SPOVEDANIA

SPOVEDANIA

Spovedania este una din cele 7 sfinte taine ale bisericii, alaturi de botez,mirungere,maslu, nunta, preotia si euharistia.ea este precedata de o pocainta a omului in fata lui DUMNEZEU pentru pacatele savirsite de el, pacate aparute prin nerespectarea de catre om a indreptarului crestin care sint cele 10 porunci.Spovedania precede EUHARISTIA ,taina prin care ne intilnim cu HRISTOS ,El intarindu-ne prin impartasirea cu EL,in lupta in continuare cu pacatele.Scopul luptei cu pacatele este curatia sufleteasca si trupeasca ,curatirea constiintei omului fata de DUMNEZEU,fara de care omul nu se poate apropia de DUMNEZEU adica nu se poate indumnezeii.Spovedania este posibila doar printr-o INROSPECTIE[adica o observare a fenomenelor propriilor stari sufletesti],trebuie facuta cu zdrobire de inima si cu dorinta de a nu mai pacatui;doar atunci pocainta [si deci si spovedania] sint sincere.Spovedania este premergatoare unei cercetari a constiintei,a faptelor si a gindurilor fiecaruia dintre noi.Omul marturisit[adica spovedit]are o alta lupta si suferinta decit cel nemarturisit;cel spovedit este luminat la minte,linistit si cistiga nevinovatia,iar cel nespovedit este intunecat,indaratnic si mai rau se afunda.primul e mai ascultator de duhovnic si are rabdare in incercari,pe cind celalalt nu asculta de nimeni ceea ce-i face indreptarea cu neputinta.Spovedania nu trebuie facuta cu comoditate.pt. ca ea precede primirea Sfintei Impartasanii,ca hrana esentiala, care are rolul de a ne uni cu HRISTOS care ne face partasi la venirea, moartea si invierea LUI.Din acest motiv este nevoie sa se redescopere adevaratul sens al PREGATIRII ca centru al vietii noastre duhovnicesti,adica adevaratul sens al spovedaniei,ca efort duhovnicesc ce ne descopera totdeauna nevrednicia noastra si ne determina sa ne dorim Sfinta taina a tamaduirii si iertarii.In spovedanie trebuie sa cintarim nu o “conditie finala”pentru impartasanie ci o adinca innoire duhovniceasca,adevarata impacare cu DUMNEZEU . Spovedania ,adica marturisirea pacatelor este inima pocaintei ,HARUL spre a stinge focul poftelor si imprumuta virtutii si constiintei putere biruitoare.


Izvorul pacatului este in om,iar remediul lui este virtutea si harul pocaintei . Pacatul este un mort ca si LAZAR din evanghelie,iar spovedania[marturisirea] inseamna intoarcerea la viata ,spune SF.GRIGORE CEL MARE.
Orice pacatos care isi ascunde pacatul in adincul constiintei sale este ingropat in adincul mormintului si revine la lumina cind isi marturiseste mizeriile sale.Actul haric al dezlegarii preotului incoroneaza spovedania.Ascunse in adincurile constiintei,pacatele intristeaza,inabusa .nelinistesc si rapesc omului viata traita in luminile si bucuriile harului divin.
Spovedania in schimb descarca constiinta ,inlocuieste intunericul cu lumina si moartea cu viata traita sub ploaia harului sfintitor.


Recunoasterea pacatelor nu este un lucru usor,constiinta multor oameni fiind adormita,notiunea de pacat fiind tot mai stearsa.Pacatul naste in om suferinte,contraste,dublare morala si nevoia unei alegeri intre viata si neant,intre IERULALIM si Babilon,intre DUMNEZEU si diavol. Doua ego-uri,doua inimi sint in continua lupta ce are ca scop restabilirea unitatii sufletesti.Omul nu poate trai doua vieti suprapuse. El cauta o unitate noua.Cu cit creste suferinta si remuscarea pentru pacate,cu atit unitatea trebuie sa se realizeze.


Marturisirea pacatelor este o urmarre a convertirii ,care este o sfaramare de orgoliu si sfirsit de anarhie sufleteasca,este o renastere de entuziasm ,o schimbare la fata a sufletului,o intoarcere acasa,o schimbare a gustului vietii;descopera raul si organizeaza viata morala dupa un pricipiu nou,dupa o infatisare crestina;ea are un caracter religios.Convertirea este o victorie asupra vietii cazute , o emancipare, o crestere de energie, un cer nou si un pamint nou. Credinta prin convertire se ilumineaza intelectual si moral.Esentialul unei convertiri este o spovedanie;raul tulbura pacea sufletului,durerea pacatului nelinisteste si tortureaza pe om ca un instrument de pedeapsa. Fiecare convertit trebuie sa se purifice pe calea pocaintei harice.


