Cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Gurie au avut loc, în zilele de 19 şi 20 mai 2011 , la Crişcior, mai multe evenimente comemorative prilejuite de împlinirea a şase secole de la atestarea bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitate. Cu acest prilej, în curtea bisericii, un sobor de şapte preoţi, împreună cu părintele protopop Ioan Jorza de la Brad şi consilierul cultural al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, arhidiacon Gabriel Valeriu Basa, au săvârşit un Te Deum de comemorare a ctitorilor şi un Parastas de pomenire a preoţilor care au slujit de-a lungul timpului la Sfântul Altar.

Acestui moment i-a urmat cuvântul de bun-venit al preotului paroh, Traian Cioară Trif. Părintele arhidiacon Gabriel Basa a rostit un cuvânt de învăţătură, subliniind faptul că românii de aici, călăuziţi de o puternică credinţă în Dumnezeu, construiau prin familiile nobiliare din zonă monumentele care să-i ajute a intra în veşnicie.

Numele jupânului Bâlea, fiul lui Boar din Crişcior, era consemnat alături de cel al soţiei sale, Vişa, cu faţa sfărâmată de o lovitură, al fiului lor, Iova, şi al nepoţilor Ştefan şi Laslău, în inscripţia, azi aproape ilizibilă, care însoţea tabloul votiv, în care, îmbrăcaţi în armuri de cavaleri, prezentau Biserica Preasfintei Fecioare Maria şi erau astfel înscrise pentru totdeauna în cartea neamului românesc.

Cu precizarea că, deşi în interiorul bisericii, pe peretele sudic, se află cei trei sfinţi protectori ai Ungariei catolice – Ştefan I, Ladislau I şi Emeric -, ceea ce a determinat pe unii să afirme că biserica nu ar fi fost dintru început ortodoxă, aceasta a fost transformată, doar pentru o scurtă perioadă de timp, într-un lăcaş de cult reformat, în rest aparţinând obştei româneşti de aici, aşa cum arată conscripţiile din secolele XVIII-XIX.

Forma actuală, apărută ca rezultat al celei mai complexe restaurări, care a avut loc în anul 1852, a fost determinată de starea în care a ajuns după incendiul suferit în anii Revoluţiei de la 1848. Dragostea şi jertfelnicia românilor, înteţite în focul luptelor de apărare a ceea ce le era mai scump, s-au manifestat de câte ori a fost nevoie, aşa cum confirmă restaurările din anii 1968, 1989 şi 2005-2007. (Protos. Nestor Dinculeană)

articol preluat din ziarul Lumina.ro

NOTA autoarei blogului

Cu mare bucurie am aflat acest articol navigand pe net in cautare de articole de citit! Nu intamplator, cred eu. De-abia terminasem de publicat in paginile unui alt blog un material despre acest foarte important monument istoric si cultural din Romania.
De ce este atat de important pentru toti romanii credinciosi si poate si din cei mai putin credinciosi? Veti afla citind articolul.
De ce are o dubla imporatnta pentru mine? In aceasta frumosa si foarte veche bisericuta am primit Taina Sfantului Botez in chiar ziua praznuirii Hramului ei , „Adormirea Maicii Domnului” , in ziua de 15 august care in acel an se intampla sa fie o Duminica. Dar de ce am fost botezata tocmai acolo, daca m-am nascut si am trait in Bucuresti? La o distanta nu neglijabila, de cateva sute bune de kilometri…In satul Criscior , sat cu mare rezonanta istorica , legat de izbucnirea Rascoalei lui Horea si a fartatilor lui Closca si Crisan , s-au nascut ambii bunici din partea mamei mele.
Un loc plin de poezie, cu o asezare deosebit de pitoresca intre dealurile inalte si impadurite care formeaza prima treapta a Muntilor Zarandului , parte integranta din Muntii Apuseni. Situat in imediata apropiere a unor alte localitati istorice cu nume rasunatoare in inimile motilor: Abrud, Tebea , Campeni, Albac si Vidra. Imi lipsesc acele cuvinte care sa exprime cat mai fidel sentimentele care ma incearca ori de cate ori aduc vorba despre aceste sfinte locuri ,de al caror nume se leaga existenta unor oameni de statura istorica uriasa : Horea, Crisan, Closca, Avram Iancu , Ion Boteanu, dar si Arsenie Boca numit si considerat pe drept, de toti crestinii din aceste locuri, Sfantul Ardealului.
O nota tot atat de personala, este mentionarea unui alt eveniment de familie care s-a petrecut prin voia Domnului in micuta dar pretioasa si binecuvantata bisericuta din Criscior : casatoria Preotului martir Ilarion Felea cu Valeria Faur, o sora de-a bunicii mele Elena Faur, care descindeau din cunoscuta familie Toda, cu legaturi puternice in satele apropiate si cu trimiteri istorice la Revolutia din 1848 din Ardeal.
Bunul Dumnezeu sa ii odihneasca in Pacea Lui fara de margini pe toti cei pomeniti mai sus , care au avut fiecare, un rol insemnat la scrierea cu propriul lor sange a unor pagini vitale din zbuciumata istorie a Ardealului. AMIN

Cristina David