Nazareth – orasul Bunei Vestiri

Oraşul copilăriei lui Iisus, oraşul speranţei, al marilor taine ale mântuirii noastre

Nazareth a fost prima oprire „de suflet” pe care am facut-o cand ne-am aflat in Tara Sfanta, un loc de mare insemnatate pentru noi crestinii, intrucat in acest oras a locuit Maica Domnului cu parintii ei , Sfanta Ana si Sfantul Ioachim .
Era seara deja si destul de tarziu cand am ajuns noi iar biserica era inchisa…ni s-a spus de catre arabul care era de garda ca nu mai era posibil sa intram la ora aceea si tare ne-am intristat….insa Dumnezeu a tinut cu noi si pe cand eram pe punctul de a ne intoarce la autocar am avut parte de o mica minune : un alt paznic arab a sosit pe neasteptate sa ne instiinteze ca se deschide biserica!!! Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria care ne-a cuprins si de indata ne-am indreptat prin curtea bisericii spre sfantul locas care ne astepta acum cu poarta larg deschisa.
Biserica Sf Arhanghel Gavriil este ridicata chiar deasupra izvorului care alimenteaza cu apa fantana la care venea de obicei Fecioara Maria sa scoata apa si care se afla in apropierea casei ei. Aici a fost intampinata ea intr-o zi de Sfantul Arhanghel Gavriil si a primit instiintarea data plina de bucurie si de lumina : taina mai presus de taina a Bunei Vestiri, vestea ca va naste pe Mantuitorul.

Curtea interioara a bisericii Sfantul Arhanghel Gavriil

Am aflat ca in vechime, pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi in cateva randuri. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani. Am admirat frumusetea si finetea lucraturii, sculptura minunata in lemn.

Lucratura minutioasa a sculpturii catapetesmei din lemn de stejar

Am ramas placut surprinsi sa vedem ca unele din icoanele zugravite pe peretii acestei minunate biserici infatiseaza chipuri de sfinti din tara noastra la care noi romanii avem mare evlavie si ale caror sfinte moaste se afla in biserici din Moldova. Ma refer la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Nu mica a fost surpriza sa aflam ca sa picteze interiorul bisericii au venit aici tocmai din Bucovina noastra si au ramas pana au terminat lucrul, in 1978. Erau trei frati zugravi de icoane : Mihail Gavriil si Nicolae Morosanu _despre care am citit ca a devenit, a caror iscusinta ca iconari ne-a incantat tuturora privirea si ne-a mangaiat sufletul.

Fresce pe peretii interiori ai bisericii

A doua zi la lumina zilei din balconul hotelului unde am fost gazduiti peste noapte, am putut vedea frumoasa panorama a orasului Nazareth, al carui pitoresc doar il intrezarisem vag in seara sosirii noastre.

Panorama nocturna a orasului Nazareth

Mi-ar fi placut sa fi putut colinda prin oras, la pas, sa am ragazul sa privesc stradutele lui inguste care urca din Nazarethul de Jos inspre Nazarethul de Sus unde multi turisti doresc sa ajunga spre a admira peisajul minunat ce perspectiva il ofera. Nu mai era timp caci am pornit-o dis de dimineata dupa micul dejun, cu autocarul, catre alte locuri sfinte care ne asteptau in drumul nostru binecuvantat de pelerini in Tara Sfanta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 5 comentarii

Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Sfantul care a imblanzit un leu

