi importanţa sa să conducă lupta principilor creştini ai Europei contra otomanilor. ”O, bărbat demn de admirat, întru nimic inferior ducilor eroici, pe care atât îi admirăm.(…) După părerea mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze primul rang şi conducerea lumii întregi şi demnitatea de comandant şi conducător al comunităţii creştine împotriva turcului ”, scria cronicarul polonez Jan Dlugosz.

Nu doar calitatile sale de bun strateg erau remarcate si laudate, Ştefan era privit ca un lider înţelept şi blând cu poporul său. ”Este un om foarte înţelept şi demn de mare laudă, foare iubit de supuşi, căci e blând şi drept, foarte vigilent şi darnic”, scria Dogelui Veneţiei, medicul italian Matteo Muriano, venit la Suceava pentru a-l trata pe Ştefan cel Mare.

Un lucru de remarcat si de retinut, voievodul moldovean era apreciat inclusiv de adversarii săi. Regele Poloniei, Sigismund I, martor la dezastrul armatei poloneze în Codrii Cosminului, l-a numit pe Ştefan al III lea Muşat, ”cel Mare”.

Moldovenii lui, din toata inima si cu toata admiratia ii cantau :

„Stefan, Stefan, Domn cel Mare /seaman pe lume nu are /decat numai mandrul soare!”

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Oameni ceresti si oameni pamantesti

„Dupa fericitul Augustin, crestinii, care traiesc in virtutea iubirii, sunt oameni ceresti, oamenii care formeaza imparatia, cetatea lui Dumnezeu, iar oamenii care traiesc in iubirea de sine sunt oameni pamantesti care formeaza imparatia pamantului, lumea.

Dupa cum e omul ceresc sau pamantesc, se lupta in el cele doua iubiri potrivnice, iubirea lui Dumnezeu cu iubirea de sine. Cu cat iubirea de Dumnezeu creste, iubirea de sine scade. Amandoua sunt ca bratele unui cantar : cand unul se ridica,celalalt coboara; cand iubirea lui Dumnezeu creste,iubirea de sine impreuna cu poftele ei descreste.”

Extrasul din scrierile Fericitului Augustin le-am gasit in volumulIII a lucrarii „Spre Tabor” scrisa de parintele martir Ilarion Felea. Am gasit cele doua expresii : crestini ceresti si oameni pamantesti, merge si un cuvant si altul (ma refer la oameni sau crestini) caci Fericitul Augustin ca si parintele Felea se refera la acei oameni care l-au cuoscut pe Dumnezeu in viata lor dar sunt ezitanti, mai bine zis inconstanti in atitudine.

Ne punem intrebarea sau ar fi foarte indicat sa ne-o punem:

Unde sunt eu, in care categorie ma numar: intre crestinii ceresti sau intre cei pamantesti? Iar raspunsul pe care ni-l dam bine ar fi sa fie sincer. Daca pana acum am trait o viata egoista cu prea putina dragoste sau atentie fata de Dumnezeu si cele sfinte, stim ce avem de facut, nu este asa?

A mea umila parere este ca multi dintre noi schimbam statutul crestinesc dupa circumstante si de conjunctura. Inclinam cand spre cele ceresti cand spre cele pamantesti si atunci vointa este aceea care ne poate ajuta. Viata este o lupta, cum spune un mare poet ardelean, ne-am lovit cu capul de cele bune ca si de cele rele, cu totii. Si se mai pune o intrebare : am vointa destul de tare ca sa urmez calea buna aratata de Hristos Domnul chiar in fiecare zi? Cand dovedim semne de slabiciune ce facem? Ne rugam intens si foarte des. Cerem ajutorul care va veni si vom fi mult mai feriti de a cadea in ispitelecare ne inconjoara. Cred ca am mai afirmat acest aspect: de multe ori si parca tot mai des ma adresez Domnului pe parcursul unei zile. Este un lucru bun, caci ajuuta dar arata ca am mult de lucrat cu mine insami ca sa ma asigur ca ma incadrez tot mai des in categoria de „crestin ceresc”

