Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Descurca-te!

Am auzit de nenumarate ori aceasta replica de la cate cineva : „Las’ ca ma descurc eu!!!”. Marturisesc insa ca nu suna foarte bine in urechile mele, dar nu reuseam sa pun exact punctul pe i, sa gasesc motivul pentru care eram atat de deranjata de cuvinte…S-a intamplat zilele acestea sa gasesc in lecturile mele pasajul pe care il redau in continuare, scris de monahul de la Rohia cu inegalabila sa franchete a exprimarii, care contine cu mare acuratete lingvistica parerea personala despre expresia in discutie:

„Mă refer la din ce în ce mai folositul şi mai răspânditul verb „a se descurca”, unul dintre cele mai abjecte şi mai odioase din lexicul românesc.

A-i spune cuiva: „descurcă-te” înseamnă a lansa o invitaţie la mită, şperţ, minciună, linguşire, făţărnicie, furt. „Descurcă-te” înseamnă, de fapt, fă ce ştii, orice-ar fi, numai să iasă treaba ori să existe aparenţa că a ieşit. „Descurcă-te” este expresia verbală, activă şi nocivă a supremei şmecherii…

Mărturisesc că este un subiect care mă obsedează. Simt şmecheria cum târcoleşte în jurul nostru, asemenea unui duh rău şi cum vrea să ne prindă în laţul ei pe care-l cred ireversibil. Noi, pe vremea noastră, aveam un verb, poate la prima vedere analog cu „a se descurca”: verbul „a răzbate.” Numai că „a răzbate” avea cu totul altă conotaţie şi ducea la cu totul alte valori. Răzbătător era omul care, prin muncă şi capacitatea sa, înfrunta şi înfrângea greutăţile vieţii, izbutind să le străbată până la o împlinire a sa.”

Intr-adevar, pot sa spun la randul meu, impresia neplacuta imprimata mintii mele la auzul „descurcarii”, s-a aratat limpede dupa ce am citit cuvintele parintelui Steinhardt. Expresia denota o mandrie si o incredere fara margini in propriile forte, eliminand cu desavarsire considerarea, macar – daca nu o recunoastere a priori – unui ajutor venit din partea lui Dumnezeu, acea forta atotputernica in care ne punem noi, credinciosii, nadejdea mereu  si mai ales atunci cand ne gasim in fata unor situatii grele. Acest mod de a ne exprima denota o totala lipsa a credintei in Dumnezeu. Si cred ca acest lucru m-a facut intotdeauna sa am o retinere si  sa nu pot spune la fel cu altii: „las’ ca ma descurc eu!”. Multumesc, parinte drag !

Din Nicolae Steinhardt, Primejdia mărturisirii, Editura Humanitas, 2006

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Parintele Mina Dobzeu a plecat la Domnul

Venerabilul arhimandrit Mina Dobzeu, misionar fidel și statornic mărturisitor al credinței, s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani, în data 07 iunie 2018, la ora 14.55, în chilia sa din cadrul mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Catedrala Episcopală din Huși, după o viață trăită în duhul smereniei și al ascultării depline.

Monahul Nicolae Steinhardt, botezat în celulă şi spovedit pe patul de moarte de acelaşi om: călugărul Mina Dobzeu – sursa foto – Portalul MĂRTURISTORII

Parintele Mina Dobzeu a fost unul dintre marii parinti duhovnici ai zilelor noastre. Parintele Nicolae Steinhardt, botezat fiind de acesta, in data de 15 martie 1960, il va numi calduros „calugarul meu basarabean”.

De cite ori mi se da posibilitatea sa evoc botezul parintelui Nicolae Steinhardt, mi se ofera prilejul de a evoca providenta divina, prin aceea ca eu am fost o mana intinsa din partea Bisericii Ortodoxe Crestine in numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, parintele Nicolae, sa fie o mana intinsa catre intelectuali si tineret si sa le spuna: “Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfintului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, caci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trait-o eu, imediat dupa savirsirea botezului, de catre calugarul meu ‚ (Pr. Mina), decat ca botezul este adevarat, ca Sfintele Taine sint adevarate” (Jurnalul Fericirii, Cluj, 1995, p. 85).

