Nazareth – orasul Bunei Vestiri

Oraşul copilăriei lui Iisus, oraşul speranţei, al marilor taine ale mântuirii noastre

Nazareth a fost prima oprire „de suflet” pe care am facut-o cand ne-am aflat in Tara Sfanta, un loc de mare insemnatate pentru noi crestinii, intrucat in acest oras a locuit Maica Domnului cu parintii ei , Sfanta Ana si Sfantul Ioachim .
Era seara deja si destul de tarziu cand am ajuns noi iar biserica era inchisa…ni s-a spus de catre arabul care era de garda ca nu mai era posibil sa intram la ora aceea si tare ne-am intristat….insa Dumnezeu a tinut cu noi si pe cand eram pe punctul de a ne intoarce la autocar am avut parte de o mica minune : un alt paznic arab a sosit pe neasteptate sa ne instiinteze ca se deschide biserica!!! Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria care ne-a cuprins si de indata ne-am indreptat prin curtea bisericii spre sfantul locas care ne astepta acum cu poarta larg deschisa.
Biserica Sf Arhanghel Gavriil este ridicata chiar deasupra izvorului care alimenteaza cu apa fantana la care venea de obicei Fecioara Maria sa scoata apa si care se afla in apropierea casei ei. Aici a fost intampinata ea intr-o zi de Sfantul Arhanghel Gavriil si a primit instiintarea data plina de bucurie si de lumina : taina mai presus de taina a Bunei Vestiri, vestea ca va naste pe Mantuitorul.

Curtea interioara a bisericii Sfantul Arhanghel Gavriil

Am aflat ca in vechime, pe locul fântânii s-a construit o capelă, care, în anul 614, a fost distrusă de perşi, dar a fost reconstruită apoi in cateva randuri. Catapeteasma actualei biserici, ridicată în formă de cruce, la 1781, pe locul unei biserici din secolul al XII-lea, este realizată din lemn de stejar adus din Balcani. Am admirat frumusetea si finetea lucraturii, sculptura minunata in lemn.

Lucratura minutioasa a sculpturii catapetesmei din lemn de stejar

Am ramas placut surprinsi sa vedem ca unele din icoanele zugravite pe peretii acestei minunate biserici infatiseaza chipuri de sfinti din tara noastra la care noi romanii avem mare evlavie si ale caror sfinte moaste se afla in biserici din Moldova. Ma refer la Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Nu mica a fost surpriza sa aflam ca sa picteze interiorul bisericii au venit aici tocmai din Bucovina noastra si au ramas pana au terminat lucrul, in 1978. Erau trei frati zugravi de icoane : Mihail Gavriil si Nicolae Morosanu _despre care am citit ca a devenit, a caror iscusinta ca iconari ne-a incantat tuturora privirea si ne-a mangaiat sufletul.

Fresce pe peretii interiori ai bisericii

A doua zi la lumina zilei din balconul hotelului unde am fost gazduiti peste noapte, am putut vedea frumoasa panorama a orasului Nazareth, al carui pitoresc doar il intrezarisem vag in seara sosirii noastre.

Panorama nocturna a orasului Nazareth

Mi-ar fi placut sa fi putut colinda prin oras, la pas, sa am ragazul sa privesc stradutele lui inguste care urca din Nazarethul de Jos inspre Nazarethul de Sus unde multi turisti doresc sa ajunga spre a admira peisajul minunat ce perspectiva il ofera. Nu mai era timp caci am pornit-o dis de dimineata dupa micul dejun, cu autocarul, catre alte locuri sfinte care ne asteptau in drumul nostru binecuvantat de pelerini in Tara Sfanta.

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | 3 comentarii

Parintele Teofil Paraian VORBE DE DUH

Pentru inlaturarea gandurilor rele, ne ajuta foarte mult inmultirea gandurilor bune.  Cu cat iti impodobesti mintea cu mai multe ganduri bune, cu atat se imputineaza gandurile cele rele. Daca vrei sa-ti faci randuiala in viata , trebuie sa-ti faci randuiala in minte , iar daca nu-ti faci randuiala in minte , nu-ti poti face randuiala in viata. Asa ca grija noastra cea dintai este sa ne facem randuiala in minte.

In Filocalie se spune ca gandul omului, mintea omului, este ca o moara : asa cum moara macina ce bagi pe moara , tot asa si mintea – macina ce bagi in minte. Dupa gandurile pe care le porti in minte poti sa-ti dai seama cine esti : daca ai ganduri conforme cu voia Lui Dumnezeu – deci daca ai ganduri bune , esti om bun ; daca ai ganduri rele, esti om rau.