Un rol important al pocaintei este infrinarea trufiei si cunoasterea de sine.Calea prin care ajungem la cunoasterea justa a valorii proprii este cercetarea constiintei inainte de fiecare spovedanie,adica sa ne oglindim viata religiosa si morala in lumina credintei si a invataturilor biblice cu deamanuntul.Spovedania implica nu numai marturisirea singura, ci trebuie sa avem si o durere launtrica a inimii pentru pacatele facute,durere care trebuie sa fie lucratoare,adica sa stapineasca inima si sa nu o lase sa fie biruita de pofta trupului si dulceata pacatului,durerea pocaintei sa nu fie mincinoasa si de scurta durata ci mare si desavirsita,ne va face sa urim pacatul si sa nu-l mai facem;aceasta este ZDROBIRE ;durerea inimii trebuie sa fie mai presus de fire . Durerea zdrobeste si raneste inima,unde se gasesc radacinile tuturor pacatelor,in felul acesta ni se zdrobesc si pacatele.Prorocul IOIL zice:”rupetiva inimile voastre,iar nu hainele voastre”[2;13]si ‘INTOACETI-VA CATRE DUMNEZEUL VOSTRU”.
Darul durerii inimii ,a zdrobirii celei adevarate nu se poate cistiga prin propria osteneala a penitentului ci este dar de la DUMNEZEU, iar ca sa poata fi obtinut trebuie post, lacrimi , cugetari din Sfanta Scriptura si nevointa neincetata dupa rinduiala Bisericii.
Spovedania nu ia de la noi urmarile ce le-a pricinuit pacatul,nici ranile pacatului, nici puterea obisnuintelor spre pacat,ci doar le micsoreaza. Trebuie sa le indreptam pe acestea cu durere neincetata a inimii si cu osteneala pocaintei ce sintem datori sa le facem toata viata. De aceea trebuie urmat canonul dat de DUMNEZEU prin duhovnicpentru tamaduirea ranilor pacatelor fiecaruia.DUMNEZEU il pedepseste pe pacatos prin mustrarea constiintei.Fiecare pacat este o rana a carui cicatrice ramine in suflet si nu se poate sterge desavirsit in aceasta viata. Pentru tamaduire este nevoie de pocainta ,durere,postire.priveghere,milostenie.plins,smerenie si rugaciune.Roadele spovedaniei sint:smerenia,blindetea,infrinarea, milostenia,dragostea de oameni;acestea sadite in inima trebuie pazite pina se vor face cu obisnuinta,deprindere in fiecare suflet.Iertarea pacatelor inseamna a uri pacatul,a-ti aminti de el fara patima,a uita intelegerile patimase, a dori pe DUMNEZEUpentru faptele bune cistigate.In ispite trebuie sa ne aducem aminte de spovedanie la duhovnic,dar pentru a nu le mai face sa ne gindim ca DUMNEZEU nu ne va randui sa mai avem timp de spovedanie, sau sa gandim ca vom putea cadea in deznadejde sau rusine de a nu spovedi pacatul. Daca din neputinta firii lui omul cade in pacat trebuie indata sa se pocaiasca si sa se spovedeasca fara a pierde vremea. Ranile pacatelor se vindeca mai usor daca sint proaspete decit cele vechi , neingrijite si parasite . Trebuie sa ne impacam cu Dumnezeu prin durere,zdrobire si pocainta dupa puterea fiecaruia.Adevarata pocainta se naste din frica de Dumnezeu si credinta. Durerea sufleteasca se face prin cuget smerit si rugaciune catre Dumnezeu pentru pacatele noastre,iar pricinile trupesti care zdrobesc inima sint:saracia,infrinarea de la mincaruri si bauturi de la somn si de la desfatari trupesti.
Pe linga durerile cele de voie trebuie primite si scirbele si ispitele pe care Dumnezeu vrea sa ni le dea.
• Pocainta este mintuire,iar neintelegerea ei este moarte.De aceea sintem datori ca tot timpul sa ne cercetam pe noi insine si sa ne tamaduim de patimile si ranile pacatelor prin SPOVEDANIE.

BIBLIOGRAFIE;
• Parintele ARSENIE BOCA mare indrumator de suflete din secolul  xx  de IOAN GINSCA  [An 2002]
• Pocainta de ILARION FELEA  [An 2000]
• Postul cel mare de ALEXADER SCHMERMANN  [An 1998]
• Cuvint pentru pocainta de SF.NICODIM AGHIORITUL  [An 1999].

preluat din Aeropag – articol postat de Sofiai

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în articole, Datoriile unui crestin, Despre pacate, Duhovnici, Sfanta Impartasanie, Sfaturi duhovnicesti, Taina Sf Spovedanii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s