O scurta biografie

Părintele Mina Dobzeu s-a născut la data de 5 noiembrie 1921, în satul Grozeşti, judeţul Lapuşna (Basarabia). La vârsta de  13 ani a intrat ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu. În 1948 este tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, aflat atunci în Episcopia Huşilor, fiind hirotonit ierodiacon în acelaşi an. Primeşte Taina Preoţiei în 1955.

În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii învățământului religios din școală. În 1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii (Facultatea de Teologie din București), scos din monahism și condamnat la închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal. A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării.

Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a botezat în credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, cunoscut ulterior ca monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului „Jurnal al fericirii”. A ieșit din închisoare în 1964.Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, al cărei stareț a fost între anii 1978-1988.

În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru „răzvrătire” și „uneltire împotriva siguranței statului”, în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul adus de comunism.

După reînființarea Episcopiei Hușilor (în 1996), între anii 1996-2002, a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar la Centrul Eparhial Huși. (Episcopia Husilor)

sursa internet : http://www.marturisitorii.ro

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 2 comentarii

În Duminica a doua după Rusalii Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte şi pomeneşte în mod solemn şi special, pe toţi sfinţii români, amintind în felul acesta că neamul nostru s-a născut creştin şi este păstrător al credinţei celei adevărate. Sfinţii au fost şi sunt eroi ai Duhului Sfânt în viaţa pământească pe care o înfrumuseţează şi o întăresc luptând contra răului de tot felul.

Sfinţii unui popor sunt dovada cea mai înaltă a credinţei vii, neschimbate, lucrătoare, aducătoare de roade a unui neam. Unii din aceşti sfinţi, cei mai cunoscuţi, sunt pomeniţi aparte peste an. Pe lângă ei însă avem o mulţime uriaşă de sfinţi care au rămas ascunşi vederii omului, dar nu şi lui Dumnezeu Atotştiitorul. Sunt cinstiţi martirii, mărturisitorii, cuvioşii, arhiereii şi voievozii, care neîncetat de-a lungul veacurilor au adus jertfă prinosul credinţei româneşti . Acum sunt cinstiţi deopotrivă şi „eroi ai credinţei”, dar şi „eroii neamului”, cei ce s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru apărarea credinţei şi a pământului strămoşesc, care au murit în închisori, în deportări suferind prigoane şi persecuţii din partea regimului comunist ateu.

Tuturor sfinţilor din neamul românesc, astăzi le aducem cinstire urmându-le exemplul vieții lor şi totodată ne rugăm către dânşii zicând: „Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ, mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos, ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie, cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup, mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă, şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună şi mântuitoare.”

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit! (Acatistul Sfintilor Romani din inchisori – Condacul 1)

„Sfinţii unui popor sunt dovada cea mai înaltă a credinţei vii.”

Pr.Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău – https://www.desteptarea.ro/duminica-tuturor-sfintilor-romani/

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

O rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur

„Aceasta să fie treaba voastră, zice, ca în rugăciuni să mulțumiți lui Dumnezeu, și pentru cele văzute și pentru cele nevăzute, și pentru cele ce am făcut, fie de voie, fie de nevoie, și pentru împărăția cerurilor, și pentru gheenă și pentru necazuri, și pentru liniștea ce o avem. Căci acesta este obiceiul sfinților de a se ruga și a mulțimi pentru binefacerile comune”.

Aducerea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur (27 ianuarie)

Eu cunosc un bărbat sfânt care se ruga în așa fel. Nimic nu zicea decât aceasta:

„Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate, pentru cele cu fapta și cu cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie, și pentru toate cele făcute cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru necazuri și pentru liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția cerurilor.

Te rugăm, păzește sufletul nostru ca să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de filantropia Ta. Tu, care ne-ai iubit pe noi într-atât, încât ai dat și pe Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.

Dă-ne înțelepciunea întru cuvântul Tău și întru frica Ta.

Unule Născut Hristoase, însuflă-ne puterea cea de la Tine.

Tu Dumnezeule care ai dat pre Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt, spre iertarea păcatelor noastre, iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie, sau fără de voie, și nu ne socoti păcatele noastre.