Drumul nostru serpuieste prin pustiu inspre Valea Iordanului, o vale larga supranumita „Valea manastirilor”. Catre una din siragul de manastiri ne indreptam acum si de la cativa kilometri buni zarim cu usurinta cladirea sobra a manastirii Sfantul Gherasim care cu zidurile ei inalte apare ca o veritabila cetate. Aflam ca au fost ridicate anume asa ca sa reziste atacurilor beduinilor nomazi. In fata ochilor nostri se desfasoara o zona arida,pustie si dezolanta. Totusi, in aceste locuri lipsite practic de viata au trait si s-au nevoit intru credinta si mantuire multi pustnici, poate sute de mii…Intre primii s-a numarat Sfantul Gherasim despre care aflam cu uimire ca nu a vietuit chiar singur caci a avut un companion, un leu, pe care el l-a intalnit intr-o zi in pustiu si care racnea de durere. Monahul l-a ajutat scotandu-i un spin din laba si tamaduindu-i rana dureroasa dupa care i-a dat drumul. Leul insa, recunoscator, nu l-a mai parasit, ci l-a insotit si l-a slujit ca un adevarat ucenic si l-a slujit cu devotament pe calugarul Gherasim pana acesta s-a savarsit din viata. Cinci ani a stat leul cu Sfantul Gherasim in manastire, primind de la el numele Iordan.

După mutarea sa din viață se spune ca leul a murit, la scurt timp, chiar pe mormantul binefacatorului sau, dupa cum citim în viața Sfântului Gherasim de la Iordan.

Curtea manastirii nu este mare dar e foarte atragatoare prin atmosfera sa sarbatoreasca imprimata de steguletele care se vad peste tot. Pasim cu grija printre vase uriase cu plante exotice si admiram ungherele pitoresti care ne incanta privirea prin culoare si varietate de forme. Un locas manastiresc cu un farmec aparte pe care nu il poti uita usor.

Aflam ca tot aici a trăit și Cuviosul Zosima, în secolul al VI-lea, calugarul care s-a învrednicit să intalnească in pustiul Iordanului, dincolo de rau, pe Sfanta Maria Egipteanca, pustnica ce petrecuse singura 47 de ani in pustietate si pe care a impartasit-o cu Sfintele Taine iar dupa un an a ingropat-o in pustie.

O alta traditie a locului spune ca in acest loc ar fi poposit Maica Domnului cu pruncul Iisus si dreptul Iosif cand fugeau in Egipt de frica imparatului Herod. Coborand niste trepte am putut admira intr-o incapere de jos o icoana deosebit de frumoasa care o infatiseaza pe Maica Domnului alaptand pe pruncul Sfant.

Parasesc manastirea impreuna cu grupul de pelerini, cu regretul ca nu am putut sa poposesc timp mai indelungat in ea pentru ca cele vazute acolo m-au impresionat in chip cu totul deosebit.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 2 comentarii

Intalnirea

Drumul pe care-l parcurg zilnic de acasă spre serviciu este jalonat de câteva biserici. Pentru că nu merg la lucru folosind mașina personală, ci transportul în comun, am ocazia să fiu printre oameni, îi pot studia, vrând- nevrând. 

Și îi observ pe unii vorbăreți și mereu glumind, pe alții cu ochii veșnic în telefonul mobil, pe ceilalți adânciți în gândurile lor. Când autobuzul cu care călătoresc trece pe lângă vreo biserică unii se opresc din preocupările lor și-și fac cruce. Alții stau nepăsători. M-am gândit: ce îi diferențiază interior pe acești oameni, dincolo de gestul vizibil de evlavie care-i deosebește? Și am găsit răspunsul. Pentru cei care se închină, Dumnezeu înseamnă ceva, mai exact, Cineva cu Care s-au întâlnit în viața lor. Ceilalți au ratat deocamdată întâlnirea.

În pilda care urmează este vorba tocmai despre acest fapt, despre întâlnirea cu Dumnezeu, cea care ne structurează viața și ne schimbă sufletul.

Intalnirea aceasta care a avut loc intr-un chip minunat si de nepatruns mintii omenesti, asa cum sunt toate caile Domnului, s-a patrecut in viata unui actor relativ celebru in anii tineretii sale, olandez de origine, Jozef van den Berg.

Autor : Augustin Paunoiu

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 2 comentarii

Reteta duhovniceasca

Reteta duhovniceasca.

