Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 13 comentarii

Iartă, iubește, binecuvintează!

Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit. Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute.

Unii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp. Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu. Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ.

Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecaruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa. Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat! O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă.

Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire, Ed. PIM, Iași 2013, p.235-238

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți

Omul golit de conținut se cunoaște după nevoia sa de a-i critica pe alții. Este pururea nemulțumit și pentru toate nereușitele sale are un vinovat: un altul decît el.
Acești oameni își încep ziua prin a mai găsi ceva ce merge rău, ceva greșit, ceva urît în lume. Trupul lor e ca o cutie de rezonanță a răului. Dacă văd un om frumos și bun, ei nu au liniște pînă nu-i găsesc un neajuns, măcar o rudă păcătoasă să-i găsească.

 

Alungați de la voi pornirea de a vedea răul în ceilalți. Singurul loc unde se cuibărește răul e chiar inima mea. Răul inimii mele trebuie să-l văd, să-l critic, să-l alung. Pînă se face curat și lumină. Pînă totul devine bucurie. Atunci și răul lumii parcă e mai slab, iar oamenii mai buni, vorbirea mai frumoasă. Cuvintele sînt bune atunci cînd ne apropie și rele atunci cînd ne dezbină. Din prisosul inimii vorbește gura.

Părintele Savatie Baștovoi

sursa : http://www.cuvantul-ortodox.ro

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Pericolul mândriei si sfat pentru tămăduirea ei

Despre mandrie si pericolul acestei boli ale sufletului ne-au vorbit noua sfintii parinti si multi parinti duhovnici ne avertizeaza cat de pacatoasa este ea si cat de greu se vindeca.

„Mandria este increderea in sine dusa pana la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; es­te izvor al maniei, cruzimii, enervarii si rautatii; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar toc­mai cel mandru are deosebita nevoie de Dumne­zeu, fiindca oamenii nu-l pot salva atunci cand boala ajunge in ultimul stadiu”.(Schiigumenul Sava)

„Uita-te ce face in om mandria! Cum il chinu­ie! Cate mijloace nascoceste pentru a dobandi cinste, slava si lauda in aceasta lume, si, odata ce le-a dobandit, cu cata osteneala si grija isi pa­zeste aceasta comoara! Cat de nemultumita este atunci cand cineva o dispretuieste! Cat o doare atunci, cat se tulbura, cum carteste si se indarjes­te cand e lipsita de cinstiri, incat multi chiar isi pun capat zilelor!” (Sfantul Tihon din Zadonsk)

De la parintele Savatie Bastovoi primim invatatura despre cum am putea opri aceasta „otrava”  sa se raspandeasca in suflet si sa provoace un rau iremediabil nevointei noastre duhovnicesti in a duce o viata placuta Domnului.

Prin smerenie, prin ascultare; oprește-te de la a vorbi de rău, de la a contrazice pe cineva. De aici se începe lupta. Azi un pic, mâine un pic, pentru că degeaba pleci capul, degeaba faci alte lucruri, dacă în toate îți faci voia.Dacă încerci cu orice chip să convingi pe celălalt că tu ai dreptate, niciodată nu te vei izbăvi de mândrie, tot prin înfrânarea gurii. Sfântul Apostol Iacob spune: „Bărbatul care își înfrânează limba este bărbat desăvârșit că își va înfrâna toate simțurile sale.”

Cine se va înfrâna pe sine în vorbă cu aproapele său, nu se va înălța asupra lui, nu va ține să-l contrazică, nu va ține să-l convingă de nu știu care lucruri, nu va ține să iasă întotdeauna pe a lui, că el are ideea cea mai dreaptă, cea mai bună.  (Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 61)

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Nejudecarea are urmări miraculoase

Nejudecarea are urmări miraculoase asupra păcătosului. Ea are atâta putere încât chiar cred că acele cuvinte: oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în ceruri, nu se referă doar la preoția sacramentală, ci și la tot omul sfințit de Duhul Sfânt.