Pomenește Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr.

Pomenește pre toți care ne-au făcut nouă bine, sau ne-au voit rele, căci toți suntem oameni”.

Apoi adăugând rugăciunea credincioșilor, sfârșea cu aceasta ca legătură, făcând rugăciunea pentru toți.

Sursa : https://doxologia.ro

Nota

În fiecare an, în data de 27 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, în anul 438. Pentru credincioşii care vor să se închine, astăzi, marelui ierarh, va prezint lista locurilor unde se mai găsesc Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur :

* Schitul Darvari, Bucureşti, România.
* Mănăstirea Secu, Judeţul Neamţ, România.
* Catedrala Episcopala din Craiova, România.
* Biserica Sfânta Ecaterina, Facultatea de Teologie din Bucureşti, România, unde se vor păstra până la construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

Catedrala Sfântul Gheorghe, Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (Istanbul), Turcia.

* Mănăstirea Filoteu, Sfântul Munte Athos, Grecia, păstrează mâna dreaptă a Sfântului Ioan Gură de Aur.

* Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia, păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan, cu urechea stângă întreagă. Se spune de către părinţii cei din vechime, că la urechea stângă i-a tâlcuit Sfântul Apostol Pavel înţelesurile Sfintelor sale Epistole şi a rămas neputrezită spre mărturie că tâlcuirea sfântului a fost de o reală sfinţenie.
* Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia.
* Capela Imaculata Concepţie, Basilica San Pietro, Roma, Italia.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat | Lasă un comentariu

Lumina din noi

În fiecare om există o lumină. Dar pentru fiecare trebuie să vină clipa rânduită de sus, când să te vezi aşa cum eşti şi să-L cauţi pe Hristos. Dumnezeu te iubeşte pentru ceea ce este în tine lumină, pentru ce ai tu bun, nu pentru păcatele, petele, întunecimile tale. Iar tu nu poţi fi şi cu ale lumii şi cu Dumnezeu: Cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va afla (Marcu 8, 35).

Dacă ai iubi cu adevărat pe Hristos, viaţa ta ar fi alta. Ai fi om cu adevărat, ai răspândi în jurul tău lumină şi pace. Ai face din învățătura lui Hristos o învățătură vie, ai trăi-o şi ai fi fericit încă de aici, de pe pământ, înțelegând că nu ai niciun motiv să te tulburi, că necazul, nenorocirea ca şi bucuria ta pe pământ sunt la fel de trecătoare; că viaţa ta, aşa cum e, are un rost dat de Dumnezeu şi că împlinind învățătura Lui vei ajunge să dobândești viaţa veşnică.

Extras din „Lacrimă și har”, preotul martir Constantin Sarbu, Ed. Bonifaciu, Bacău, 2010, pag. 177

Cristina David

 

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Pocăinţa este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi

Cuvântul grecesc pentru pocăinţă este „metanoia.” În sens literal, acesta înseamnă schimbarea minţii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocăinţa este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric. Pocăinţa este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieţii lui.

Cum poate să aibă ea loc? La fel cum se întâmplă atunci când un om ajunge într-o cameră întunecată, care deodată este luminată de razele soarelui: cât timp a privit camera în întuneric, i se părea într-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, şi nici nu presupunea că se află acolo. Multe lucruri şi le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se mişte cu grijă, întrucât nu ştia unde se află obstacolele. Dar iată, camera se luminează, el vede totul limpede şi se mişcă liber.

Acelaşi lucru se petrece şi în viaţa duhovnicească. Când suntem cufundaţi în păcate iar mintea noastră este ocupată numai de grijile lumeşti, nu luăm aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepăsători la starea noastră lăuntrică şi mergem neîncetat pe o cale greşită, fără să ne dăm seama de asta. Dar iată, o rază a luminii dumnezeieşti pătrunde în sufletul nostru. Câtă murdărie vom vedea atunci în noi înşine! Cât neadevăr, câtă minciună! Cât de dezgustătoare ne vor apărea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le închipuisem că sunt strălucite! Vom înţelege limpede că mergem pe căi greşite. Şi vom înţelege clar care-i calea cea bună.

