Nazareth – orasul Bunei Vestiri

Oraşul copilăriei lui Iisus, oraşul speranţei, al marilor taine ale mântuirii noastre

Nazareth a fost prima oprire „de suflet” pe care am facut-o cand ne-am aflat in Tara Sfanta, un loc de mare insemnatate pentru noi crestinii, intrucat in acest oras a locuit Maica Domnului cu parintii ei , Sfanta Ana si Sfantul Ioachim .
Era seara deja si destul de tarziu cand am ajuns noi iar biserica era inchisa…ni s-a spus de catre arabul care era de garda ca nu mai era posibil sa intram la ora aceea si tare ne-am intristat….insa Dumnezeu a tinut cu noi si pe cand eram pe punctul de a ne intoarce la autocar am avut parte de o mica minune : un alt paznic arab a sosit pe neasteptate sa ne instiinteze ca se deschide biserica!!! Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria care ne-a cuprins si de indata ne-am indreptat prin curtea bisericii spre sfantul locas care ne astepta acum cu poarta larg deschisa.
Biserica Sf Arhanghel Gavriil este ridicata chiar deasupra izvorului care alimenteaza cu apa fantana la care venea de obicei Fecioara Maria sa scoata apa si care se afla in apropierea casei ei. Aici a fost intampinata ea intr-o zi de Sfantul Arhanghel Gavriil si a primit instiintarea data plina de bucurie si de lumina : taina mai presus de taina a Bunei Vestiri, vestea ca va naste pe Mantuitorul.

Curtea interioara a bisericii Sfantul Arhanghel Gavriil

Am aflat ca in vechime, pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi in cateva randuri. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani. Am admirat frumusetea si finetea lucraturii, sculptura minunata in lemn.

Lucratura minutioasa a sculpturii catapetesmei din lemn de stejar

Am ramas placut surprinsi sa vedem ca unele din icoanele zugravite pe peretii acestei minunate biserici infatiseaza chipuri de sfinti din tara noastra la care noi romanii avem mare evlavie si ale caror sfinte moaste se afla in biserici din Moldova. Ma refer la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Nu mica a fost surpriza sa aflam ca sa picteze interiorul bisericii au venit aici tocmai din Bucovina noastra si au ramas pana au terminat lucrul, in 1978. Erau trei frati zugravi de icoane : Mihail Gavriil si Nicolae Morosanu _despre care am citit ca a devenit, a caror iscusinta ca iconari ne-a incantat tuturora privirea si ne-a mangaiat sufletul.

Fresce pe peretii interiori ai bisericii

A doua zi la lumina zilei din balconul hotelului unde am fost gazduiti peste noapte, am putut vedea frumoasa panorama a orasului Nazareth, al carui pitoresc doar il intrezarisem vag in seara sosirii noastre.

Panorama nocturna a orasului Nazareth

Mi-ar fi placut sa fi putut colinda prin oras, la pas, sa am ragazul sa privesc stradutele lui inguste care urca din Nazarethul de Jos inspre Nazarethul de Sus unde multi turisti doresc sa ajunga spre a admira peisajul minunat ce perspectiva il ofera. Nu mai era timp caci am pornit-o dis de dimineata dupa micul dejun, cu autocarul, catre alte locuri sfinte care ne asteptau in drumul nostru binecuvantat de pelerini in Tara Sfanta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Ortodoxia si ritualurile exorcizarii

Un articol pe care l-am aflat intr-o revista mult citita deoarece abordeaza subiecte dintr-o multitudine de domenii, mi-a dat curajul sa abordez un aspect din viata crestinilor ortodocsi si a practicii Bisericii noastre asupra caruia nu s-au aplecat multi clerici sau teologi spre abordare.

