Astazi in bisericile crestin ortodoxe din tara noastra si alte parti ale lumii unde locuiesc romani a avut loc slujba de seara speciala care se oficiaza in saptamana a cincea din Postul Mare , numita Denia Canonului Mare al Sfantului Andrei Criteanul(Cretanul) , cantare bisericeasca de mare amploare ce indeamna pe toti crestinii si nu numai , la pocainta .

Dar ce este pocainta, de ce detine ea un loc esential in viata unui crestin? Ce intelegem prin actul pocaintei?

Atunci cand Domnul nostru Iisus a iesit  ” in lume”  si a inceput propovaduirea Evangheliei Lui, a indemnat pe oameni la pocainta , asa precum inainte mergatorul Lui , Sf Ioan Botezatorul o facuse inaintea Sa. „De atunci incepu Iisus sa propovaduiasca si sa spuna : Pocaiti-va , caci s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Ev Matei 4:17).

Un Sfant Parinte definea pocainta ca fiind o trecere a omului de la o stare nefireasca (plina de pacate)  la cea fireasca , adica cea alaturi de Dumnezeu . Cel mai mare teolog al secolului 20 pe care l-a avut Romania, parintele Dumitru Staniloae ne spunea ca pocainta este iesirea din inchisoarea Eului la lumina , la libertatea de a alege a nu mai savarsi pacate , astfel apropiindu-ne tot mai mult de Dumnezeu.

Putem afirma asadar ca pocainta este calea fara de care noi, oamenii pacatosi, nu avem cum sa ajungem langa Dumnezeu ; prin pocainta continua vom fi binecuvantati cu Lumina Lui , parasind intunericul in care traisem pana atunci. Cum ajungem sa facem actul de pocainta?  Atunci cand ne vedem pacatele proprii si incetam a mai lua aminte la greselile aproapelui, atunci abia vine pornirea noastra sincera de a ne ruga Domnului ca sa fim iertati.

Precum spune Sf Ignatie Briancianinov in a sa frumoasa rugaciune din care dau aici cateva randuri :

Doamne!

Da-ne sa vedem in lumina harului Tau neputintele cele de multe feluri care traiesc in noi, inabusind in inima miscarile duhovnicesti, aducand in ea miscarile sangelui si trupului care sunt potrivnice Imparatiei lui Dumnezeu.

Da-ne marele dar al pocaintei , inaintea caruia merge si pe care il naste marele dar al vederii pacatelor noastre.

………

Pazeste-ne pe noi cu aceste mari daruri in calea noastra catre Tine , si da-ne sa ajungem la Tine , Cela ce chemi pe cei ce isi recunosc pacatosenia si lepezi pe cei ce se socotesc drepti.” Amin