Publicat în Duhovnici, Sfaturi duhovnicesti | 16 comentarii

Sfantul Nicolae – "Parinte al crestinilor"

Sfantul Ierarh Nicolae – Icoana pictata de Ioan Irineu Protcenco (pictor iconar)

…”Sfantul Nicolae are aureola unui om bun, a ierarhului milostiv, aplecat catre cei suferinzi, catre cei saraci, catre cei nevoiasi…” (Fragment din predica IPS Bartolomeu Anania la praznuirea Sfantului Nicolae în data de 06 decembrie 2000).

Fragment din predica IPS Bartolomeu Anania la praznuirea Sfantului Nicolae în data de 06 decembrie 2000

Din predica parintelui Arsenie Boca la praznicul Sfantului Ierarh Nicolae aflam si alte lucruri de retinut :

La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea, era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creştinismului, în care stătea sau cădea creştinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae. Iată deci pasiunea pentru adevăr cum n-au mai avut-o ceilalţi Sfinţi Părinţi! (Parintele Arsenie Boca– Seminte duhovnicesti, Editura Lumea credintei, 2009).

Colindul Sfantului Nicolae

Un cald „LA MULTI ANI!” le doresc din toata inima celor care poarta numele Sfantului Ierarh Nicolae in diversele lui variatii aparute de-a lungul vremii : La Multi Ani cu sanatate multa si cu bucurii!

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

La Multi si Binecuvantati Ani, Romania, Tara mea draga!

RUGACIUNE pentru ROMANIA

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:

Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.

Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.

Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.

Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.

Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.

Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

In seara asta, cautand oarece inspiratie pe net, am aflat o poezie pe care nu stiu cine a scris-o, dar care da glas unor simtaminte ce le nutresc si eu de catava vreme. Dupa cateva clipe de nehotarare m-am decis in cele din urma sa o redau aici:

DOAMNE!

“Mai am un lucru de facut.
Poate din toate cel mai greu.
Si sa termin ce au inceput
Altii ,fara sa vreu si eu.
Sa trag cortina peste cer,
Sa spun la stele “Bun ramas”
Si de se poate sa mai sper
C-o sa ajung din nou acas.
Sa-mi vad stramosii infrunzind
In codri de stejari si brazi
Si pe maicuta impletind
Timpul de ieri cu cel de azi.
Sa ma intorc la ce-am lasat,
La neamul meu ,neam de taran
Si sa ma-nchin inca o dat
La crucea de pe Caraiman.
Iar cand moartea ma va chema
La ultimul obstesc suspin,
As vrea Doamne,de s-ar putea ,

SA NU MOR PE PAMANT STRAIN.”

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 4 comentarii

Andrei, Apostolul lupilor

„Întâlnirea cu Sfântul Andrei mi-a marcat definitiv viaţa”

– Cartea dvs., „Andrei, Apostolul lupilor”, care s-a bucurat de mare succes printre cititori, îşi pro­pune să investigheze o problemă nedovedită isto­ric: venirea Sfântului Apostol Andrei în Dobro­gea, ca să-i creştineze pe daci. Ce v-a îndemnat către un subiect aşa de nesigur?

– Cu mulţi ani în urmă, am suferit o mare umi­lire. Prin 1992, mergând la Mânăstirea Dervent, pen­tru a scrie un reportaj, un călugăr de-acolo m-a între­bat dacă ştiu ceva despre Apostolul Andrei. Am deschis ochii mari. Ştiam că este o sărbătoare în calendar, dar de ştiut nu ştiam, de fapt, mai nimic. M-am simţit foarte ruşinat şi am hotărât să aflu cât mai multe şi să şi scriu despre el, mai mult decât se ştia până în momentul acela. Aşa a apărut „Andrei, Apostolul lupilor” într-o primă ediţie, publicată la Editura Anastasia, prin anul 2000, şi peste vreo 7 ani, într-o ediţie ceva mai dezvoltată, la Editura Da­cica. Întâlnirea mea cu Sfântul Apostol Andrei mi-a marcat definitiv viaţa. Am fost multă vreme rătăcit, ca mulţi alţii din generaţia mea, elev nefericit care făcusem în şcoală socialism ştiinţific şi filosofie marxistă. Cu toate că eu venisem de-acasă cu tradi­ţia satului românesc în mine, şi cu credinţa în suflet, am fost dat peste cap. Şi rătăcit am rămas până a­tunci, în 1992, când m-am întâlnit cu Sfântul A­pos­tol Andrei. Dar nu numai eu, ci toată familia mea, toată casa mea s-a schimbat din momentul în care eu am avut această întâlnire cu Apostolul lu­pilor.

sursa : interviul cu Dumitru Manolache autorul cartii ,,Andrei, Apostolul lupilor” – http://arhiva.formula-as.ro/2016/1241/spiritualitate-39/andrei-apostolul-lupilor-21498

„Fără a fi teolog, publicistul Dumitru Manolache a cercetat cu dragoste și migală mărturiile sau argumentele scripturistice, patristice, istorice, arheologice, lingvistice, mitologice și folclorice referitoare la Sfântul Andrei, Cel dintâi chemat, și la misiunea lui evanghelizatoare la gurile Dunării, unde strămoșii românilor, vechii daci (al căror nume etnic se tălmăcește „lupii”), au primit creștinismul de timpuriu, în mod pașnic și organic, pregătiți tainic pentru aceasta de henoteismul spiritualist al religiei lui Zamolxis.
Andrei, Apostolul lupilor este cea mai completă sinteză de până astăzi a tradiției globale privitoare la Sf. Andrei și la originile apostolice ale creștinismului românesc, oferind reflecției teologice un vast material factologic, în parte inedit, într-o vreme în care conștiința românească are nevoie mai mult decât oricând de o recuperatio a propriilor temeiuri istorice și religioase.” Răzvan Codrescu

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Peştera Sfântului Apostol Andrei – marturie a trecerii Apostolului Andrei pe meleagurile noastre

Seninul din suflet

La peştera Sfântului Andrei de lângă localitatea Ioan Corvin, din judeţul Constanţa, arheologul Sil­via Păun, care a făcut cercetări acolo, a demonstrat ştiinţific, într-un volum premiat de Academia Ro­mâ­nă, că peştera a fost la început un altar dacic, pes­te care, mai apoi, s-a dezvoltat şi practicat cultul creştin. Ea se bazează în concluziile sale pe cerce­ta­rea absidei din peşteră, pe felul în care ea a fost con­struită, pe existenţa unor repere geografice care identificau poziţionarea unui altar dacic acolo şi pe ceea ce s-a descoperit în peşteră atunci când a fost ea identificată, prin anii 1940, în urma unei reve­laţii. Observaţiile ei ştiinţifice confirmă tradiţia popu­lară, care, prin Balada peşterii Sfântului Andrei, afirmă că acolo au fost botezaţi primii creştini. În apropierea peşterii au fost nouă izvoare, unele s-au colmatat de-a lun­gul timpului, dar pa­tru din ele continuă să scoa­tă…

Vezi articolul original 475 de cuvinte mai mult

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Arsenie Boca – adevăr, mit, mistificare (documentar TVR1)

Arsenie Boca – adevăr, mit, mistificare (@TVR1)

Documentar realizat de Cristina Andrei, difuzat la 30 de ani de la moartea lui Arsenie Boca, joi, 28 noiembrie, pe #TVR1, despre personalitatea unică a părintelui, care atrage, ca un magnet, oamenii din toate categoriile sociale. Vezi și „Îmi cam pare rău că n-am rămas şi eu acolo”. Părintele Arsenie Boca şi dorul după Muntele […]

Arsenie Boca – adevăr, mit, mistificare (documentar TVR1) — Sfântul Munte Athos

Doresc sa adaug marturia unuia din ucenicii marelui duhovnic al tuturor romanilor, numit pe buna dreptate de multi credinciosi „Sfantul Ardealului”.

„Părintele Arsenie a fost un om excepţional, un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine personal, cel mai mare din veacul nostru şi din vremea noastră.

Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu şi Îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un lucru extraordinar – cum spunea cineva – în viaţa noastră, în viaţa oamenilor să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum.

În viaţa mea personală, mai mulţi oameni au avut roluri deosebite…Dar în mod cu totul şi cu totul aparte, cu totul şi cu totul deosebit în viaţa mea, un rol crucial l-a avut şi-l are persoana şi personalitatea duhovnicească, harismatică, de statură neopatristică, a Părintelui Arsenie Boca, atât de cinstit, de cunoscut, de apreciat, de căutat şi de recunoscut chiar şi ca sfânt de către o mulţime uriaşã de credincioşi.” (PS Daniil Partosanu despre duhovnicul lui, Parintele Ieromonah ARSENIE BOCA)

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | Lasă un comentariu

28 noiembrie – Ziua in care Parintele Arsenie Boca a plecat la Domnul

Vesnica sa-i fie pomenirea!

Parintele Arsenie Boca – desen de Gabriela Mihaita David

Cine este, pentru Înaltpreasfinţia Voastră, Părintele Arsenie Boca?

Un mare sfânt dăruit de Dumnezeu neamului nostru în vremuri de cumpănă, care pun în pericol existenţa noastră însăşi ca popor, din cauza lipsei de credinţă şi înmulţirii păcatelor deosebit de grave, ca avorturile, ferirea de a avea copii, părăsirea ţării… Nu mă îndoiesc de faptul că recunoaşterea oficială a sfinţeniei Părintelui Arsenie va întări credinţa în popor, mai cu seamă în ce priveşte rostul şi valoarea familiei. De aceea aştept şi eu cu nerăbdare, împreună cu nenumăraţii credincioşi care-l cinstesc, ziua canonizării Părintelui Arsenie, care poate fi o zi a schimbării la faţă a României.

Îi putem cere ajutorul, ne putem ruga Părintelui Arsenie?

Bineînţeles! Lucrul acesta îl fac deja mii de credincioşi care merg în pelerinaj la mormântul Părintelui de la Prislop. Cu siguranţă că aceşti credincioşi se roagă şi acasă Părintelui ca să mijlocească pentru ei înaintea lui Dumnezeu.

Fragment din interviul cu IPS Serafim Joanta, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord –

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , | 1 comentariu

azi… Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul — albastru de… mai departe (2)

„Sfântul Grigorie a răspuns către dânsul cu grai blând şi cu multă smerenie: „În sufletul meu, o, părinte, se petrec două lucruri, căci am şi mâhnire şi bucurie. Mâhnire, pentru că mă tem să nu-mi fi întins vrăjmaşul vreo cursă prin cele ce mi s-au arătat; iar bucurie, fiindcă nădăjduiesc că lumina ce mi s-a […]

azi… Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul — albastru de… mai departe (2)
Imagine | Publicat pe de | 2 comentarii

Predica Parintelui Sofian la INTRAREA IN BISERICA A MAICII DOMNULUI

Redau aici cuvintele rostite de parintele Sofian Boghiu la incheierea predicii tinute de dansul la „sărbătoarea frumoasă şi delicată a Intrării în Biserică a Maicii Domnului”.

„Atâta vreau să vă spun, fraţi creştini, şi am să închei aşa cum încheia fericitul Antim cuvântul lui la sărbătoarea de astăzi, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului:

Drept aceea dară, trebuieşte şi noi, când vom intra în sfânta biserică, să ne curăţim întâi de păcatele noastre şi de cugetele cele viclene şi apoi cu cunoştinţă întreagă să ne facem vase alese, să primim, prin darul Duhului Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre şi aşa, cu acest mijloc, vom fi adevăraţi prăznuitori, măcar că pe Preasfânta Fecioară, de vreme ce este şi se numeşte pricina tuturor bunătăţilor, nu este cu putinţă nici cu un mijloc să o cinstim şi să o prăznuim precum se cade. Pentru că cinstea ei biruieşte toată limba şi covârşeşte tot cugetul omenesc; iară încă trebuie cu frică şi cu bucurie, cu frică pentru păcat şi cu bucurie pentru mântuire, să-i spunem toţi, cu un glas, lauda cea îngerească: «Bucură-te, ceea ce eşti. plină de dar, Domnul este cu tine». A căruia slavă, în veci“.

Gabriela Mihaita David – schita dupa Icoana Intrarii in biserica a Maicii Domnului

postare – Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , | 2 comentarii

Manastirea Bistrita – locul unde odihneste Sfantul Cuvios Grigorie Decapolitul, aparator neostenit al sfintelor icoane

In biserica noastra din Philadelphia, „Sfanta Treime”, se afla, oferit de maicutele de la Manastirea Bistrita, un epitrahil care a fost atins de sfintele moaste ale sfantului, acestea fiind de multe secole in biserica manastirii, spre inchinare. Am poposit in doua randuri la acest sfant locas foarte drag sufletului meu caci sunt legata prin fire nevazute si binecuvantate de lunga sa istorie duhovniceasca.

Ctitorie a boierilor Craioveşti, Mănăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490. Prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparținând lui Vlad Vodă Călugărul.

În anul 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842).