Articolul a fost semnat de un cunoscut redactor al revistei amintite si reda un interviu pe care l-a luat preotului staret de la vestita Manastire „Trei Ierarhi” din targul Iesilor. Am aflat ca parintele arhimandrit Nichifor Horia, caci despre dansul este vorba, a studiat indelung cu multa seriozitate si a aprofundat subiectul spinos si dificil care este practica exorcizarii, in vederea sustinerii tezei de doctorat pentru obtinerea titlului de doctor in Teologie nu cu mult timp in urma. Nu as putea sa spun ca m-a pasionat subiectul in sine, insa am citit cate putin despre aceasta practica veche ce a existat dintotdeauna inca de la inceputurile bisericii crestine. Am trait mult timp cu impresia ca acest fel de activitate ar fi total interzisa in Biserica Ortodoxa Romana dar citind mai multe articole cautand sa ma lamuresc cat de cat, am inteles ca nu este asa si ca adevarul este altul, impresia mea de pana atunci fiind motivata de tacerea aproape totala care domnea in privinta aceasta.

Imagine – internet

Am aflat ca se pot citi exorcisme insa este de mare importanta cui sunt ele citite
şi în ce condiţii. În mod normal, exorcismele se citesc doar oamenilor demonizaţi şi fără prezenţa publicului. Pe pagina de blog a parintelui ieromonah (actualmente protosinghel) Petru Pruteanu am gasit precizarea ca „La slujbele de exorcizare, care trebuie precedate obligatoriu de spovedanie, pot participa cel mult rudele demonizatului, pentru a se ruga alături de preot şi pentru a-i uşura suferinţa celui posedat. Este de asemenea recomandabil ca exorcismele să se citească în perioadele sau în zilele de post şi în legătură cu Liturghia şi împărtăşirea.” Dansul specifica de asemenea ca ” Personalitatea exorcistului este o problemă ceva mai complicată şi, deja în sec. IV, Biserica a rânduit ca această slujire harismatică să se facă doar cu aprobarea episcopului. Prin urmare, orice preot care vrea să citească alte exoricisme decât cele baptismale, trebuie să aibă binecuvântarea ierarhului său (cf. Canonul 26 Laodiceea: „Nu se cuvine ca cei ce nu sunt înaintaţi de către episcopi să exorcizeze, nici în biserici, nici în case”).

Cazuri de persoane demonizate din ce am inteles eu, citind materiale la subiect, exista rar si din aceasta cauza situatiile raman necunoscute Exista insa un pericol foarte mare ca cei care executa ritualul harismatic al exorcizarii sa cada in pacatul de a ajunge sa creada ei insisi ca sunt atat de puternici incat pot sa porunceasca diavolilor sa iasa din trupul celor stapaniti de ei. Personal, cred ca preotii ortodocsi care atrag in mod serios atentia asupra acestui pericol au totala dreptate sa faca acest lucru spre a readuce in atentia tuturor credinciosilor faptul ca doar prin puterea Domnului Hristos este posibila vindecarea celor indraciti. este cumva o luare de atitudine fata de persoanele (preoti chiar) care si-au facut un obicei de a exorciza demonizati in afara bisericii, si in prezenta multora.

Scena din filmul „Dupa dealuri” in regia lui Cristian Mungiu

Un caz nefericit de exorcizare despre care poate ca multi am auzit sau citit in presa, s-a petrecut de mult, in anul 2005, la Manastirea Tanacu din judetul Vaslui. O situatie de foarte trista amintire, cu un sfarsit tragic. Faima acestui caz a facut inconjurul lumii si a starnit interes in lumea filmului, regizori romani de renume stabiliti in diferite colturi ale lumii fiind atrasi de subiect…

„Orice tămăduire din îndrăcire o face Mântuitorul Hristos pe temelia smereniei atât a omului posedat, cât și a celui ce mijlocește vindecarea. Deci, nu cred că o exorcizare anunțată din timp, mediatizată și show-izată (de parcă exorcizarea ar fi un proces magic, hocus-pocus se petrece automat în anumite condiții), este autentică. Credinciosul (cleric sau nu) care mijlocește o asemenea tămăduire va rămâne mereu ascuns, anonim, necunoscut, Dumnezeu preamărindu-Se în asemenea situații.” spune parintele Mihail Stanciu, cu indreptatire, intr-un articol postat pe site-ul „Cuvant Ortodox”.