Se ai cat poti cuprinde din radacina ascultarii, muguri si frunze multe din ramura rabdarii, petale imaculate din floarea curatiei, coaja bine maruntita din tulpina privegherii si fructe bine parguite din pomul smereniei. Se adauga, dupa posibilitati si nevoi, multa dreapta socoteala, profunda cugetare, rugaciune cat incape, cateva picaturi de lacrimi si daca este cazul, doua-trei suspine adanci. Acoperim bine vasul cu capacul milostivirii, aprindem focul dragostei de Dumnezeu si se fierbe continutul la flacara iubirii de aproapele. Se consuma fierbinte in cupa pocaintei ornata cu o felie de umilinta…

Hraniti-va sufletul dupa pofta inimii si sa va fie de folos!

Doamne , ajuta inimii mele sa Te doreasca , dorindu-Te sa Te caute , cautandu-Te sa Te gaseasca , gasindu-Te sa te iubeasca , iubindu-te sa inceteze a mai pacatui „ (Fericitul Augustin)

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 3 comentarii

Doi frati – Doua povesti de Iubire

  Doi frati voiau sa se mantuiasca. Merg la un avva sa-i ceara sfat. Batranul ii inchide pe fiecare in cate o chilie cu geamul zavorat timp de 40 de zile. Acolo urma sa isi vada fiecare  pacatele si sa-si revizuiasca viata. Mancare si apa primeau doar seara. Oricind puteau cere sa iasa. Dar era o incercare de ascultare.
    Dupa acea perioada de asceza, cei doi frati au iesit la lumina. Unul era straveziu, cu ochii plansi adanciti in orbite. Celalalt era vesel, senin si la fel de voinic ca si inainte. Insa amandoi aveau privirile luminoase. Batrinul avva nu stia ce sa creada. Seara s-a rugat fierbinte sa afle care din cei doi a aflat calea mantuirii si a placut Domnului. In somn, ingerul Domnului l-a instiintat ca amandoi in egala masura.
    A doua zi, avva i-a chemat si i-a rugat sa ii spuna cum au petrecut in chilie. Primul a spus ca a vazut inaintea lui iadul si toate pacatele pe care si le-a plans cu lacrimi amare. L-a vazut cu ochii mintii pe Hristos Dreptul Judecator si s-a intristat de toate cele stricate din el insusi. Celalalt frate a vazut bunatatea si milostivirea lui Dumnezeu, a vazut gradina raiului si nu a incetat sa-I dea slava lui Dumnezeu pentru toate binecuvintarile Sale. L-a vazut cu ochii mintii pe Dumnezeu Iubire si asta i-a umplut inima de bucurie.
    Doua povesti de iubire cu acelasi Dumnezeu. Si amandoi au ramas in inima Lui.

„Eu nu ma pot gandi la iad. Ma gindesc la bunatatea lui Dumnezeu care imi ingaduie sa Ii pictez Chipul. La Dumnezeu Iubire care mi-a dat atatea culori ca sa-i impodobesc vestmintele”.

„Dulcea sarutare” – Icoana pe lemn pictata de Mihaela Andrei pictor iconar

O pilda minunata care invita la reflectare duhovniceasca, aflata pe site-ul unui pictor iconar, atasez link-ul.

https://pictordeicoane.blogspot.com/2017/06/maica-domnului-cu-pruncul-detaliu.html

postare- Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Sfintii Trei Ierarhi – Prietenia trainica in Hristos Domnul

Ii praznuim astazi, a 30-a zi din luna ianuarie, pe cei Trei Mari Dascali si Ierarhi ai Bisericii, Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur si praznuim prietenia duhovniceasca dintre ei, o prietenie trainica care traieste peste veacuri si a intrat in vesnicie prin dragostea cea trainica intru Domnul.

Pe acesti trei Sfinti Parinti: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur, ii sarbatorim astazi laolalta, ca pe cei mai mari invatatori si Pastori ai Bisericii, din toata istoria crestinatatii. Viata lor sfanta si invataturile lor alcatuiesc, adica, niste indreptare de ortodoxie, vrednice de toata lauda si increderea. Este o dovada limpede ca este ratacire sa nu crezi ca ei. Ei arata la treapta cea mai inalta „drumul imparatesc” in Biserica Ortodoxa. Ei sunt adevaratii ctitori ai Ortodoxiei. Si pentru ca, pe langa darul talmacirii Sfintelor Scripturi, ei s-au invrednicit si de inalta treapta a arhieriei, ei sunt cunoscuti indeobste sub numele de Sfintii Trei Ierarhi.