Banul Barbu şi Sfântul Constantin Brâncoveanu – ctitori ai mănăstirii

Mănăstirea a fost puternic avariată de expediția condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu o reface cu sprijinul lui Neagoe Basarab, între anii 1515-1519. Pictura a fost atribuită meșterilor zugravi Dumitru, Chirtop şi Dobromir, de numele cărora se leagă fresca Mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște şi executarea lucrărilor în piatră de la ansamblul Curtea de Argeș.

În anul 1683 domnitorul Constantin Brâncoveanu dăruiește mănăstirii un policandru ornat cu ouă de struț, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, cărți liturgice și clopotul mare care cântărește 800 kg. Tot acum a fost reparat întreg complexul monahal, așezământ zugrăvit în 1820 de banul Grigore Brâncoveanu.

Tiparnița de la Bistrița

De remarcat este faptul că în complexul monahal de la Bistrița s-a instalat prima tiparniță din Țara Românească, a ieromonahului Macarie, precum şi o legătorie de cărți bisericești. După opinia unor cercetători, aici s-a tipărit în anul 1508 „Liturghierul slavon” al călugărului Macarie, prima carte tipărită pe pământ românesc.

În anul 1573 ieromonahul Eftimie, egumen al mănăstirii, a redactat în limba română primul act mănăstiresc, cunoscut sub numele deZapisul lui Eftimie. Un alt reprezentant al școlii slavo-române este ieromonahul Mihail Moxa care în 1620 a tipărit „Cronica Universală”, iar în 1640 „Pravila de la Govora”.

Încercări și binecuvântări

În anul 1838 întregul așezământ a fost puternic afectat de un cutremur. În anul 1846 în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu a început zidirea noii biserici. Construită în stil gotic, biserica a fost pictată de Gheorghe Tattarescu în 1850. Sfințirea bisericii s-a săvârșit la 15 august 1855 în timpul domnitorului Ştirbei Vodă.

În anul 1948, prin hotărârea Sfântului Sinod, mănăstirea a fost transformată în chinovie de maici, iar apoi desființată prin decretul 410/1959.

În anul 1984 episcopul Gherasim Cristea a început un amplu proces de revigorare a vieții monahale, organizând aici un centru de conservare și restaurare a icoanelor și cărților vechi.

Astăzi, mulțime de credincioși vin la Mănăstirea Bistriţa pentru a se închina moaștelor Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul și a participa la slujbele religioase.

Autor – Silviu Cluci / sursa: doxologia.ro

Nota – Radu cel Mare- domnitorul care a comandat prima carte tipărită din spațiul românesc. Radu al IV-lea, supranumit “cel Mare” era fiul nelegitim al lui Vlad Călugărul, fratele vitreg al lui Vlad Țepeș. Radu a primit calificativul de ”cel Mare” și ”cel Bun” de la scriitorii cancelariei domnești și de la cronicari. Cea mai cunoscută ctitorie a lui Radu cel Mare este biserica mănăstirii Dealul, cea mai frumoasă de până atunci de pe pământul Țării Românești. Materialul utilizat a fost de cea mai bună calitate: blocuri de piatră legate între ele cu scoabe de fier și marmură. Meșteri pricepuți- poate chiar Manole de la Curtea de Argeș- sapă cu migală podoabele și vor face din biserica mănăstirii Dealul o capodoperă a arhitecturii muntene. Domnul s-a îngrijit și de alte lăcașuri de cult: Tismana, Govora, cele de la Muntele Athos. În Serbia ridică o biserică mică, dar foarte frumoasă la Lopușnia. În ceea ce privește cultura și organizarea bisericească, Radu cel Bun are merite deosebite prin măsurile luate.

postare Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Cuvant despre ce inseamna a posti

Incepand cu ziua de ieri, 15 noiembrie, a inceput Postul Craciunului, al Nasterii Domnului , dupa cum este randuit de Sfanta Biserica din vremea Sfintilor Parinti.

Sunt mereu si vor fi intrebari in legatura cu postirea la care este chemat credinciosul crestin ortodox in patru perioade din an, unele lungi si foarte lungi, altele mai scurte. Scrierile Sfintilor Parinti, sfaturile parintilor duhovnici ne indeamna cu intelepciune sa tinem postul atat pentru folosul trupului si mai ales al sufletului ingreunat cu cele rele ale greselilor si pacatelor repetate in timpul dintre aceste perioade de trezvie duhovniceasca. Pentru ca nu ma simt indreptatita si nici vrednica de a comenta acest aspect al vietii crestinilor ortodocsi, las minti luminate si inimi credincioase sa aiba un cuvant de spus.