Aici puteti citi intreg articolul care reda interviul acordat de parintele arhimandrit Nichifor Horia. Cititi de asemenea si despre cele doua romane ancheta, filmul
“Dupa dealuri” si scenariul acestui film realizat de regizorul Cristian Mungiu (prezentat si premiat la a 65-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes), toate fiind inspirate de cazul Tanacu.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 4 comentarii

Omul, inima lui si fapta cea buna

O vorba romaneasca cunoscuta de multi imi vine acum in minte : „Sa fii domn e o intamplare, sa fii Om…e lucru mare” si ma gandesc ca sensul continut in aceste cuvinte cuprinde multe aspecte ale comportamentului nostru, al oamenilor. Noi ca fiinte omenesti ne asemanam pana la un punct, dupa care diferentele incep sa se discearna. In mintea mea acum apare un anumit aspect si anume acela legat de modul in care omul, cu deosebire crestinul, reactioneaza la nevoile celor din jur pe care ii observa a fi lipsiti de lucruri materiale necesare vietuirii de fiecare zi, sau a avea nevoi sufletesti care adeseori sunt mult mai greu de remarcat. Saracia este cel mai lesne de constatat pe cand boala fizica sau sufleteasca nu apar atat de usor la vedere. De aceea, din nefericire trecem prin viata necunoscand multe din aceste suferinte…

Ne aflam pe strada, preocupati de cele ce avem de rezolvat, poate urgent, de multe ori cu ochii in pamant si atentia la ale noastre , cand se apropie de noi un om necajit, imbracat in haine ponosite, adesea murdare si ne roaga sa ii dam un banut, pentru paine, sau pentru doctorii… reactia poate fi de nebagare in seama, de respingere a omului chiar cu niste cuvinte aspre de repros, sau…sa ne oprim , sa ne scototcim febril dupa un leu-doi pe care sa-i dam uitandu-ne cu mila la cel nevoit sa cerseasca. Nu stim de ce, dar inima nu ne lasa parca sa trecem fara ca sa-l ajutam caci ne cere ajutorul. Ne mai gandim de ce a ajuns aici? Sa-i facem si morala sau sa-l judecam in mintea noastra cu asprime pentru ce face , ca de ce face…Unii dintre noi fac acest lucru si merg mai departe in drumul lor neabatandu-si atentia de la ce ii preocupa si ii doare pe ei. O inima buna sau… o inima impietrita, aceste situatii pot dezvalui destul de multe despre noi…

Ne aflam acum in Postul Mare, intr-o perioada cand suntem indemnati de propria constiinta ca in mod deosebit sa ne gandim mai mult la cei care au mare nevoie de ajutor, fie el material sau sufletesc. Sau pur si simplu…omenesc. Aceasta se numeste milostenie, un act de mare valoare pentru ca este gestul de a face bine celui aflat la ananghie, acel gest pe care Mantuitorul l-a evidentiat in parabola bunului Samarinean, cand a demonstrat cine este „aproapele” nostru si ne-a cerut ca noi, la randul nostru sa calatorim prin viata facand acelasi lucru de cate ori putem. Mila pe care un crestin o arata semenului sau izvoraste din dragostea pe care insusi Dumnezeu ne-a insuflat-o atunci cand ne-a creat. Daca Dumnezeu este Iubire iar noi suntem in Dumnezeu ” „Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el” ( I Ioan 4, 16) . Indraznesc sa afirm ca a manifesta acest sentiment al compasiunii, al milei cat mai des pe masura puterilor noastre inseamna a ne apropia tot mai mult de Dumnezeu.