„Şi aceşti bărbaţi au trăit puţin în comparaţie cu mulţi alţii, sfântul Vasile cel Mare a trăit numai cincizeci de ani, sfântul Grigorie mai mult, optzeci de ani şi sfântul Ioan Gură de Aur şaizeci şi ceva de ani. Insă în aceşti ani au lucrat şi s-au consumat pe ei, aşa cum o lumânare de ceară curată arde luminos şi nestingherit până când se topeşte, până la ultima picătură de ceară. Aşa au lucrat, aşa şi-au mistuit viaţa aceşti mari sfinţi ai Bisericii. Ii prăznuim şi separat, îi prăznuim şi împreună. Ii prăznuim separat pentru că au nişte deosebiri între ei, fără îndoială, sunt trei mari personalităţi. Dar îi sărbătorim şi împreună, pentru că au şi nişte calităţi care îi unesc. Vi s-a mai spus, ceea ce-i uneşte pe ei, pe aceşti trei sfinţi luminători ai Bisericii, sau trâmbiţele Duhului Sfânt, este în primul rând cultura lor extraordinară. Pentru că au învăţat şi ştiinţa veche, păgână, de până la ei şi au adâncit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de înţelepciune şi de idei. Deci această cultură, pe care toţi au avut-o, Vasile, Grigorie şi Ioan, îi uneşte pe toţi. Mai ales că trăiesc în acelaşi veac, veacul IV: cei doi se nasc, sfântul Vasile şi sfântul Grigorie, în 329; sfântul Ioan mai târziu, 347 şi la 407 moare”. (din predica parintelui Sofian Boghiu)

sursa: ortodoxism.ro/proloagele

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Sfantul Cuvios Efrem Sirul – o viata de smerenie, evlavie si singuratate – cinstit in ziua de 28 ianuarie

Sfantul Cuvios Efrem Sirul – „cel mai vestit scriitor, cel mai ales calugar, cel mai smerit diacon si intelept dascal pe care l-a dat Biserica din Siria in veacul al patrulea”.(Cuvantari la vietile sfintilor- Pr. Ilarion V Felea). Pentru multi credinciosi ortodocsi Sfantul Efrem Sirul este cunoscut prin rugaciunea atribuita lui, o rugaciune scurta care poate fi considerata rugaciune specifica Postului Mare, dupa cum „Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul este cantarea ce caracterizeaza spiritul acestui post aspru tinzand spre smerenia omului si initierea lui in pocainta.

„Orice patimă e mai ușor s-o învingi de la prima ei apariție, decât atunci când ea se va împuternici, se va transforma în deprindere și te va stăpâni ca o a doua natură.”(Sfantul Efrem Sirul)

„După cum e cu neputință să-ți cumperi pe bani, fără să te ostenești, știința de carte sau orice alt meșteșug, tot așa e cu neputință să dobândești deprinderea în virtute fără osârdie și fără zel.”(Sfantul Efrem Sirul)

„Astfel, este înfrânarea limbii: A nu vorbi cuvinte multe şi deşarte, a ţine limba şi a nu grăi de rău, a nu ocărî, a nu blestema, a nu vorbi cele ce nu se cuvin, a ţine limba şi a nu cleveti, a nu prihăni pe fratele, a nu descoperi taine, a nu cugeta cele ce nu sunt ale sale.”(Sfantul Efrem Sirul)

O talcuire deosebit de frumoasa si folositoare a rugaciunii Sfantului, care se rosteste in Postul Mare, apartine parintelui Alexander Schmemann. http://acvila30.ro/pr-alexander-schmemann-talcuire-la-rugaciunea-sfantului-efrem-sirul_1/

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Sfantul Calinic de la Cernica – primul din siragul duhovnicesc al sfintilor romani canonizati

