Sfintii Rafael si Partenie de la Agapia
Rafael si Partenie – Sfinti Cuviosi din Agapia Veche !
(21 iulie)
Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie sunt doi sfinti romani, vietuitori in obstea monahala de la Manastirea Agapia Veche, in judetul Neamt. La aceasta sihastrie nemteana s-au proslavit cei trei sfinti cuviosi Rafail, Partenie si Ioan de la Rasca, si pana acum doua veacuri staruia de datina inchinarea solemna si obsteasca la sfintele lor moaste, asa cum ne-a lasat scris marele mitropolit Dosoftei.
Canonizarea sfintilor din judetul Neamt, printre care si a Cuviosilor Rafael si Partenie de la Agapia Veche, a fost aprobata de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinţa de lucru din 5-7 martie 2008. Astfel, in data de 5 iunie, la Manastirea Neamt, in cadrul Sfintei Liturghii, oficiate cu prilejul sarbatorii Inaltarii Domnului, a avut loc proclamarea solemna a canonizarii a noua parinti cuviosi din tinutul Neamtului: Cuviosii Simeon si Amfilohie de la Pangarati (7 septembrie), Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau (9 septembrie), Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Sfantul Cuvios Iosif de la Varatec (16 august) si Sfantul Cuvios Ioan de la Rasca si Secu (30 august). Mai apoi, in data de 21 iulie 2008 a avut loc proclamarea locala a canonizarii Sfintilor Cuviosi Rafael si Partenie, prin savarsirea Sfintei Liturghii, la Manastirea Agapia Veche.
Sfintii Rafael si Partenie de la Agapia Veche
Sfantul Cuvios Rafael s-a nevoit in vechiul asezamant monahal de la Agapia Veche, in veacul al XVI-lea, fiind cinstit ca sfant inca din secolul al XVII-lea, mai ales in Moldova. Documentele arata ca insusi Sfantul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, i-a cinstit moastele. In vechele pomelnice monahale, sfantul apare trecut sub forma „fericitul staret Rafail”.
Sfantul Cuviosul Partenie este un alt nevoitor din obstea de la Agapia Veche, traitor in secolul al XVII-lea, ca urmas al vechilor sihastri. Despre el, traditia spune ca a sihastrit in locul numit „muntele Scaunele”, la un kilometru mai sus de actuala manastire. Sfantul Partenie a vietuit dupa modelul pustnicilor dinaintea lui, astfel: ziua se ruga in singuratate, mai ales cu Psaltirea, pe care o stia pe dinafara, iar la apusul soarelui gusta putina paine si legume fierte, dupa care toata noaptea rostea rugaciunea lui Iisus, in timp ce impletea cosuri.
Manastirea Agapia Veche, poiana sfintilor.
Manastirea Agapia Veche este un locas monahal situat catre nord, la aproximativ doi kilometri de Manastirea Agapia Noua (din vale), intr-o poiana adapostita de paduri inalte si dese. Inceputurile vietii monahale de pe aceste locuri au facut-o calugarii sihastri. In a doua jumatate a secoului al XIV-lea, monahii iubitori de liniste si rugaciune, sub conducerea cuviosului Agapie, venit de la Manastirea Neamt, au ridicat un schit din lemn, pe locul numit astazi „Livada Parintilor”.
Cu timpul, numarul sihastrilor a crescut, biserica din poiana devenind neincapatoare. Drept urmare, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, domnitorul Moldovei, Petru Rares si doamna Elena au contribuit la constructia unei noi biserici din piatra, pe locul celei vechi, pe care au inzestrat-o cu odoare si mosii. Biserica acestora, cazuta in ruina, purtand hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, a fost reconstruita si ctitorita in anul 1680 de catre Anastasia Doamna, sotia lui Gheorghe Duca-Voda, adaugandu-i un nou hram, „Schimbarea la Fata a Domnului” (6 august), care se pastreaza si astazi.