„Mila este simtamantul de durere si de compatimire fata de suferintele aproapelui, insotit de ajutorarea lui. Mila este revarsarea iubirii peste omul necajit, bolnav, nenorocit, asuprit, nedreptatit. Prin urmare mila este dovada iubirii. Cine nu are mila in inima sa, nu are nici iubire….prin mila Iisus Hristos Si-a aratat iubirea fata de toti oamenii aflati in suferinta. Mila este poate cel mai gingas sentiment uman, este insusi umanismul in intelesul lui cel mai adevarat. Nu poti fi uman fara sa vibreze in sufletul tau un sentiment de mila fata de vecinul tau...Mila este suprema dovada a iubirii aproapelui. Aceasta este mila si de aceea-i laudata.” (Pr. Ilarion V Felea – Spre Tabor, vol. III Luminarea, Piatra Neamt, 2008, Crigarux ,pp. 155-156).

Prin cuvantul Evangheliei sale, Mantuitorul ne porunceste sa traim virtutea milei – tot prin fapte de ajutorare fata de toti oamenii. „Duceti-va deci si luati invatatura ce insemneaza: mila voiesc, iar nu jertfa.” (Matei 9:13)

Postire cu folos sa avem, in bucurie sfanta si lumina!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Iarta pe aproapele si cere iertare de la el, ca sa fii iertat de Dumnezeu

In Biserica noastra ortodoxa a fost randuit ca duminica dinaintea inceputului Postului Sfintelor Pasti sa se numeasca Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar si Duminica Iertarii. Numele acesta dat de catre Sfintii Parinti ne aminteste mereu despre cat de important este faptul ca fiecare credincios crestin sa se impace cu cei care i-au gresit lui dar si cu cei carora el le-a pricinuit nedreptati. Fara impacarea sufletului prin iertare , fara a ierta gresitilor ceea ce noi ii cerem Lui Dumnezeu ca sa faca cu noi, sa ne ierte gresalele noastre , nu vom primi iertarea Lui.

Evanghelia care se citeste in Duminica Iertarii este urmatorul pasaj din Evanghelia Sfantului Apostol si Evanghelist Matei :

Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va si vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6,14-18)

Prin iertare si postire intram astfel intr-o relatie directa si sincera cu Dumnezeu prin care noi ne straduim sa ne curatim sufletele de tot raul ce s-a adunat in ele rugandu-ne cu lacrimi de pocainta si cerand iertare pentru greselile savarsite si prin care Dumnezeu la randul Lui ne va ajuta si ne va intari spre aceasta lucrare duhovniceasca asa incat la Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului sa ne aratam cu inima plina de bucurie si cu sufletul vindecat, impacat si „mai albit ca zapada”. Fara iertare se intelege ca nu vom putea stabili o asemenea relatie cu bunul Dumnezeu. Mantuitorul a spus acest lucru in cuvinte clare pe intelesul tuturor.

Stim ca multe piedici se ivesc in calea noastra spre a putea faptui aceasta grea porunca a iertarii. De multa vreme urmaresc, am citit si continui sa citesc cat mai multe din invataturile pline de dragoste si de intelepciune daruite noua de un tanar parinte duhovnic care la varsta de 33 de ani a acumulat prin stradanie si har o gandire frumoasa si curata. Cuvintele sale au darul de a patrunde in suflete si inimi , de a managaia suferinte sufletesti, ele exprima sfaturi date cu mult discernamant si cu dragoste frateasca.

Doresc sa redau cuvintele parintelui Hrisostom , care vor tine loc si de incheiere:

„Suntem în Duminica Iertării într-un dialog cu propria conștiință. Începe perioada Postului Mare. Suntem invitați să cerem iertare de la oameni și să iertăm, chiar dacă nu ni se cere iertare. Suntem chemați să viețuim cu toții în iubire, iertare și fapte bune… Drumul curățirii să aducă mult folos duhovnicesc!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu noi cu toţi!

Călătorie frumoasă spre Înviere!

Iertați-mă!”

