„Rugăciunea este întărirea lumii” – Sf. Ioan Scărarul

Un pustnic numeste rugaciunea: „Plugaria sufletului”. Potrivita este asemanarea aceasta, de vreme ce numai prin rugaciune indurarea lui Dumnezeu desteleneste sufletele noastre si numai printr-insa milostivirea lui cerescului Parinte roureaza uscaciunea inimilor omenesti si odrasleste, din pamantul lor, lanuri cu bune roade. Despre negraita ei putere si nespusul ei folos, un alt pustnic zice: „Precum vederea este mai mare decat toate simturile, asa si rugaciunea este mai mare decat toate faptele bune”, vrand sa spuna prin aceste graiuri ca numai cel ce se roaga poate sa aiba si fapte bune.

Dar, pentru ca rugaciunea ta sa fie rug de foc, ce urca de la pamant la cer, si ca sa auda Domnul Dumnezeu glasul rugaciunii tale in zi si in noapte, la vreme de primejdie si de boala, la lucrul si la neputinta ta, precum si la orice trebuinta, se cuvine sa faci rugaciunea intru acest chip:

Cu lacrimi de pocainta si cu zdrobire de cuget, dupa cuvantul care zice: „Da-mi lacrimi sa ma pocaiesc””;

Cu duhul umilit, cu inima infranta si smerita, asa cum se ruga proorocul David, cantand: „…duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”;

Cu nebiruita si neobosita nadejde, caci asa spune Mantuitorul: „Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit, si le veti avea” #Mc. 11, 24#;

Cu nespurcate buze, adica sa nu ceri lui Dumnezeu cele ce sunt spre raul tau si al aproapelui, fiindca atunci rugaciunea ta se preface intru pacat;

Cu neincetare, dupa porunca Mantuitorului care ne indeamna: „Neincetat va rugati”.

Si astfel rugandu-va, se vor da voua toate si se vor umple inimile si casele voastre de untudelemn al bucuriei, de duhovniceasca alifie a vindecarilor, de roua mantuirii vesnice, de grau, de vin si de toate bunatatile cele de pe pamant si cele din ceruri.

Ci sa mai stii si acestea frate: Pentru marile si grelele trebuinte, mergi la biserica si la preotii ei, ca sa se roage pentru tine, caci aceia au plinirea tuturor bucuriilor.