Deplasarile de teren de pe teritoriul manastirii au produs stricaciuni mari, necesitand numeroase consolidari si renovari. Astfel, in perioada anilor 1990-1994, a fost necesara demolarea bisericii si inaltarea unui nou lacas, pe o temelie de beton armat, placata cu piatra, bine implantata in roca muntelui. Biserica, mult mai inalta si mai incapatoare este construita din barne groase din brad, imbracate in exterior cu dranita, cu pereti ornamentati, cu un brau sculptat, din stejar.
Sihastria de la Agapia Veche a fost un nucleu de credinta ortodoxa si de cultura romaneasca, in care pustnicii au trait intr-o desavarsita duhovnicie, unii dintre ei fiind proslaviti dupa moarte, in randul sfintilor: Cuviosul Agapie Sihastrul, Cuviosul Eufrosin Sihastrul (sihastrii din muntele Scaunele), Cuviosii parinti Evloghie, Pimen, Mihail, Vasile si Paisie (secolele XVI-XVII), Sfantul Rafail si Sfantul Partenie. Acesti cuviosi parinti sunt amintiti si de parintele prostosinghel Ioanichie Balan, in Patericul romanesc.
Sfantul Cuvios Rafael de la Agapia Veche
Sfantul Rafael s-a nascut in anul 1560, in satul Bursucani, comuna Balabanesti, aflata in nordul judetului Galati. De curand, in satul natal al sfantului, pe locul unui fost schit, s-a pus temelia unui nou asezamant monahal, numit Schitul Zimbru (metoc al Manastirii Adam). Astfel, odata cu oficializarea cinstirii sale in Biserica Ortodoxa Romana, Cuviosul Rafael a devenit unul dintre ocrotitorii Eparhiei Dunarii de Jos.
Incepand cu secolul al XVI-lea, multi sihastri s-au retras in „codrii Adamului”, vietuind in asceza si neincetata rugaciune. Urmand probabil acestor nevoitori, Sfantul Rafail a luat si el drumul manastirii, oprindu-se in padurile dese de la Agapia din Deal, unde calugarii nemteni duceau o viata deosebit de inalta.
Candva intre anii 1580-1585, la pustnicii din Agapia, unde mireasma rugaciunii se raspandea pretutindeni, a poposit tanarul sfant, imbracat in haine taranesti, cu fata sfioasa, cu multa evlavie in suflet si cu dor de viata aleasa. In acea vreme erau, la Agapia Veche, parinti imbunatatiti in cele duhovnicesti, care se nevoiau ziua si noaptea. Primind binecuvantare de a ramane in obste, tanarul ravnitor nu va mai parasi vreodata dealurile Agapiei.
La tunderea in monahism, tanarul a primit numele de Rafael. Odata primind harul monahal, Rafael se va nevoi neincetat, ziua si noaptea. Smerenia, fiind cea mai mare putere duhovniceasca, deoarece numai ea singura inlatura duhul mandriei, a fost mult simtita si inmultita de catre tanar. Aprinzandu-se in inima lui o dorinta de neinfrant dupa mai multa liniste, sfantul a primit binecuvantarea de a se retrage in singuratate, numai o data la cateva zile el coborand in obste.
Dupa mai multi ani petrecuti in singuratate si nevointe smerite, Sfantul Rafail a coborat in obstea monahala, unde a fost ales duhovnic. Se crede ca, in cele din urma, sfantul Rafael a fost ales chiar staret al manastirii. In toate pomelnicele vechi si mai noi, precum si in „Sinodicul manastirii”, scris in anul 1869, intocmit dupa cele mai vechi pomelnice, cum se subliniaza in prefata, pomelnice care s-au distrus, la capitolul „Stareti si duhovnici”, parintele Rafael apare al doilea, dupa sihastrul Agapie, intemeietorul schitului Agapia Veche, si este numit „fericitul staret Rafail”.
Rafael a ajuns, in scurta vreme, un mare indrumator duhovnicesc, nenumarati crestini venind la acesta, pentru binecuvantare si sfatuire. Inca din timpul vietii, ca si dupa fericita adormire intru Domnul, sfantul s-a aratat facator de minuni. Sfantul Rafael a adormit in Domnul candva intre anii 1640-1645, la varsta de peste 80 de ani.