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 2 comentarii

PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006)

Parintele Gheorghe Calciu si parintele Iustin Parvu

Am citit pentru prima oara aceste scrisori despre care spun sincer ca nici nu auzisem inca. Navigand pe net in cautarea altor materiale am descoperit un articol din sursa pe care o voi indica aici. Lectura lui a avut intre altele, efectul luminator cu privire la persoana si personalitatea parintelui Gheorghe Calciu despre care citisem mai multe articole insa nu fusesem impulsionata sa perseverez in a cunoaste mai aprofundat viata si activitatea acestui parinte intrat in grupul impresionant al celor care s-au opus si au rezistat cu demnitate impotriva celor care in anii comunismului la noi au incercat din rasputeri compromiterea si reducerea la tacere a traitorilor in Hristos si pentru Hristos. Circulau ca si acum felurite zvonuri si vorbe depreciative…

Scrisorile au fost adresate de catre parintele Calciu parintelui Iustin Parvu si parintelui Bartolomeu Anania. Nu stiusem de existenta lor iar acum citindu-le l-am vazut din ce in ce mai clar pe omul profund credincios si neobosit aparator al adevarului, care a fost parintele Gheorghe Calciu. Pentru mine, in mod egoist dar nu intru totul astfel, am dorit sa le postez aici pentru ca sa fie amintirea luminoasa si revelatoare (pentru cei care se vor nimeri pe aceste pagini) a unui om care nu s-a temut a spune adevarul in fata oricui, indiferent de consecinte, care a luptat in orice moment pentru credinta in Hristos Domnul. In acest fel imi cer iertare de la bunul Dumnezeu pentru gandurile ce-mi treceau uneori prin minte. Suntem in preajma Postului Mare in care vrem si nadajduim sa punem paza mintii noastre, sa depunem efort mare pentru ferirea mintii de la pacat. Sa ne ajute Dumnezeu tuturor sa reusim sa facem acest lucru pentru mantuirea sufletelor noastre.

Preluand aici cuvintele parintelui Cleopa care ne vorbeste despre paza mintii, marturisesc ca mi le insusesc cu totul. Am mare evlavie la marele nostru duhovnic pe care il indragesc nespus pentru smerenia pe care a aratat-o si dovedit-o in tot timpul vietii sale, pentru invataturile lui, adevarata hrana pentru suflet.

„Fiindca a fost vorba, sa vorbim ceva despre paza mintii. Eu pacatosul, cand incep sa vorbesc de rugaciunea mintii sau de paza mintii, mi-i rusine si mi-i greu sa vorbesc; ca vorbesc despre ceea ce nu am. Ca zic Sfintii Parinti ca nimic nu-i mai sarac decat mintea aceea care filosofeaza pentru fapta buna, neavand lucrare. Eu sunt acela cu musca pe caciula, ca vreau sa vorbesc cele ce nu fac si niciodata nu am facut.”

PARINTELE CALCIU: SCRISORILE-TESTAMENT catre Parintele Iustin Parvu, IPS Bartolomeu Anania, Manastirea Diaconesti si credinciosi (octombrie 2006)

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Predica de pe Munte

O senzatie ce am avut-o in toata vremea petrecuta pe meleagurile Tarii Sfinte: timpul parea ca nu exista. Sigur ca zorile cand ma desteptam sau inserarea cu invaluirea ei placuta imi spuneau ce timp al zilei este, insa nu percepeam scurgerea lui pe ore si minute… Senzatia avuta era ca lucrurile se desfasurau in afara de timp, doar spatiul, un spatiu sacru exista, si in acest spatiu noi paseam calauziti de ceea ce simteam , traiam momente care au devenit de neuitat si care imi hranesc sufletul la fiecare aducere aminte.

In vecinatatea Marii Galileii ( Lacul Ghenizaret) sunt locuri linistite si primitoare in care afli mult calm, multa pace. Aici Domnul Iisus Hristos a poposit adesea, impreuna cu ucenicii Lui, le vorbea oamenilor veniti sa-L vada si sa-I asculte cuvintele, asa se face ca simti parca intiparite in pamantul, pietrele si vegetatia tinututlui acele minuni savarsite in urma cu doua mii de ani. Multimi de oameni il ascultau cu sufletul la gura si ochii plini de uimire, sorbind spusele Lui. Mantuitorul a rostit aici, pe Muntele Fericirilor, toate invataturile cuprinse in Predica de pe Munte – iubirea de vrajmas, fericirile, Rugaciunea Domneasca. Multe din minuni aici, in locurile de pe tarmul Marii Galileii s-au petrecut, precum a fost inmultirea celor cinci paini si a celor doi pesti cu care Mantuitorul, din mila si dragoste pentru multimile adunate spre a-L asculta, a hranit 5000 de barbati, nesocotind insa femeile si copiii.

Nu departe de aici, in localitatea Tabgha, vizitasem Biserica „Inmultirii” care cinsteste aceasta minune si unde am admirat mozaicul infatisand cosul cu cinci paini si cei doi pesti. Aceasta pastreaza inca parti de splendid mozaic crestin, alaturi de piatra pe care, conform traditiei, au fost asezate painile si pestii inmultiti de Hristos.

Biserica Fericirilor

Bisericile ridicate in aceste locuri primesc mii de pelerini in fiecare zi… „Biserica Fericirilor” desi catolica, a fost construita in stil bizantin si amplasata pe un platou larg cu vedere spre mare. Inauntrul ei vedem mozaicuri si ferestre pe care sunt versetele care desemneaza Fericirile, in numar de opt. Gradinile insorite care o inconjoara degaja o pace infinita care ma duce cu gandul si inima la timpul cand Mantuitorul pasea in chiar aceste locuri sfantindu-le cu harul Lui.

Pe panta care coboara spre mare, de-a lungul ei, printre copacii care o strajuiesc sunt multe pietre iar pe una din ele am sezut si eu alaturi de alti pelerini cat am rostit impreuna rugaciunea Tatal Nostru intr-o deplina tacere. Momentul s-a intiparit pe retina ochiului si in memorie..de cate ori spun rugaciunea gandul meu revine in acel loc si in mintea mea apare minunata si linistitoarea priveliste cu albastrul tulburator de curat al cerului si al marii pe care se deseneaza verdele viu al vegetatiei.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Ierusalim – Gradina Ghetsimani

Gradina situata pe panta domoala a Muntelui Maslinilor era locul cel mai indragit de Iisus din toate drumurile parcurse in Iersalim cand mergea insotit de ucenicii Lui. Aici avea El obiceiul sa se retraga adesea pentru a se ruga in taina. Se pot vedea in locul aceste si in ziua de astazi mai multi maslini seculari care amintesc de faptul ca, aici, Domnul i-a invitat pe Sfintii Apostoli sa se roage impreuna cu El inainte sa fie vandut de Iuda.
„Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat. 
Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.  Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga. 
Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. ” (Sf Evanghelie dupa Luca 22 : 40,42)

Maslin secular in Gradina Ghetsemani

Am pasit cu sfiala mare in gradina, ma incerca un sentiment greu de definit pentru ca era de fapt un amestec de simtaminte in care evlavia, un respect nesfarsit si dragostea se impleteau in egala masura, ma copleseau. Dorisem de foarte mult timp sa pot ajunge in acest loc, adeseori mi-l inchipuiam cu ochii mintii avand ca model lecturile din Sfanta Scriptura, icoanele si tablourile in care Domnul nostru Iisus era infatisat ingenuncheat sprijinindu-se de o stanca si privind cu tristete si implorare la cerul innorat din care strabatea o lumina dumnezeiasca. Mantuitorul se ruga fierbinte ca Tatal sa indeparteze cupa de la El de era cu putinta, de trei ori rostind cuvintele «Părinte, dacă este cu putinţă, să treacă paharul acesta de la Mine; dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta!»

