Nazareth – orasul Bunei Vestiri

Oraşul copilăriei lui Iisus, oraşul speranţei, al marilor taine ale mântuirii noastre

Nazareth a fost prima oprire „de suflet” pe care am facut-o cand ne-am aflat in Tara Sfanta, un loc de mare insemnatate pentru noi crestinii, intrucat in acest oras a locuit Maica Domnului cu parintii ei , Sfanta Ana si Sfantul Ioachim .
Era seara deja si destul de tarziu cand am ajuns noi iar biserica era inchisa…ni s-a spus de catre arabul care era de garda ca nu mai era posibil sa intram la ora aceea si tare ne-am intristat….insa Dumnezeu a tinut cu noi si pe cand eram pe punctul de a ne intoarce la autocar am avut parte de o mica minune : un alt paznic arab a sosit pe neasteptate sa ne instiinteze ca se deschide biserica!!! Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria care ne-a cuprins si de indata ne-am indreptat prin curtea bisericii spre sfantul locas care ne astepta acum cu poarta larg deschisa.
Biserica Sf Arhanghel Gavriil este ridicata chiar deasupra izvorului care alimenteaza cu apa fantana la care venea de obicei Fecioara Maria sa scoata apa si care se afla in apropierea casei ei. Aici a fost intampinata ea intr-o zi de Sfantul Arhanghel Gavriil si a primit instiintarea data plina de bucurie si de lumina : taina mai presus de taina a Bunei Vestiri, vestea ca va naste pe Mantuitorul.

Curtea interioara a bisericii Sfantul Arhanghel Gavriil

Am aflat ca in vechime, pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi in cateva randuri. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani. Am admirat frumusetea si finetea lucraturii, sculptura minunata in lemn.

Lucratura minutioasa a sculpturii catapetesmei din lemn de stejar

Am ramas placut surprinsi sa vedem ca unele din icoanele zugravite pe peretii acestei minunate biserici infatiseaza chipuri de sfinti din tara noastra la care noi romanii avem mare evlavie si ale caror sfinte moaste se afla in biserici din Moldova. Ma refer la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Nu mica a fost surpriza sa aflam ca sa picteze interiorul bisericii au venit aici tocmai din Bucovina noastra si au ramas pana au terminat lucrul, in 1978. Erau trei frati zugravi de icoane : Mihail Gavriil si Nicolae Morosanu _despre care am citit ca a devenit, a caror iscusinta ca iconari ne-a incantat tuturora privirea si ne-a mangaiat sufletul.

Fresce pe peretii interiori ai bisericii

A doua zi la lumina zilei din balconul hotelului unde am fost gazduiti peste noapte, am putut vedea frumoasa panorama a orasului Nazareth, al carui pitoresc doar il intrezarisem vag in seara sosirii noastre.

Panorama nocturna a orasului Nazareth

Mi-ar fi placut sa fi putut colinda prin oras, la pas, sa am ragazul sa privesc stradutele lui inguste care urca din Nazarethul de Jos inspre Nazarethul de Sus unde multi turisti doresc sa ajunga spre a admira peisajul minunat ce perspectiva il ofera. Nu mai era timp caci am pornit-o dis de dimineata dupa micul dejun, cu autocarul, catre alte locuri sfinte care ne asteptau in drumul nostru binecuvantat de pelerini in Tara Sfanta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 9 comentarii

Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Ne vine sa credem ?….

poza – internet

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr

„Un tânăr diavol:

– Cum ai reusit sa trimiti în iad atâtea suflete??

Bătrânul diavol:

– Prin frică!

Cel tânăr:

– Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?

Bătrânul:

– Nu…De o boală!

Cel tânăr:

– Cum s-au îmbolnăvit? Erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?

Bătrânul:

-… s-au îmbolnăvit. Au murit. Desi exista un leac…

Cel tânăr:

– Nu înțeleg…

Bătrânul:

– Au crezut, gresit, că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA!!!