Puterea celui care nu judecă este atât de mare, încât, cu adevărat, păcatele pe care le iartă el aproapelui, le iartă și Dumnezeu. Aceasta este comoara Duhului Sfânt despre care Sfântul Serafim de la Sarov spunea: „Agonisește duhul blândeții și în jurul tău se vor mântui mii”. Ceea ce înseamnã cã Dumnezeu, pentru rugăciunile unui astfel de om, care iartă pe toți, iartă păcatele păcătosului și îi dă chip de pocăință.

Ierom. Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002, p. 114

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Mântuitorul se arată Cuviosului Serafim de Sarov în Joia Mare

„Dobandeste pacea si mii de oameni in jurul tau se vor mantui” Sf. Serafim de Sarov

Cuviosul Serafim de Sarov (1759-1833), acest mare sfânt al Ortodoxiei, era întărit în lupte de pronia dumnezeiască, cu care îi alinau sufletul. Diacon fiind, vedea câteodată la slujbe cum sfinţii îngeri slujeau împreună cu monahii.

„Cândva – povesteşte chiar el – slujeam în Joia Mare. Am spus cu umilinţă, de lângă Sfântul Jertfelnic «Doamne, mântuieşte pe cei umili şi acoperă-ne pe noi». După care am ieşit în faţa uşilor împărăteşti şi am spus sfârşitul rugăciunii întreite «şi în vecii vecilor».

În acel moment a strălucit în faţa mea o lumină. Mă uit într-acolo şi vădpe Domnul nostru Iisus Hristos cum strălucea mai mult decât soarele în lumina orbitoare. Îl înconjurau toate puterile cereşti ale îngerilor, arhanghelilor, heruvimilor şi serafimilor.

Intrase prin poarta de vest şi plutind prin aer, a stat în faţa amvonului. Ridicându-şi mâna Sa, a binecuvântat pe slujitori şi pe creştini şi apoi a intrat în locul de lângă uşile împărăteşti unde se găseşte icoana Lui. Inima mea s-a umplut de lumină şi de bucurie pentru El”.

Demn de consemnat este că vedenia a avut loc în timpul intrării preoţilor în Sfântul Altar, care simbolizează intrarea lor în cer.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, p. 68)

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Sfantul Ioan de Kronstadt: Invatatura in Miercurea Mare

Sfantul Ioan de Kronstadt: Invatatura in Miercurea Mare

Sfantul Ioan de Kronstadt – Indemn la pocainta si patimire alaturi de Domnul Hristos incepand de azi, Miercurea Mare din Saptamana Patimilor cand Iuda tradeaza Iubirea Invatatorului sau, pentru iubirea de arginti…

Ne simtim vinovati , cu suflet apasat …nu-i singur Iuda vinovat !

Fratilor! Ziua de acum este ziua cand Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a fost vandut spre patimiri si spre moarte.

Suflete credincioase, care sunteti in stare sa pretuiti si sa simtiti neasemuita lepadare de Sine, pentru a noastra mantuire, a Domnului si Prietenului nostru, al tuturor! Paziti-va inima cu cat mai multa grija, mai ales din ziua de astazi, doar pentru El, si nu lasati sa puna stapanire pe voi nimic lumesc, nimic stricacios, nici o patima. Dovediti ca si voi stiti sa raspundeti la dragoste cu dragoste, ca sunteti crestini adevarati si ca din iubire pentru Hristos puteti priveghea impreuna cu El, adica puteti priveghea asupra inimii voas­tre macar cele cateva ceasuri in care El a baut sin­gur pentru noi paharul maniei ceresti. Bagati-L prin credinta in inimile voastre pe Hristos Domnul, Care sufera pentru noi, patimiti acolo, in ini­mile voastre, impreuna cu El; amintiti-va pacate­le voastre, intristati-va si, daca se poate, plangeti pentru ele.