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Parintele Hrisostom Filipescu – Zi aniversara

Colectia personala de graphic design Citat Parintele Hrisostom Filipescu

Astazi, 29 iunie , odata cu Sarbatorirea Sfintilor si mult laudatilor Apostoli Petru si Pavel, Parintele Hrisostom mult iubit de credinciosi din toata gama varstei, a implinit tanara si frumoasa varsta de 35 de ani. Am mai scris in acest blog de-a lungul anilor despre parintele Hrisostom, om, preot, duhovnic si psiholog cu totul deosebit, daruit cu har mult de Doamne.

Pot afirma ca cel putin eu, am sarbatorit de doua ori in ziua de astazi, in doua feluri diferite ca incarcatura emotionala si duhovniceasca.

La multi ani cuvioase parinte Hrisostom , de ziua dumneavoastra va doresc din tot sufletul sanatate multa! Bunul Dumnezeu sa va intareasca si sa va ocroteasca de tot raul si sa va daruiasca tot ce El stie ca va este de folos!
Bucurie in inima si Lumina in suflet!
Zi sfântă, binecuvântată, !

Trebuie sa spun ca am dat de acest anunt „intamplator” astazi, inainte ca data de 29 iunie sa devina 30. In America timpul este „intarziat” cu 7 ore fata de ceasornicele din tara.

Facebook (foto credit)

„Fiecare zi este o floare dăruită lui Doamne. Astăzi, din darul lui Dumnezeu, am împlinit vârsta de 35 de ani. Moment de recunoștință pentru darul vieții, pentru părinți, profesori, prieteni, oameni providențiali care au apărut pe Cale…

   Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați dăruit clipe de bucurie prin mesaje, prin rugăciunile, gândurile frumoase și prețuirea voastră nemărginită. Vă mulțumesc din toată inima pentru dragoste și neuitare! Vă port în suflet și în rugăciuni!

   Hristos Domnul să ne dăruiască tuturor ceea ce este de folos sufletului și trupului, spre mântuire. Vă îmbrățișez cu drag pe toți! Bucurie sfântă!” – părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu,
Facebook (foto credit)

La mulți ani binecuvântați părinte!

sursa info – http://www.deinteres.ro

Cristina David

NOTA – Am fost de doua ori binecuvantata sa-l intalnesc pe dragul nostru parinte , sa stau de vorba cu dansul si sa-i simt caldura si lumina sufletului caci cu adevarat parintele Hrisostom traieste in Hristos Domnul cu intreaga sa fiinta.

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

„Imbratisarea Sfintilor Apostoli” – Doar impreuna ne mantuim

„Imbratisarea sfintilor apostoli – desen in pix – Gabriela Mihaita David

Azi, in a 29 a zi a lunii iunie ii sarbatorim pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel.

„Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este tema uneia dintre icoanele pastrate de Traditia crestina, inca din primele zile ale crestinismului. Aceasta compozitie, rara, iar uneori chiar neintalnita de multi, este de o deosebita frumusete, caldura si unitate.
Icoana indica in primul rand unitatea crestinilor in slujirea Cuvantului lui Dumnezeu. Niciodata parerile de sine, izolate de ceilalti si rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul cel tainic al Domnului.

Adevarul si puterea lucrarii cuvantului Evangheliei sta in comuniunea crestinilor intre ei si in Hristos. Nimic nu se face de unul singur, nimic separat. De aceea, icoana cu „Imbratisarea Sfintilor Apostoli” aduce neincetat in mintea inchinatorului ideea neaparata a unitatii si impacarii, mai ales intre aceia care au pareri diferite, ori ganduri separate.”

Felicitari acelora dintre prieteni care poarta numele daruitilor apostoli in diferitele lor forme.

La multi si binecuvantati ani!

Zi sfanta, binecuvantata la toata lumea!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 1 comentariu