Nu s-au mai îmbrățișat….Nu s-au mai salutat…S-au îndepărtat, tot mai mult, unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane…La tot ce este uman! Apoi au rămas fără bani, cand si-au pierdut locul de muncă. Dar au ales, mereu, să se teamă pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine pentru masa. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat incet, incet, la libertatea lor. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mai plecat nicăieri. Nu și-au mai vizitat nici, rudele, nici prietenii.

Lumea s-a transformat incet si sigur, într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari.

Au acceptat totul!!!

Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile…

Nu au mai trăit, au murit, putin cate putin în fiecare zi!

A fost destul de ușor să le iau sufletele mizerabile… ,,

NOTA!

C. S. Lewis – „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” 1941

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Pe Tine te laudam, Doamne!

Poza – internet

„Tot ceea ce există este darul lui Dumnezeu pentru om şi totul există pentru a-L face pe Dumnezeu cunoscut omului, pentru a face din viaţa omului comuniune cu Dumnezeu.”

Credinta este traire, ea se simte, cuvintele adesea sunt greu de gasit. Lauda, multumirea, recunostinta si iubirea se exprima prin exclamatii incarcate de emotii covarsitoare.

Duminica binecuvantata cu iubire si lumina !

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | Lasă un comentariu

Alaturi de Dumnezeu pas cu pas

…..învaţă să te gândeşti la Dumnezeu nu numai atunci când te afli la rugăciune, ci şi în fiecare ceas şi în fiecare clipă, pentru că El este pretutindeni.
Din toate astea, pacea va izvorî în inima ta, dându-ţi putere pentru problemele tale zilnice şi pentru rânduiala tuturor lucrurilor. (Sfantul Teofan Zăvorâtul)

Am ales ca sa postez acest citat dintr-o lucrare a Sfantului Teofan – o reflectie perfect indreptatita – pentru ca trairile mele verifica pe deplin adevarul spuselor, a observatiilor lui. Canalul de legatura sufleteasca intre noi si Creatorul nostru este absolut necesar a fi mereu deschis pentru comunicare si conlucrare. Si sunt convinsa ca foarte multi dintre credinciosi au trait si traiesc izbanda in rezolvarea problemelor vietii atunci cand Dumnezeu este mereu in cugetul lor si sunt rasplatiti de o sfanta pace simtindu-l alaturi clipa de clipa.

Un sfarsit de saptamana cu pace in suflet si bucurie in inimi!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 1 comentariu

Binecuvantari

Paritele Ioan cu nepotelul lui

Smerenia deosebita pe care a avut-o in permanenta Sfantul Ioan de Kronstadt l-a facut sa marturiseasca deschis , cu scop de indreptare duhovniceasca, trairile lui zilnice ca preot si ca om.

„Câte binefaceri nu mi-a adus până acum credinţa în Hristos! Nu le ştiu numărul şi nu voi vorbi despre fiecare în parte, ci numai despre una: de câte ori nu mi-a adus linişte, nu mi-a scos sufletul din tulburare, nu mi-a alungat patimile! De câte ori nu mi-a îndreptat pornirile strâmbe ale inimii, de câte or nu m-a curăţat de păcate, nu mi-a scăpat sufletul de moarte!”

„Vrei să-i faci pe alții să se îndrepte de greșeli, în timp ce tu întârzii să te îndrepți; oare nu suferi și tu de boala de care suferă toți ceilalți? Oare nu chiar din cauza ta, a neîndreptării tale stăruie și alții în greșeli și în patimi?”