La numai sapte ani de la inmormantare, cand parintii au desfacut mormantul, trupul sau a fost aflat neputrezit si frumos mirositor. Dupa rugaciuni indelungate si dezlegari, ramanand nedesfacut, trupul sfantului a fost asezat intr-o racla de lemn, in biserica schitului.
Sfantul Mitropolit Dosoftei al Moldovei il considera sfant pe parintele Rafail, cinstindu-i moastele cu mare evlavie. Plecandu-se cu multa smerenie, mitropolitul a sarutat Sfintele Moaste ale Cuviosului Rafael, lasand o insemnare in cartea sa, „Vietile Svintilor” sau „Prologariu”, din anul 1686, tiparita la Iasi, la fila 152, de la 9 iunie: „Si din Rumani multi sunt carii am si vazut viata si traiul lor, dar nu s-au cautat, fara numai Daniil de Vooronet si Rafail de Agapia, si am sarutat si sfintele moasti.” In vremuri de prigoana insa, Sfintele Moaste au fost ascunse, acestea ramanand neaflate pana astazi.
Sfantul Cuvios Partenie de la Agapia Veche
Sfantul Partenie, un alt sfant cuvios parinte, vietuitor in obstea monahala de la Agapia din Deal, si vrednic urmas al sihastrilor de demult, a vietuit in aceste locuri prin secolul al XVII-lea. Partenie a fost ucenic al staretului Eufrosin, ctitorul manastirii din „Livada Parintilor”, de la care si primeste tunderea in monahism.
Potrivit traditiei locului, se crede ca acest sfant cuvios s-a nevoit in singuratate, in locul numit „muntele Scaunele”. Nevointa parintilor de aici era una deosebit de inalta, precum urmeaza: ziua se rugau in singuratate, mai ales cu Psaltirea, pe care o stiau pe dinafara, iar la apusul soarelui, gustau putin din paine si legume fierte, dupa care toata noaptea se nevoiau, rugandu-se cu rugaciunea lui Iisus, iar cu mainile impletind cosuri. Cond oboseau, ei se odihneau putin, sezand pe scaune de lemn.
Cuviosul Partenie, renumit pentru rugaciunea si blandetea lui, este si el, asemenea lui Rafael, numarat in randul staretilor de la Agapia. Sfantul s-a ostenit mult spre a putea aduce in obste carti duhovnicesti, cu greu de gasit in vremea aceea. Inca din timpul vietii, cuviosul Partenie a fost cunoscut ca facator de minuni.
Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu viata duhovniceasca din Moldova, il numara pe Cuviosul Partenie printre sfintii romani carora „le-a vazut viata si traiul”. Astfel, dupa adormirea sa intru Domnul, in anul 1660, cand trupul i-a fost dezgropat, acesta a fost aflat nestricat si frumos mirositor.
Particele din Moastele Sfintilor Rafael si Partenie se afla la Sihastria de la Agapia Veche (2 km mai sus de Manastirea Agapia din Vale; 12 km sud-vest de Targu Neamt; 48 km nord de Piatra Neamt) si la Manastirea Putna (la 30 km nord-vest de Radauti, judetul Suceava). Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi !
Teodor Danalache
Am dorit sa postez articolul care scoate in evidenta vietile exemplare a doi monahi romani din tinuturile Neamtului , loc de profunda traire duhovniceasca din vremuri stravechi.
Am vizitat aceste locuri sfinte pentru romani inca din adolescenta si revizitat apoi in vremea anilor de facultate cand intelegerea fata de cele sfinte se imbogatise din citiri duhovnicesti precum si din experiente traite.
Cele aflate astazi citind intamplator(?) articolul postat pe Crestin Ortodox cu referire la cei doi sfinti romani care s-au nevoit chiar pe aceste meleaguri apropiate sufletului meu m-au impresionat profund, in adancul inimii ,si m-au determinat sa citesc cu multa atentie relatarile cuprinse in articol. Am avut si avem sfintii nostri, canonizati sau nu in mod oficial….sa ii cinstim si sa ne rugam la ei pentru ajutor in situatia deosebit de grava cu care ne confruntam in prezent …trist dar adevarat!
Doamne ajuta neamului romanesc!
Cristina David
Dumnezeu este Iubire 