Greu de crezut ca in 1955, Biserica Ortodoxă Română a avut curajul sa-si canonizeze primul sfant, in chiar vremea de apogeu a prigoanei comuniste si a presiunilor exercitate de securitate. Acest sfant este Calinic, Episcop al Ramnicului si fostul staret al Manastirii Cernica unde in anul 1807 a intrat in nevointa calugareasca sub ascultarea cuviosului staret, arhimandritul Timotei. Am vizitat manastirea in care monahul Calinic avea sa devina duhovnic mult iubit si mai apoi staret (la numai 31 de ani), de nenumarate ori, inca din copilarie, dar marturisesc ca pana astazi nu am stiut ca marele sfant a fost primul ales spre canonizare oficiala in cadrul Bisericii. Sfintele sale moaste se afla spre inchinare intr-o frumoasa racla din biserica manastirii.

Parintele Ilarion Felea amintea in lucrarea sa „Spre Tabor” in volumul I (Pregatirea) faptul ca „fiecare neam crestin isi are, pe langa sfintii a toata lumea, si sfintii sai nationali”. Remarca apoi ca „Romanii, pana astazi (parintele a lucra la opera sa de capatai inainte de 1955), nu au canonizat nici un sfant. La prima privire, faptul acesta e de mare mirare. Cum, acestui neam, de la nastere crestin, ii lipsesc sfintii? Sau aceia dintre fiii lui considerati sfinti nu indeplinesc cerintele canonizarii? Nici una, nici alta.” Adauga mai apoi ca „pricina pentru care ei nu sunt canonizati este vitregia vremurilor si uneori slabiciunile oamenilor, care nu au ingaduit Bisericii sa se ocupe de canonizarea sfintilor…”

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica – Gabriela Mihaita David

La 14 septembrie 1850, este ales episcop al Eparhiei Râmnicului – Noului Severin, pe care o păstoreşte timp de 17 ani. Despre acest moment ucenicii săi povestesc că a primit „cu multă mâhnire alegerea de episcop, fiindcă n-a putut strica hatârul iubitului său fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie Ştirbei – domnul Ţării Româneşti – şi s-a supus la voia obşteştii Adunări…”.

Pentru toti romanii, Sfantul Calinic de Cernica ramane un mare povatuitor sufletesc. Un sfetnic neintrecut pentru cei abatuti; un doctor de arginti pentru cei bolnavi, un povatuitor si intemeietor de manastiri pentru toti calugarii din tara noastra.

Se spune că în timpul domniei lui Cuza Vodă, s-a întâmplat o tulburare în Seminarul Episcopiei de Râmnic iar Preasfinţia sa, Calinic, cu darul şi cu blândeţea sa, a potolit acea tulburare. Aflând însă despre acest fapt, mitropolitul Nifon şi ministrul Cultelor, Scarlat Creţulescu, au trimis de la Bucureşti un funcţionar în anchetă. Sfântul Calinic, văzându-l pe trimis, a spus că nu mai este nevoie de cercetare, pentru că el, ca episcop, i-a liniştit şi mulţumit pe toţi, iar celor de la Bucureşti să le spună că episcopul este „în neştiinţă de aceasta”. Ministrul s-a supărat şi, intrând în audienţă la domnitor, i-a solicitat să semneze decretul de suspendare a episcopului de Râmnic şi darea lui în judecată, iar în caz contrar îşi dă demisia. „Demisia dumitale pot să o primesc, dar decretul contra episcopului de Râmnic niciodată nu-l voi semna”, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care, apoi, cu voce înaltă a strigat: „Măi Scarlat, acela, episcopul Râmnicului, Calinic, este adevăratul şi sfântul călugăr al lui Dumnezeu şi ca el altul nu mai este în toată lumea”.

Numele Sfantului Calinic este legat de doua manastiri de renume: Cernica si Frasinei. Iar prin darul facerii de minuni Sfantul Calinic este legat de toate manastirile, de toti credinciosii care ii cer ajutorul. Caci mai presus de orice, Sfantul Calinic ramane un mare rugator pentru noi toti inaintea tronului Preasfintei Treimi.