Sfântul Ioan MaximoviciPredici și îndrumări duhovnicești, Editura Sophia, București, 2001, p. 76-77

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Cum a salvat Maica Domnului o femeie grav bolnavă

Parintele Ioanichie Balan, unul dintre cei mai insemnati calugari-carturari ai tarii noastre, este autorul mai multor carti ca urmare a ravnei lui la scriere si a ostenelii pe care si-a dat-o si ca diortositor al unor lucrari duhovnicesti mai vechi. Astfel au vazut lumina tiparului – intre multe altele – lucrari precum „Patericul romanesc”, „Parintele Cleopa duhovnicul”, „Viata Parintelui Cleopa”, „Sfinte Moaste din Romania”, „Sfinte Icoane facatoare-de-minuni din Romania”  si cele douasprezece volume din colectia „Vietile Sfintilor”, diortosite de el insusi, dupa vechea editie a Sfantului Grigorie Dascalu. Lista nu e completa, insa. Am ales o povestire care relateaza una din nenumaratele minuni facute de Maica Domnului, culeasa de parintele Ioanichie  si prezentata in culegerea intitulata „Istorioare duhovnicesti”.

In oraşul Vaslui, mai este încă în viaţă profesorul pensionar Dumitru Cotoran. Prin anul 1939-1940 era profesor de filosofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era însă credincioasă. Dar nu aveau copii.

Iată, însă, că soţia i se îmbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un spital din Bucureşti. După operaţie ajunsese aproape în stare de inconştienţă.

– Domnule doctor, mai este vreo speranţă cu soţia mea?, întreabă profesorul Cotoran.

– Numai Dumnezeu dacă mai face vreo minune! Altfel…

Cum a auzit el cuvintele acestea, a ieşit foarte zdrobit la inimă din spital şi, fără să ştie unde merge, căuta o biserică deschisă în cale. De unde nu intrase în biserică din copilărie, iată acum întâlneşte prima biserică a Sfinţilor Ioachim şi Ana, pe strada Traian. Intră repede înăuntru şi, căzând în genunchi la icoana Maicii Domnului, a rostit cu lacrimi această rugăciune disperată:

– Maica Domnului, dacă exişti, salvează-mi soţia!

Apoi s-a întors repede la spital, unde soţia lui se zbătea între viaţă şi moarte. Parcă dormea. Se aşeză lângă patul ei. Se rugă Maicii Domnului în gând, pentru ea.

Deodată femeia întredeschise ochii şi întrebă:

– Dumitre, tu eşti?

– Da, eu sunt, vrei ceva?

– Ajută-mă să mă ridic puţin. Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie în haine albe, foarte frumoase, şi mi-a spus: „Iată, aici, în prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soţului tău, te scot deasupra”. Apoi m-a apucat de mână şi m-a urcat pe un loc ridicat şi luminat.

Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a început a se întări.

– Vrei să te plimbi cu mine pe coridor?, o întrebă soţul.

– Vreau, că nu mă mai doare nimic!

Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soţia, după o operaţie aşa de grea, s-au mâniat pe profesor şi i-au zis:

– Ce faci, domnule, ai înnebunit?

– Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit! în câteva zile soţia s-a făcut complet sănătoasă şi s-au reîntors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran şi-a schimbat cu totul viaţa, devenind un bun creştin. Era nelipsit de la biserică, iar în fiecare sărbătoare citea câte un capitol din Noul Testament şi se ruga la Dumnezeu cu lacrimi.

Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 90

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu
infoINSiDER.ro

PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

GAZETA DE TAM-TAMURI marca "Elenushu"

"Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor."

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Fundatia Arsenie Boca - Fundaţia Creştină Arsenie Boca

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

MĂRTURISITORII

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Pagina dedicata Cinstirii Maicutei Domnului

De fiecare data cand va veti ruga Maicii Domnului sa stiti ca rugaciunea va este ascultata.“Toate rugaciunile Maicii Domnului sunt pentru sufletele intristate, pentru sufletele deznadajduite, cele care nu pot purta povara greutatii, care sunt rupte in doua, sunt cu inimile frante…”

%d blogeri au apreciat asta: