Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat

“Candva, Staretul mi-a povestit urmatoarea intamplare plina de folos:
Odata, un om s-a sculat foarte devreme, fiind inca intuneric, pentru a merge la munca sa. Pe drum s-a intalnit cu un jucator de carti, care si-a spus in sinea sa: ” Unde o fi mergand acest om la aceasta ora? Cred ca merge sa joace carti undeva“.
Putin mai jos s-a intalnit cu un crestin, care s-a gandit in sinea sa: ” Acest crestin s-a sculat dimineata devreme ca sa mearga la vreo biserica linistita si sa se roage, inainte de a merge la lucrul sau.”
Mai jos s-a intalnit cu un hot, care si acesta s-a gandit in sinea sa: “Acesta merge undeva ca sa fure, deoarece este noapte si oamenii inca mai dorm.”
Apoi Staretul a adaugat: Ai vazut? Fiecare a judecat lucrurile potrivit cu starea lui duhovniceasca. Daca celalalt are gandul stricat, inseamna ca si “fabricuta” lui este stricata. Si atunci chiar aur de i-ai da sa lucreze, acesta il va preface in gloante, desigur tot de aur, pentru a ucide.
Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat…”

Gandeam asemanator dar in felul acesta: fiecare dintre noi suntem inclinati sa-i judecam pe ceilalti prin prisma personala, si daca noi gandim si facem anumite lucruri, apoi suntem convinsi ca si ceilalti nutresc aceleasi ganduri, intentii, etc, in situatiile respective. Se ajunge acolo unde chiar punem ganduri si intentii in mintea celuilalt! Nu este asa, ar trebui sa stim , sa ne aducem aminte de o realitate constatata de cand lumea: oamenii sunt atat de diferiti….”mare este gradina Lui Dumnezeu” (spune o zicala populara).

CD