In Gradina Ghetsimani Iuda l-a vandut pe Iisus dandu-l in mainile celor veniti sa-l aresteze (Luca 22, 47-53). In timpul noptii a venit vanzatorul, aducând cu sine pe slujitorii iudeilor, împreună cu oastea. Cu sabii si sulite au venit sa prinda pe Fiul lui Dumnezeu. De aici incep patimile Domnului.

Nu departe de acest loc in care s-au petrecut acestea, se ridica Biserica Natiunilor, cunoscuta si sub numele de Bazilica Agoniei”. In aceasta biserica inaltata pe locul rugaciunii lui Iisus, in vremea Impăratului Theodosie cel Mare (378-395), a fost înaltată bazilica crestina, ale carei ruine pot fi vazute şi astăzi în interior. Sunt fragmente de mozaic, sub pardoseala bisericii acoperite cu placi de sticla.

Locul in care se afla acest frumos lacas de inchinaciune, este unul de o deosebita frumusete, de aici am putut admira in toata splendoarea ei, panorama Cetatii Sfinte. Panorama de pe muntele Maslinilor asupra Ierusalimului este minunata: se zaresc deoadata zidurile Ierusalimului imbratisate de vaile Hinomului si Chedronului

Biserica Natiunilor

Biserica pe care o vedem in prezent a fost construita dupa planurile unui arhitect italian, Antonio Barluzzi, in anul 1924. Ea adaposteste chiar in fata altarului piatra pe care a stat Mantuitorul cand a primit sarutul tradarii dat de Iuda. „Piatra agoniei” este înconjurată de un gard de fier forjat sub formă de coroană de spini..

Piatra prinderii Lui Iisus – Piatra Agoniei

Prin vitraliile de la ferestre, cu sticla de nuanta violet inchis, lumina zilei se filtreaza foarte putin si semi-intunericul ce ne inconjoara adanceste in mine sentimentul apasator ce m-a cuprins.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Vameşul şi fariseul … sau smerenia şi trufia – Parintele Arsenie Boca


Părintele Arsenie Boca, Prislop 13.11.49

Vamesul si fariseul

Unul îşi spunea virtuţile; celălalt, mai în urma templului, păcatele.
Unul vrednicia, celălalt nevrednicia.

Ar fi bune virtuţile fariseului. Vameşul nu le avea, dar în lipsa lor avea smerenia. Rele erau faptele vameşului, dar, pentru smerenie s-a întors din templu mai îndreptat la casa sa.
Cel mai bine ar fi de-a avea virtuţile fariseului, şi încă întrecute, după cuvântul că: „de nu va prisosi dreptatea voastră pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – virtuţi unite cu smerenia vameşului.
Cu îmbinarea virtuţilor unuia şi cu smerenia şi cuvintele celuilalt s-au nevoit călugării de-a lungul veacurilor. Căci: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, sunt cuvintele „rugăciunii neîncetate”, care-şi au obârşia în cuvintele vameşului, spuse de Iisus.

Cu această rugăciune mulţi s-au întors mai îndreptaţi „Acasă” în împărăţie.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Sfantul Valentin al Ortodoxiei

An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, in calitate de crestini ortodocsi, in fata unui dublu paradox. In primul rand, de Valentine’s Day a auzit toata lumea, astfel incat, la o adica, oricine poate defini succint „sarbatoarea”, in timp ce despre viata Sfantului Valentin nu cunoaste nimeni mai nimic.

In al doilea rand, multi sunt contrariati de faptul ca in aceasta zi nu intalnesc in Calendarul Ortodox niciun sfant care sa poarte acest nume. Intamplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic sa nu-l mai pomeneasca in aceasta zi, Sfantul Valentin fiind scos din calendar in 1969 din cauza ambiguitatii datelor referitoare atat la persoana sa, cat si la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfant. In prezent, la 14 februarie, catolicii ii amintesc pe Sfintii Chiril si Metodie.

