Ne aflam in Postul Mare, Postul Sfintelor Pasti , cu toii ne straduim sa ne „nevoim” atat trupeste ( sacrificii de la o mancare mai indestulatoare )  dar mai ales in ale sufletului ( incercarea de a fi mai buni, mai iertatori , mai intelegatori , mai rabdatori unii cu altii ) iar eu s-a intamplat sa gasesc o foarte originala definitie a nevointei intr-unul din interviurile date de parintele Rafail Noica , aflat precum stim , in recluziune aproape totala undeva in frumosii nostri Munti Apuseni.

Acolo dansul retras „din lume” se roaga neincetat pentru tara si oamenii ei, pentru nevoi si lipsuri , cerand  ca Domnul sa se indure de noi toti in mare mila Sa .

Va ofer randurile de mai jos spre folos sufletesc.

„Si aici voiam sa definesc si nevointa. Nevointa sa nu o intelegem ca pe cea a muschilor sau a trupului . Nevointa este , cu precadere , efortul mintii omului de a intra in gandirea Lui Dumnezeu. Este cu precadere un efort al mintii si , daca nu ma insel , este Sf  Simeon Noul Teolog  care zice :  „Da trupului pe masura lui , dar tot restul nevointei bune , mintii , duhului”.  Adica , parafrazand , eu inteleg asa : nevointa este efortul mintii de a intelege – si de a intelege drept – pe Dumnezeu , iar efortul trupesc – post , matanii , alte lucruri , insingurare sau ce-o mai fi – este doar suportul material al efortului duhului omului , al efortului mintii omului de a intra intr-ale Lui Dumnezeu.”

Un post cu mari bucurii duhovnicesti sa aveti !  Doamne ajuta!