Moaştele Sfinţilor de la Aiud izvorăsc iar Mir

Moaştele Sfinţilor de la Aiud izvorăsc iar MirMinunea Sfintelor Moaşte ale Mărturisitorilor Români din temniţa comunistă de la Aiud s-a repetat în aceeaşi zi, în acelaşi loc, izvorând mir în văzul tuturor celor prezenţi la un an distanţă, pe 19 martie, ziua adormirii mărturisitorului Virgil Maxim †1997, autorul lucrării “Imn pentru Crucea purtată”.

Alexandra Corbu a preluat de la razbointrucuvant.ro  Sfintele Moaşte izvorând MirVineri, 19 martie 2010, începând de la ora 18.30, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa cu tema: „Despre învăţăturile şi minunile noilor mărturisitori”, susţinută de părintele Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile, organizată de Asociaţia pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale şi naţionale ale poporului român A.S.T.R.A.D.R.O.M.. Totodată a fost lansată cartea „Biserica şi duşmanii ei”, volum care reuneşte o parte dintre articolele apologetice ale lui Danion Vasile.

În prima parte a conferinţei s-a vorbit despre jertfelnicia noilor mărturisitori români şi canonizarea lor, canonizare care întârzie în mod nejustificat, deşi pentru canonizarea unui mucenic nu este nevoie nici de minuni şi nici de sfinte moaşte, ci de îndeplinirea unui singur criteriu: dreapta credinţă în Hristos. Este greu să se înţeleagă de ce Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”, cel care a murit pentru a salva viaţa unui pastor evreu, nu s-a învrednicit de atenţia forurilor competente ale Bisericii.

În partea a doua a conferinţei s-a răspuns întrebărilor venite din public. Cele mai multe au fost despre erezia ecumenistă, implicarea masoneriei în conducerea Bisericii, schimbarea calendarului bisericesc, tendinţele de catolicizare a Ortodoxiei, creştinismul românesc în contextul integrării în U.E., globalizarea, secularizarea şi modernismul în Biserică.

La sfârşitul conferinţei, în timp ce credincioşii se închinau la icoana celor trei noi mărturisitori (părintele Ilarion Felea, părintele stareţ Daniil de la Rarău şi Valeriu Gafencu) şi la sfintele moaşte ale unor mărturisitori necunoscuţi de la Aiud, s-a repetat minunea care avusese loc şi cu un an înainte, în aceeaşi sală, în aceeaşi zi – 19 martie (ziua trecerii la Domnul a lui Virgil Maxim, unul dintre cei mai cunoscuţi mărturisitori din temniţele comuniste).

La un moment dat, în văzul tuturor celor prezenţi, din sfintele moaşte a început să izvorască bună-mireasmă.

Încă din timpul conferinţei unii creştini au simţit această mireasmă, dar atunci nu s-au făcut publice astfel de mărturii, pentru a nu da loc interpretărilor nepotrivite.

Apoi, atunci când din raclă a început să izvorască mir, întreaga sală s-a umplut de bună-mireasmă. Ca şi anul trecut, ca mulţumire pentru această sfântă binecuvântare, la rugămintea credincioşilor, părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului Mărturisitor Valeriu Gafencu, din volumul „Din temniţe spre Sinaxare”. După conferinţă unii au considerat potrivit să întărească cele petrecute prin alcătuirea unei liste cu semnături şi date de contact. Văzând minunea, mulţi dintre cei prezenţi au făcut fotografii. Postul local Iaşi TV Life a realizat un material despre cele întâmplate.

Ulterior, pe diferite diferite site-uri ortodoxe, au apărut mărturiile impresionante ale unora dintre cei prezenţi.

Ar fi bine ca cei responsabili cu cercetarea dosarelor de canonizare a celor din închisori să înţeleagă că Dumnezeu binecuvântează această lucrare, mult-aşteptată de poporul credincios.

Comentariu din partea Război întru Cuvânt:

Canonizarea Sfinţilor închisorilor este în mod clar, în aceste vremuri şi în biserica noastră, mai mult decât ne-plauzibilă. Părerea noastră este că minunea aceasta este mai degrabă un semn şi o întărire de sus din partea noilor mucenici pentru a ne pregăti pentru încercările care ne aşteaptă. Minunea s-a întâmplat în ziua adormirii Mărturisitorului Virgil Maxim (†1997), cel care a scris “Imn pentru Crucea purtată”.

Articol preluat de pe Ruga.ro

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în articole, Iubirea Lui Dumnezeu si de Dumnezeu, Marturii, Sfintii marturisitori ai Lui Hristos din temnite și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s