„Câte patimi felurite, câtă răcea­lă şi nepăsare faţă de suflet şi faţă de soarta lui veşnică de dincolo de mormânt, câtă trândăvire, cârtire, neascultare, samavolnicie se cuibă­resc în adâncul inimilor noastre, şi cât de necuraţi suntem înaintea lui Dumnezeu! Aproape în fiecare clipă suntem nevrednici de El, iar vrednici de El suntem poate numai când ne recunoaştem păcatele şi plângem fără făţărnicie pentru ele, cerând ier­tare şi vădind dorinţa nestrămutată de a nu le mai săvârşi, de a nu ne mai întina cu ele, de a nu mai fi slugi ale lor, ci de a păzi şi a împlini fără aba­tere sfânta, dreapta şi preaînţeleapta voie a lui Dumnezeu.”

Parintele Ioan se identifica in permanenta, in fiecare predica a lui cu enoriasii sai, se vedea la fel de pacatos ca si ei, si le vorbea dandu-se pe sine insusi model de cadere in pacat, era nespus de indragit pe acest motiv si credinciosii veneau cu evlavie si incredere la el pentru sfaturi si invatatura.


„Cât de apropiat este Domnul de omul credincios! El ne este ca aerul, ca respiraţia inimii şi a sufletului nostru.


Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Părintele Justin Pârvu despre Sf. Parascheva și despre cinstirea sfintelor moaște

Icoana Sfintei Cuvioase Parascheva – internet

Unde mai găseşti un popor cu atâta dragoste, respect şi cinste faţă de sfinţi? Când vezi câtă lume vine la Sf. Cuv. Parascheva, sau la Sf. Ioan de la Suceava, sau la Sf. Dimitrie Basarabov, rămâi uimit. Aceste valori încheagă unitatea şi forţă noastră ortodoxă.

Sfinţii sunt apărătorii şi avocaţii noştri înaintea lui Dumnezeu. Domnitorii noştri au avut tare mare grijă să fie împodobită ţara aceasta cu cât mai mulţi sfinţi. Dar de ce oare? Pentru că iată, forţa rugăciunii este aceea cu care trebuie să lupte pe corabia acestei vieţi, nevoitorul. Biserica lui Hristos a fost luptătoare. Iată, Cuvioasa Parascheva, Sfântul Ioan de la Suceava, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, şi toţi, în sfârşit, Sfântul Dimitrie Basarabov, au căutat să aibă acest frumos ţel de a lupta împotriva întunericului, împotriva răului.

Domnitorii noştri n-aveau în ţara noastră a Moldovei sfinte moaşte, n-aveau sfinţi, n-aveau icoane făcătoare de minuni, însă au intervenit şi aşa am obţinut pe Cuvioasa Parascheva, aşa am obţinut icoane făcătoare de minuni, la care se închină tot poporul astăzi. Acestea toate au fost, în sfârşit, valori aduse din lumea aceasta ortodoxă şi ei, domnitorii noştri, au socotit că, cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, cu atât şi ţara va fi apărată cu mai mult zel faţă de năvălirile şi greutăţile istorice prin care am trecut în decurs; moaşte şi icoane care au acoperit pă­mântul cu rugăciunea şi cu prezenţa lor.

(Părintele Justin Pârvu, în cartea Ne vorbește Părintele Justin, Fundația Justin Pârvu)

Am sa alatur un foarte scurt video clip cu Florin Piersic vorbind despre evlavia lui si a mamei lui fata de Sfanta Parascheva invocand un motiv puternic.

Florin Piersic: „Eu mă rog la Cuvioasa Parascheva și păstrez icoana Sfintei, la care mama s-a rugat

Sunt credinciosi carora interdictia de a merge in persoana spre a se inchina la sfintele ei moaste si a se ruga atingand racla, le face foarte rau sufleteste, s-au obisnuit din varii motive sa faca acest lucru an de an, venind fiecare din orasul sau satul unde locuieste. De ce? Au auzit despre multe minuni facute de aceasta sfanta ocrotitoare a neamului nostru, au avut chiar ei parte de ajutor si vindecare de la ea, multi dintre ei au credinta mare si se simt lipsiti de a si-o manifesta facand pelerinajul in dulcele targ al Iesilor. Da, nu pot spune ca nu ii inteleg, desi eu altfel privesc aceste lucruri si in alt mod simt. Ma uit la icoana sfantului/ sfintei la care ma rog, simtind parca, astfel, prezenta lor imateriala care ma ajuta in trairea momentului. Oamenii sunt forte diferiti, stim bine, trebuie si este normal sa intelegem aceasta realitate.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | 7 comentarii