Răzvan Moceanu Rador

postare si comentarii – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii

24 ianuarie 1859 – Pasul hotarator pe calea Marii Uniri. La Multi Ani Romania si Romani!

An de an, in ziua de 24 ianuarie ne aducem aminte cu un sentiment justificat de mandrie de infaptuirea Unirii Principatelor Romane, acel act istoric de o mare importanta politica, in baza caruia s-a putut ajunge, in timp, la visul cel mare al romanilor atins desigur prin mult efort din partea unor mari oameni de stat romani, la Marea Unire din 1918. Astazi este prilej de mare emotie si bucurie, de mare sarbatorire, pentru cine simte cu adevarat romaneste.
La multi ani romani din Romania si din toate colturile lumii! Doamne ajuta!

În urmă cu 161 de ani a avut loc Unirea Principatelor Române, actul fundamental prin care s-au pus bazele statului național unitar român.

Evenimentul a fost posibil datorită alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova în data de 5 ianuarie și în Țara Românească în 24 ianuarie 1859.

După ce Adunarea electivă a Moldovei prezidată la Iași de Mitropolitul Sofronie Miclescu l-a ales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, în dimineaţa zilei de 24 ianuarie 1859, s-a întrunit și Adunarea electivă a Țării Românești, sub preşedinţia Mitropolitului Nifon.

Întrunirea a avut loc pe Dealul Mitropoliei, în fosta clădire a Mitropoliei Ţării Româneşti, în prezent Palatul Patriarhiei.

În cadrul acestei şedinţe, deputatul Boerescu propune Unirea prin alegerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor şi în Ţara Românească.

postare si comentarii – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | 2 comentarii

Dragostea si milostenia

Bucuria lucrului facut pentru ajutorarea celui aflat la nevoie, nu este putin lucru. Doar cel care ajutand din tot sufletul pe aproapele sau si a trait sentimentul cu care este rasplatit de Dumnezeu pentru fapta sa dezinteresata izvorata din mila si intelegere pentru suferinta semenului, poate sa ne spuna ce inseamna aceasta. In fapt si pe drept cuvant, putem pune semnul egal intre dragoste si milostenie, nu degeaba multi oameni indumnezeiti considerau milostenia a fi cuprinsa in iubirea aproapelui si asadar, calea cea mai sigura spre mantuirea sufletului. „A face mila” este, de fapt, cheia invataturii lui Hristos, si multe dintre parabolele biblice vorbesc despre ea. Poate ca piatra de incercare a capacitatii omului de a iubi asa cum ne-o cere Hristos Domnul in porunca Lui de capatai, este mila fata de nevoile semenului aflat in suferinta fizica sau morala. Iar despre acest lucru nu se cade nimanui a vorbi in desert, ci doar in lumina celor infaptuite din dragoste.

„Credinţa, să ştiţi, se dăruieşte de la Dumnezeu. Se şi dobândeşte în timp, trebuie să o menţii. Facerea de minuni, spune Apostolul, este dar al lui Dumnezeu, dar dragostea, pe lângă că e dar, trebuie s-o lucrezi în orice clipă. Nu vedeţi că dragostea poţi s-o pierzi? Poţi să te împietreşti? Dragostea vine din milă, din jertfă. Aşa că, dacă asta nu avem, n-am făcut nimic. Să fim milostivi cât putem, ca să ne agonisim mântuirea. Numai pentru asta cred că ne căpătăm îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Să ştiţi că oamenii milostivi au îndrăzneală în rugăciune. Oamenii milostivi, din ce dau mai mult, din ce se dăruiesc celuilalt, află tainele dumnezeieşti. Şi Dumnezeu, sălăşluindu-Se într-înşii, le curăţă păcatele, pentru că acolo unde e Dumnezeu nu are loc întunericul şi necurăţia. Dumnezeu vine în om, El este Lumină şi, când o lumină s-a aprins, nu mai rămâne întuneric. Într-o clipă, Dumnezeu umple omul de bună mireasmă pentru milostenie.

N-aţi văzut, când faceţi un bine – şi este milostenie şi milostenie, când un om cu adevărat a avut nevoie de un lucru, un lucru chiar mic -, n-aţi văzut câtă bucurie poţi să ai, că parcă zbori? Şi-ar fi părut… ce-a fost acolo? Cu adevărat Hristos a fost, vă spun, nici după o noapte de priveghere, nici după nimic, cum poţi să ai de la un lucru mic, mic, dar la vremea potrivită, atunci când omul a avut nevoie de lucrul ăsta, acum, atunci când ţi l-a cerut el. Aşa că să îndrăznim în lucrarea asta, pentru că, poate, sunt mulţi care fac şi fapte de nevoinţă, dar care nu pot să facă fapte ale nevoinţei ăsteia exterioare şi chiar lăuntrice. Să fiţi milostivi, ca să vă puteţi acoperi păcatele. Şi-o să aveţi îndrăzneală la Dumnezeu, nu îndrăzneală – o nădejde, o îndrăzneală curată, nu îndrăzneală c-o să cereţi de la Dumnezeu nu ştiu ce, dar o să simţiţi că Dumnezeu este cu ochii pe voi.”

Pr. Savatie Baştovoi – Riscurile dragostei (Conferinţă, Arad 13 Dec. 2007)

postare si comentarii – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Preacuviosul Antonie cel Mare – 'Sihastrul Domnului"

Antonie era un adevarat ascet, calugar sfant, vietuitor cu Hristos, in desavarsita infranare si curatie..Asa a trait pana la adanci batranete, adica pana in anul 396, cand si-a implinit calatoria si a primit cununa maririi, avand varsta de 105 ani. Biserica pomeneste numele lui de mare sfant parinte la 17 ianuarie.

Desi om fara carte si fara scoala, care n-a stiut nici macar sa scrie, Sfantul Antonie este unul dintre cei mai mari invatatori ai vietii crestine, cu cuvintele si faptele lui. Antonie este unul dinre intemeietorii vietii monahale, a vietii inchinate cu totul lui Dumnezeu. De aceea este numit „patriarhul calugarilor singuratici”, „inger pamantesc si om ceresc”, Parinte al parintilor”, , „Sihastrul Domnului, Sfantul Parintele nostru Antonie cel Mare”.

Preacuviosul Antonie cel Mare – desen in pix de Gabriela Mihaita David

A fost „mare Antonie”, prin smerenia sa. Cu smerenia a biruit demonii patimilor si a dobandit sfintenia. Smerenia l-a facut sa se retraga mereu din fata oamenilor ca sa caute fata lui Dumnezeu. Tot smerenia l-a facut sa lase cu limba de moarte la doi din ucenicii lui sa-l ingroape intr-un loc necunoscut, ca sa nu-i afle nimeni mormantul.

Tot asa de mare a fost Sfantul Antonie si prin intelepciunea lui, care a fost un ales dar primit de la Dumnezeu, intelepciune aratata in pildele si invataturile lui pastrate, unele, si cuprinse in Filocalie (volumul I, pag.3-34), in Pateric (Pag. 7-15) si in alte carti duhovnicesti.

Iata aici cateva din inteleptele lui invataturi:

„Trupul vede prin ochi; iar sufletul prin minte…Ochiul priveste cele vazute, iar mintea intelege cele nevazute. Caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul.”

„Dumnezeu nu poate fi vazut, ci numai inteles cu mintea, fiind cat se poate de invederat in cele vazute, asa ca sufletul in trup…”

„Om se numeste cel ce ingaduie sa fie indreptat. Cel ce nu poate fi indreptat este neom, caci aceasta se afla numai la neoameni.”

„Bogatia este furata si rapita de cei mai puternici. Dar virtutea sufletului este singura avere sigura, care nu e furata si care dupa moarte mantuieste pe cei ce au dobandit-o”.

Parintele Ilarion V Felea – „Preacuviosul Antonie cel Mare” – in „Cuvantari la vietile sfintilor” vol I

Postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 1 comentariu