Pentru voi sa plangeti (Lc. 23, 28), zice Domnul. Trimiteti-va suspinele si lacrimile catre Hristos, si acesta va fi cel mai placut lucru Dom­nului, Care sufera pentru noi: nu dupa multa vreme veti simti in inimile voastre bunavoirea Lui fata de voi, rasplata pentru darul vostru din inima: pacea din suflet care covarseste toata mintea (Filip. 4, 7) si bucuria cereasca, lina, va vor vesti ca jertfa inimii infrante si smerite, pe care o aduceti, nu este urgisita, ci primita de catre Domnul in altarul Sau cel mai presus de ceruri si gandit.


Dupa ce va veti fi curatit in seara aceasta prin Tai­na Pocaintei – daca este cineva care nu s-a cura­tit deja -, va veti invrednici maine sa va impar­tasiti cu Trupul si cu Sangele Lui: sa va uneas­ca aceasta cina a dragostei cu Cel ce a poruncit sa fie savarsita spre pomenirea Lui, sa va amin­teasca intotdeauna nemarginita Lui iubire fata de noi si sa ne dea putere sa petrecem cu sfinte­nie zile mari care vin, in duhul iubirii inflacara­te fata de Domnul, Care Si-a pus sufletul pentru noi. Amin

Sfantul Ioan De Kronstadt, Cuvinte la Postul Mare, Editura Sophia, Bucuresti, 2013

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Sfanta si Marea Miercuri – se pomeneste femeia cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul

Exemplul pocăinţei

Imagini pentru sfanta si marea zi de miercuri

Foarte interesant este motivul pentru care Biserica rânduieşte chiar în Miercurea Mare pomenirea acestei femei păcătoase. Sunt mai multe raţiuni, crede părintele Marian Vild. În primul rând, pentrucă tot în Miercurea Mare, ştim din SfinteleEvanghelii, Iuda L-a vândut pe Hristos. Acest lucru apare şi în imnografie, “şi atunci, acestui exemplu negativ al lui Iuda, Biserica îi opune exemplul pozitiv al femeiicelei păcătoase”. În prima sedelnă (imn bisericesc din cadrul Utreniei – Denia de miercuri – care se cântă imediat după citirea catismei de rând din Psaltire), se spune acest lucru: “Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale”. “Deci aceasta este prima raţiune, aducerea unui model pozitiv.

“Femeia se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului”

Cantari din Sfanta si Marea Zi de Miercuri 3
În timp ce Iuda Îl vinde pe Hristos, femeia cea păcătoasă Îl pregăteşte cumva de înmormântare”, mai spune pr. Vild. “Femeia se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului” Şi încadrarea liturgică a întregii săptămâni poate fi un motiv. “Noi ştim că postul cel mare al Păresimilor de 40 de zile s-a încheiat cu sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului, timp în care Biserica recomandă creştinului să dobândească pocăinţa, schimbarea. Săptămâna Patimilor, care a început duminică seara, nu se concentrează aşa de mult pe creşterea duhovnicească a omului, ci toate slujbele sunt orientate spre Hristos, de a urca împreună cu Hristos spre Golgota şi după aceea spre Înviere.

Cu toate acestea, până în Miercurea Mare, cele două lucruri se suprapun. Adică, de luni până miercuri există totuşi elemente în imnografia Triodului care vorbesc despre pocăinţa noastră cea din ceasul al doisprezecelea. În acest sens, iată, în ultima zi când ne mai gândim la noi, Biserica rânduieşte acest model extraordinar de pocăinţă al femeii celei păcătoase”. “Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura, turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi”, spune una dintre Laudele de la Denia Miercurii celei Mari.

Sursa: http://www.ortodoxism.com/cuvinte-de-folos/denia-din-sfanta-si-marea-miercuri.html

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu
%d blogeri au apreciat asta: