Artosul – painea cea dulce a serii

Artosul – painea cea dulce a serii

Artosul este adus inaintea lui Dumnezeu ca un dar din dar, urmand faptic acele cuvinte rostite neincetat in Sfanta Liturghie, care zic: „Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate.” Painea cea curata, imprimata cu jertfa muncii omului, este adusa inaintea lui Dumnezeu spre a fi primita si sfintita. Credinciosii ce se impartasesc de slujbele cele de seara ale Bisericii cunosc bine acea paine dulce, sfintita la rugaciunile Litiei, in cadrul Vecerniei, si impartita lor dupa otpust.

Rugaciunile cele frumoase ale Litiei se incorporeaza in slujba Vecerniei, in ajunul marilor sarbatori, ori al hramului, odata cu venirea serii. Painea folosita la slujba Litiei, din cadrul Vecerniei, este numita „artos”. Cuvantul „artos” este preluat dupa cuvantul grecesc „aρτος”, care inseamna „paine”. Artosul binecuvantat la aceasta slujba se mai numeste si „litie”, luandu-si numele de la numirea slujbei.

Artosele – Painea de la Litie

Artosul este asemanator prescurii folosite la Sfanta Euharistie, doar ca aceasta din urma nu este dulceaga si are o alta pecete imprimata pe ea. In timp ce prescura poarta pecetea lui Hristos, II.HR.Ni.KA., artosul poarta o pecete cu chipul unui sfant, cu o Sfanta Cruce, ori cu o scurta rugaciune.

Aceasta paine dulce a serii, numita „artos”, este asezata pe un vas special destinat ei, numit „litier”. Litierul este un obiect liturgic asemanator unei tavi rotunde, din metal sau lemn, avand patru adancituri, in care se pun artosele, graul, vinul si untdelemnul, sfintite la sfarsitul slujbei Litiei.

Artosul, aceasta paine dospita si indulcita, impreuna cu boabele de grau, vinul si untdelemnul, aduse de credinciosi, se sfintesc in momentul in care preotul se roaga lui Dumnezeu sa fie inmultite in „sfant locasul acesta, in tara aceasta si in toata lumea”. Artosele, binecuvantate de catre preot, impreuna cu graul, vinul si untdelemnul, se dau credinciosilor la sfarsitul slujbei, ca binecuvantare si intarire. Inainte de a se imparti, artosele se taie in bucatele si se stropesc cu vinul alaturi de care au fost sfintite.

Artosul, painea folosita la Litie, aduce aminte de cele cinci paini inmultite de Hristos. Tinem minte, din Sfanta Evanghelie, momentul in care Mantuitorul Iisus Hristos a saturat multimile, adunate in pustie, spre a-i asculta cuvantul, cu doar cinci paini si doi pesti. Simbolismul acesta il reliefeaza si textul rugaciunii de binecuvantare, care zice: „Doamne… care ai binecuvantat cele cinci paini, in pustie, si ai saturat cu ele…” Preotul care binecuvinteaza artosul si il imparte credinciosilor, inchipuie pe Mantuitorul Iisus Hristos, care a facut minunea inmultirii painilor, dupa cum istoriseste Evanghelia (Matei 14,15-21).

Artosele – Painea de la Litie

Inceputurile acestei randuieli se trag inca din secolele primare, cand slujbele se faceau mai mult pe ascuns, noaptea, acestea tianand si destul de mult, in timpul zilei crestinii neputandu-se intalni pentru rugaciune. Facandu-se multa rugaciune, slujbele incepeau odata cu lasarea serii si se terminau in miez de noapte, cu savarsirea Sfintei Liturghii. Pastrandu-se acest obicei, in manastiri, privegherile se intindeau adesea pe mai multe ore de noapte, drept pentru care, spre intarirea trupurilor celor ce participau la acestea, se obisnuia a se binecuvanta paine si vin (intaritoare ale trupului ostenit de priveghere). Litia mai este si punerea in practica a hranei din agapele comunitatilor crestine primare.

Atat inmultirea minunata a painilor, de catre Hristos, cat si intelepciunea practica a Parintilor Bisericii, care au randuit aceasta ca binecuvantare pentru cei nevoitori, fac din artose niste paini dulci ale inserarii, niste mangaieri primite la sfarsitul zilei, niste binecuvantari ale lui Dumnezeu date celor iubitori de rugaciune. Biserica a randuit ca aceasta minunata aratare a puterii lui Dumnezeu sa se arate neincetat, pana la Sfarsitul Lumii, spre intarirea celor deznadajduiti de grijile si lipsurile cele vremelnice.

Teodor Danalache

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în articole, artosul, Practici si obiecte liturgice in Biserica Crestin Ortodoxa, Slujba litiei, Vecernia și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Artosul – painea cea dulce a serii

  1. Pahomie zice:

    Nu confundati Litia cu sf. Artos

    După cum ştiţi, sf.Liturghia din Sâmbăta se face cu Vecernia şi ea trebuie săvârşită după masă. Tipicul Sf. Sava prevede ca după Liturghie clericii şi credincioşii să nu mai iasă din biserică, ci să rămână pt a asculta citirile din Faptele Sfinţilor Apostoli. Pentru întărirea trupească, înainte de Otpustul Liturghiei de Sâmbătă, se face „binecuvântarea pâinilor” cu rugăciunea de la Litie, omiţând cuvintele „grâu” şi „untdelemn”, pt că în acea zi nu este binecuvântare la ulei şi deci se binecuvintează doar pâine şi vin, care se mănâncă chiar în biserică, spre întărirea trupului. Această pâine (cu vin) nu are nimic cu paştele şi deci nu poate fi numită aşa. Iar a face ceva asemănător în Joia Mare nu e corect şi total lipsit de logică.

    Procesiunea cu artosul

    Artosul este o prescura pe care se află imprimată Sf. Icoana a Invieri ,in Manastire se face 4 Prescuri se pun pe sf masa in cele 4 colturi in saptamana Mare
    În ziua de Paşti, la Axion, trebuie pusă pe o masă, în faţa icoanei Mântuitorului, prescurile numite „artos” , care se binecuvintează prin rugăciune speciala si sfintita cu Aghizma Mare
    Saptamana Luminată, după Sfânta Liturghie, în glasul clopotelor şi al cântărilor pascale, preotul imbracat cu toate vesmintele impreuna cu fratii si credinciosii prezenti duce sf,artos în trapeza mănăstirii, unde rămâne pe timpul mesei, după care revine în biserică, pe iconostas după acelaşi ritual. Purtarea acestei pâini în trapeza mănăstirească Îl simbolizează pe Hristos prezent la masa părinţilor. În sâmbăta care încheie Săptămâna Luminată, artosul este împărţit fraţilor. si credinciosilor prezenti . Parinti batrani le dadeau la crestinii ortodocsi sa le puna in pereti casei impreuna cu aghiazma mare ,in semnul sf. Cruci pentru ajutor si indepartarea vrajilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s