Clipe de lumina

Duminica, adica ieri, am suit pe dealul domol al Patriarhiei Romane sa asist la sfanta liturghie : o dimineata de un senin absolut, un soare care incalzea trupurie celor prezenti in imensa curte pavata de jur imprejurul catedralei patriarhale, o caldura inaltatoare in sufletul credinciosilor adunati acolo intr-o rugaciune in comuniune unii cu altii si cu Dumnezeu. Cete de porumbei, obisnuiti ai loculu, pareau sa participe si ei la slujba, luandu-si zborul doar pentru cateva clipe ca sa se reaseze apoi linistiti in alt loc… la finele liturghiei cu totii s-au ridicat in zbor impresionant de grup in vreme ce clopotele au inceput sa bata maiestuos. Impresionant, totul!

In curtea Bisericii Patriarhei Romane

De multi ani de zile am inceput sa intrezaresc din cele vazute, ascultate, dar mai ales traite, ca omul are la indemana un instrument deschizator de raspunsuri si rezolvari la problemele vietii. Il cunosc multi, dar nu prea apeleaza decat rar, la mare nevoie. Cu alte cuvinte pierd nefolosind in permanenta acest instrument infailibil pus la indemana, gata de folosit oricand, care da rezultate immediate sau aproape immediate, in mod sigur. Cei care nu inteleg acest lucru se complica iremediabil si au de suferit mult. Dintre cunostinte si prieteni aud pe unii zicand cu indoiala “da, stiu, am incercat sa ma rog asa dar…”. Sau :”Fac si eu rugaciunea zilnica , insa…”Lipsa de incredere este egala cu frica si este un obstacol incomensurabil care sta intre noi si Dumnezeu.

Cantecul armonios al clopotelor vestind incheierea dumnezeiestii liturghii – video clip personal

Va doresc din suflet o saptamana cu mult bine si bucurie in inima!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

ICOANA CU MISTERE

La fiecare vizitare a internetului – diverse site-uri , in cautare de teme interesante, ceva nou chiar, avem sanse mari sa gasim subiecte bune, caci cine cauta, gaseste. Aceasta icoana este pictata în frescă, nu pe perete însă, ca multe altele, ci pe un stâlp de marmură, dintre cei care au format mai întâi templul păgân, transformat apoi în biserica din Densuş.

Cateva din elementele care particularizeaza Biserica din Densus sunt acestea: este cea mai veche biserica romaneasca in care se mai tin inca servicii religioase; elementele arhitectonice (coloane romane, leii de piatra de deasupra altarului, caramizi cu inscriptii romane, pietre funerare etc.); altarul bisericii, situat in directia sudului, in timp ce toate bisericile ortodoxe au, stim bine, altarul spre est.

Pictura bisericii, pe lângă valoarea ei intrinsecă, aflam ca a fost executata Pictura in 1443 de catre pictorul Stefan Zugravul, semnatura sa aflandu-se sub fereastra sud-estica a absidei.are înregistrat numele pictorului, „A pictat Ștefan”, şi e datată, „S-a pictat la anul 6952 [1443] luna octombrie 23”. Aici avem icoana Sfintei Treimi: Tatăl, în centru, îl cuprinde afectuos cu ambele mâini pe Fiu şi are în aureolă, deasupra frunţii, pe Duhul Sfânt în chip de porumbel. Sigur, ceea ce atrage în primul rând este faptul că Iisus este îmbrăcat în straie tradiţionale româneşti, motiv folosit frecvent în epoca modernă, în perioada gândiristă mai ales când capătă statut de leit-motiv, dar neobişnuit în secolul XV.