„Să nu suferim în zadar osteneala postului, şi să pierdem şi plata lui, că se poate să ducem şi osteneala postului şi să nu luăm nici plata lui.

Cum ? Când de bucate ne depărtăm, dar de păcate nu ne lepădăm. Când carne nu mâncăm, dar mâncăm casele săracilor. Când nu ne îmbătăm cu vin ci cu pofta cea rea. Când toată ziua stăm nemâncaţi, dar o petrecem în privelişti desfrânate. Iată osteneala postului, dar plata lui nicăieri.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur – din “Omilii si cuvantari”)

Parintele Ilarion Argatu – Cugetari despre Post

Postul nu este plăcut omului bogat, dar este plăcut celui sărac.

Postul nu este plăcut omului leneş, dar este plăcut celui  muncitor.

Postul nu este plăcut oaspeţilor, dar este plăcut  drumeţilor.

Postul este lungime de viaţă.

Postul este înviorare a trupului şi înălţare a  sufletului spre taine nepătrunse.

Postul este fericire a trupului şi strălucire a sufletului.

Postul este armonie între trup şi suflet, cu sănătate îndelungată.

Prin post cunoşti pe om. Prin post cunoşti natura.

Prin post dai întâietate celui cu întâietate.

Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.

Prin post descătuşezi trupul de lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.

Prin post sufletul se înalţă la slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori, capabil de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte pe blasfemitorii de om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la rău spre bine, capabil să facă minuni pe pământ, precum s-a şi făcut întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.

Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevărată hrană plină de viaţă.

Postul nu este pentru cei proşti, ci pentru tot omul şi mai ales pentru cel înţelept, că înţeleptul îşi iubeşte viaţa şi ca atare trebuie să iubească postul.

Postul este o scânteie pe pământ şi cine o vede îşi va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei să poată păşi în viaţă şi să treacă din fericire în fericire.

Cine urăşte postul, se urăşte pe sine!

„Postul singur nu este de ajuns niciodată, pentru ca omul să poată fi socotit ca stăpân pe sine şi a fi şi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om ce a desprins din funia puternică o fâşie şi a legat dobitocul, socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar dobitocul a rupt fâşia şi a intrat în grădină, i-a făcut mare stricăciune pe când omul dormea, ca apoi ducându-se în lucernă a mâncat până a crăpat. Dacă ar fi fost legat cu întreaga funie în fâşiile ei nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba şi nici moartea dobitocului. Astfel este şi trupul ce este legat numai cu postul şi nu cu întregimea faptelor legate de fâşia postului. De fâşia postului ştim că se învecinează şi chiar soră este cu fâşia – milostenia. Cu aceste fâşii, postul şi milostenia se învecinează şi sunt surori chiar cu dreptatea şi adevărul, iar cu acestea se învecinează lumina şi iubirea şi pe deasupra tuturor pe care le îmbrăţişează este dragostea de Dumnezeu cu toate poruncile Evangheliei. Aceste 7 viţe formează pentru creştin cea mai bună frânghie pentru a lega trupul de a nu cădea în vicii, la stricăciune şi moarte, iar sufletul se va putea înălţa pe culmile cele mai înaripate până la lumina cea mai apropiată a Dumnezeirii.” (Parintele Ilarion Argatu – despre post)

URARE de Preot Sorin Croitoru

Mâine-ncepem post frumos,
Postul Pruncului Hristos,
De aceea vă urez
Un post liniștit, duios,
Cu blândețe, cu iertare,
Cu evlavie mai mare.

Gura s-o deschideți rar,
Mâna s-o deschideți des,
Să vă umpleți de răbdare
Și de milă, mai ales..

Acușica e Crăciunul:
Îngeri vor cânta în cor,
Lăudând pe Pruncușor,
Și vor binecuvânta
Toată omeneasca fire
Dăruindu-i de la Tatăl,
Pace și bunăvoire.

Iar de vom posti frumos,
Vom vedea cu ochii minții
Ce vedeau cândva și sfinții:
O Fecioară preasmerită,
Cântând doine fericită,
Sărutând doi ochișori,
Mângâind doi obrăjori,
Alintând un Pruncușor,
Pe al nost’ Mântuitor!

Cristina David

Imagine | Publicat pe de | Etichetat , , , , , | 2 comentarii