Părintele Ilarion Felea reprezintă un simbol al puterii de jertfă a preotului adevărat în vremea prigoanei comuniste.

http://inlinethumb17.webshots.com/46608/2011101960106285824S500x500Q85.jpg

– ctitor al Bisericii Sega din Arad (Parohia Sega I)”Parintele Ilarion Felea este cu adevarat un geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.

– preot, profesor de teologie si doctor in teologie
– rector la Institutul Teologic din Arad
– preot paroh / in paralel cu activitatea de profesor/ la Catedrala Ortodoxa Romana „Sf Ioan Botezatorul” din Arad.
– erudit si teolog recunoscut , a scris un mare numar de carti valoroase de teologie si religie care au vazut lumina tiparului, multe din ele, abia dupa 1989.
– in anul 1961 a murit in inchisoarea de la Aiud ca un martir in numele credintei sale In Domnul Iisus Hristos la care nu a renuntat niciodata desi presat s-o faca si apoi inchis pentru refuzul sau de a face acest lucru.
A continuat plin de zel activitatea de marturisitor al credintei incurajand si intarind moralul celor care ca si el au fost umiliti, torturati si tratati inuman in inchisoarea cea mai cumplita a calailor comunisti.
La moartea sa in 1961 ( constitutia lui fizica mai firava nu a suportat mult timp chinurile la care era supus) a fost aruncat in gropa comuna rezervata detinutilor care si-au gasit sfarsitul in temnita sinistra, loc care a fost numit „Rapa Robilor”.

Poate lucrările lui ar fi atins cel puţin dimensiunea celor scrise de părintele Stăniloae dacă ar fi apucat să-şi desăvârşească opera începută.

S-a născut în 1903 la Valea Bradului, judeţul Hunedoara, tatăl său fiind preot, a făcut studii serioase, trecând pe la Academia „Andreiană” din Sibiu, Litere şi Filosofie din Cluj şi Teologia din Bucureşti, unde îşi ia şi doctoratul.

Nesupravieţuind Aiudului, părintele Felea rămâne din acest punct de vedere întrezărirea a ceea ce ar fi putut fi ca teolog. A demonstrat însă din plin cu trăirea cât de departe a ajuns, iar marele Dumitru Stăniloae a şi spus despre el că l-a „întrecut”. Şi a spus în cunoştinţă de cauză, l-a cunoscut. La Aiud se aflau la un moment dat închişi trei mari teologi ai noştri: Dumitru Stăniloae, Bartolomeu Anania şi Ilarion Felea. În afară de ei, alte sute de preoţi.

Ajuns în temniţă ( este vorba despre Părintele Sabău care a petrecut 11 ani în închisorile comuniste în total, fiind arestat şi întemniţat în mai multe rânduri, începând cu 1944) a avut ocazia să-i cunoască pe Pr. Prof. Dr. Ilarion Virgil Felea (cu care avea o prietenie mai veche) şi pe Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, cărora le-a fost şi ucenic. Preotul Ioan Sabău era însărcinat cu ascunderea antimisului şi aducerea lui pentru Sfânta Liturghie, dar şi a prescurilor.

Mai târziu în lagăr avea să-l cunoască şi pe Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, care vorbindu-i despre Felea i-a spus: ”Eu am fost numai profesor; Felea a fost şi profesor şi preot”. De la aceşti oameni în preajma cărora s-a aflat a reuşit să-şi însuşească mult mai multă Teologie, respirând „aerul, duhul duhovnicesc imprimat de aceştia” temniţei. Pr. Sabău era coleg de celulă, coleg pe aceiaşi rogojină cu Andronescu, Rectorul Politehnicii de la Timişoara. Mărturia părintelui Sabău despre suferinţa închisorii trebuia să se alăture celei a prietenului său –pr. Ioan Calciu Dumitreasa, doar că moartea a hotărât altfel. A fost o suferinţă pe care am văzut-o pe chipul pr. Sabău la aflarea veştii că prietenul său a părăsit lumea pămîntească. Dorinţa lor însă de a da mărturie ne călăuzeşte pe noi, cei care datorăm moral să nu-i uităm pe ei şi suferinţele lor.

„Voi sunteţi lumina lumii, voi sunteţi sarea pământului”(Matei XIV, 16) 

„Parintele Ilarion Felea este cu adevarat un geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.
Sibiul si Ardealul au dat, intr-adevar, oameni de inalta spiritualitate crestina.” – parintele Iustin Parvu

Instiintare:

In prezent in cadrul Episcopiei Aradului se afla in curs de tiparire  JURNALUL  Personal al preotului Ilarion Felea in mai multe volume , el cuprinzand adnotarile aproape zilnice ale parintelui : viata, activitatea, trairile si invataturile duhovnicesti precum si trairile personale (de-a lungul a 30 de ani de viata) ale preotului martir decedat la Aiud in 1961.
Acest jurnal este considerat a fi un unicat in randul lucrarilor de gen dezvaluind pretioase idei, meditatii si impresii personale, toate vazute si redate prin prisma unei gandiri si simtiri profund crestine.

Cristina David