Mai e însă şi o altă notă care singularizează icoana. Iisus în iconografie e reprezentat Prunc, în braţele Maicii Sale, ori matur. In aceasta icoana însă, El apare adolescent, ipostază surprinzătoare. Dar misterele pe care icoana ni le dezvăluie rând pe rând par a nu se mai sfârşi. În secolul XIX, Eminescu avansa ideea că cele trei dinastii româneşti, Corvineştii, Basarabii şi Muşatinii, îşi au originile în Ţara Haţegului, aici existând ţărani care poartă aceste nume până în zilele noastre. Aserţiunea putea fi luată ca produsul fanteziei poetului, dar nu: ea s-a dovedit a fi o realitate demonstrabilă documentar şi a fost confirmată de mari oameni de ştiinţă precum istoricul Gheorghe Brătianu şi geograful Ion Conea.

Ei bine, icoana noastră poate fi invocată şi în sprijinul acestei idei. Numele donatorului este inscris in partea de jos a ei : „CÂRSTEA MUŞATOVĂ”, CÂRSTEA AL LUI MUŞAT. Asta însemnând că, cu 14 ani mai înainte ca în Cetatea Sucevei cel mai strălucit Muşatin să urce pe tron, un unchi al său dona bisericii din Densuş icoana cu totul aparte, care trezeste uimire si evlavie deosebita.

sursa : fragmente din cartea „Dacia Edenica”

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Frica – dusman de moarte

Totul este confuz acum in lume si traim viata mergand inainte manati de ceva „necunoscut” si amenintator prin necunoastere. (cum spunea o mare personalitate, nu ura este cel mai mare dusman, ci FRICA).

Dar nu suntem singuri. Credinta noastra e slaba si recunoastem acest lucru, insa asta ne pune in pozitia vamesului si ne intareste. Sa nu intram in randul fariseilor. Ne rugam Domnului sa ajute necredintei noastre si mergem mai departe cu El si voia Lui. Asta e Calea.

Foto – internet

Va doresc un sfarsit de saptamana binecuvantat cu pace in suflet si bucurie in inima!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Manastirea Zamfira – povestea Sfantului Locas

Catapeteasma bisericii

În drumul spre Cheia, în apropiere de Ploiești, undeva pe malul stâng al râului Teleajen, se află Mănăstirea Zamfira – colț de rai, oază de liniște, reculegere și închinăciune. Aici se află unica biserică din țară care deține singura lucrare în frescă realizată de marele pictor român, Nicolae Grigorescu. Important monument de artă şi vestită vatră monahală, Mănăstirea Zamfira a intrat în patrimoniul cultural naţional şi pentru ansamblul său pictural realizat de Nicolae Grigorescu.

Despre începuturile aşezământului monahal ne vorbește pisania primei biserici ridicate aici, între 1721 şi 1743, de către domnitorul Nicolae Mavrocordat, la rugămintea Zamfirei Apostoli, văduva lui Manoil Apostoli, un negustor bogat al epocii și om de încredere al lui Constantin Brâncoveanu, omorât de turci.

Pe la mijlocul secolului XIX, în timpul mitropolitului Nifon, aici, se ridică o biserică nouă și mai multe chilii, iar biserica veche, ruinată de cutremurele din 1802 și 1838, este refăcută.   O biserică unicat, o frescă de o mare valoare artistică și spirituală În numai doi ani (1856-1857), pictorul Nicolae Grigorescu, aflat la vârsta de numai 18 ani, ajutat de fratele lui Gheorghe Grigorescu, realizează întegral fresca bisericii mari, pictând în ulei catapeteasma şi un epitaf.