Asadar, nu gresim atunci cand spunem ca Valentine’s Day, cu tot „marketing-ul” aferent, este in Romania – si nu numai – o „sarbatoare” fara sarbatorit.

Despre Valentine’s Day s-a scris si s-a comentat suficient, pro si contra. S-a scris si s-a spus, din pacate, destul de putin despre Sfantul Valentin al Ortodoxiei, praznuit de Biserica in ziua de 30 iulie.

Sfantul Valentin s-a nascut in anul 175, la Interamna (Terni de astazi, in regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de catre Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de catre Papa Victor I, in anul 197.

Sfantul Valentin praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 30 iulie.

Remarcabil propovaduitor al Evangheliei, facator de minuni si vindecator, a fost foarte iubit de catre credinciosii sai. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boala foarte grea. Cand s-a imbolnavit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmand sfatului lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boala care ii schimonosea si ii contorsiona cumplit trupul. Dupa ce Sfantul Valentin a petrecut o noapte in rugaciune, Cherimon, complet sanatos, s-a aratat inaintea filosofului Craton, tatal sau. Atunci s-au botezat Craton si toata casa acestuia, impreuna si cu trei discipoli ai lui.

Sfantul Valentin a fost arestat, torturat si decapitat la Roma, la varsta de aproape o suta de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, in timpul persecutiilor imparatului Marc Aureliu. Sfantul Valentin a fost ucis in secret, in timpul noptii, pentru a se evita rascoala populatiei din Terni.

Trei dintre discipolii lui Craton, Procul, Efiv si Apolonie, au fost si ei ucisi impreuna cu Sfantul Valentin, in anul 273.

Particele din moastele Sfantului Mucenic Valentin se gasesc la Biserica Delea-Noua Calist din Bucuresti. Sfintele Moaste au fost primite in dar de la Episcopia din Terni, Italia, in anul 2005.

In Calendarul Ortodox, pe langa Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, intalnim mai multi  mucenici care au purtat acest nume:  Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin – 24 octombrie,  Sfanta Mucenita Valentina – 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin – 16 februarie; Sfantul Mucenic Valentin – 24 aprilie,  Sfantul Valentin Preotul – 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina – 18 iulie.  

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Monahul Nicolae de la Rohia la Întâmpinarea Domnului

“(…) De aceea, frati crestini, nu-i de ajuns crestinului sa mearga duminica si in zilele de sarbatoare la biserica, sa aprinda una ori cateva lumanari, sa se inchine la icoane si, eventual, sa bata una ori mai multe metanii. Bune sunt acestea toate si frumoase. Dar cred ca nu-s destul. Crestinismul nu-i numai slujba, cult si ritual. Crestinismul inseamna traire crestina libera, zi de zi, ceas de ceas, clipa de clipa. Domnul nu a venit pe pamant spre a intemeia o noua religie ci pentru a ne da un nou mod de viata, a ne chema la induhovnicire si indumnezeire. Hristos S-a pogorat din cer si S-a facut om ca noi sa ne putem inalta deasupra conditiei noastre animalice si trupesti, sa ne putem indumnezei. Hristos ne cheama chiar deasupra deasuprelor Vechiului Legamant, intru implinirea vocatiei noastre spirituale si cosmice. Se cuvine sa ne stea mereu alaturi Crucea si Hristos. (…)”

Integral la CrestinOrtodox.Ro / Ziaristi Online

Icoana praznicului este o frescă de la Mănăstirea Deciani – Kosovo. Sursa: „Legănuşul“ la Întîmpinarea Domnului, în Mănăstirea Petru Vodă, 2015

Sursa: “Daruind vei dobandi“, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Jertfa lumanarii


E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.

Şi voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice.

Şi la voi oamenii e tot aşa, împreună luminaţi mai mult…

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat | Lasă un comentariu