Deși, în 1904 mitropolitul Ghenadie Petrescu dispune acoperirea frescei cu o altă pictură în tempera (de Toma Vintilescu), în 1950 după spălarea temperei, va ieși din nou la lumină  grandioasa lucrare a lui Grigorescu. Această pictură a suportat mai multe restaurări, ultima și cea mai importanta fiind cea executată între 1986-1989 de pictorul restaurator Chiriac Ion, care a îndepărtat toate porțiunile ce acopera pictura originală a lui Grigorescu.

Sfinții marelui pictor au înfățișări de oameni simpli, țărani, oameni din popor, cu priviri calde, agere sau înlăcrimate. Oameni simpli, transformați în sfinți, cu fețele transfigurate de credința ce le venea din inimă.

Biserica Manastirii Zamfira – foto internet – site-ul Manastirii

A fost o vreme cand mănăstirea a fost nelocuită. În 1959, maicile care trăiau acolo au fost obligate să o părăsească, plecând în pribegie.

Abia peste zece ani, monahia Iosefina Chirilă, stareţa Schitului Sf. Maria Techirghiol, se va instala în mănăstire cu binecuvântarea PF Justinian Marina, având funcţia de ghid al bisericii mănăstirii. În jurul său, până în 1975, se vor aduna 35 de călugăriţe, începându‑se restaurarea mănăstirii.

În curtea Mănăstirii Zamfira se află mormintele familiei lui Nicolae Iorga şi cel al profesorului de muzică psaltică Ştefănache Popescu. La Zamfira a trăit o îndelungă perioadă de timp renumitul duhovnic Gavriil Stoica. Biserica Sf. Treime nu mai aparţine în prezent mănăstirii, fiind transformată în biserică de mir.

Cu toate că a fost bine îngrijită, anii de nelocuire și trecerea timpului au știrbit frumusețea picturilor murale din interior. 20 milioane lei fonduri europene, alocate prin POR 2007-2013 (MDRAP) au contribuit, decenii mai târziu, la procesul prin care culorile folosite de marele Grigorescu au fost readuse la viață.

Biserica este o adevărată bijuterie arhitectonică, cu o imensă valoare spirituală, dar și artistică deopotrivă, care merită vizitată și apreciată.    

Astăzi, mănăstirea primește mai mulți vizitatori ca niciodată, rămânand dovada incontestabilă a spiritualității românești dar și a vremurilor în care timpul trecea poate mai frumos.

Puteți vizita mănăstirea Zamfira în satul care poartă același nume, la 15 km de Ploiești.

https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/exarhat/manastiri/manastirea-zamfira

www.crestinortodox.ro

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 4 comentarii

Dezvelirea bustului primului rector al Academiei Teologice din Arad

Blog crestin ortodox - IN MEMORIAM - Preot Ilarion V Felea

RECURS LA MEMORIA ISTORICĂ: DEZVELIREA BUSTULUI PRIMULUI RECTOR AL ACADEMIEI TEOLOGICE DIN ARAD

Un articol de: Protos. Iustin Popovici – 07 Oct, 2020

La Facultatea de Teologie „Ilarion V. Felea” din Arad, luni, 5 octombrie 2020, a fost marcat începutul anului universitar 2020-2021 printr-un dublu eveniment: săvârșirea slujbei de Te Deum și dezvelirea bustului primului rector al Academiei Teologice din Arad, preot prof. dr. Teodor Botiș.

Pr. Dr. Teodor Botiș (1873-1940); (profesor: 1900-1938; director/rector: 1918/1927-1938) deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

La eveniment au participat Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului; prof. dr. Ramona Lile, rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, corpul profesoral și studenții Facultății de Teologie din Arad.

Foto – internet

Manifestarea a debutat în capela facultății, prin oficierea slujbei de Te Deum de către Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împreună cu pr. prof. dr. Cristinel Ioja, decanul Facultății de Teologie din Arad, și cu…

Vezi articolul original 243 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu