O viata – o prietenie – o corespondenta – II si DESPRE DIACONITE in primele secole crestine

Cuvioasa Olimpiada: Scrisoarea II

l.a. Alungă şi teama pe care o ai cu privire la călătoria mea! Aşa precum îţi scriam mai înainte, trupul mi-e sănătos şi a căpătat tot mai multă vigoare; aerul îmi face bine, iar cei ce mă conduc îşi dau toată silinţa, ca mai mult decât vreau, să mă simt bine; şi ei fac asta. Îţi scriu scrisoarea aceasta în trei iulie, la plecarea din Niceea.

b. Scrie-mi des de sănătatea ta. Îţi va sluji pentru asta domnul Pergamie, în care am mare încredere. Nu-mi da ştiri numai de sănătatea ta, ci vesteşte-mă şi dacă s-a risipit norul tristeţii tale. Dacă voi afla lucrul acesta din scrisorile tale, îţi voi scrie mai des, pentru că voi fi eu în câştig cu cele ce-ţi scriu. Deci, dacă doreşti să te bucuri de scrisori mai des, arată-mi că ai un câştig de pe urma desimii scrisorilor şi vei vedea că vei primi multe scrisori.

c. Acum m-am întristat tare, că n-am primit de la tine nici o scrisoare, cu toate că au venit aici mulţi care puteau să-mi aducă scrisori.

* Scrisă din Niceea, 3 iulie 404 [= X, PG 52].

din “Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă – o prietenie – o corespondenţă”
Editura DEISIS
Sibiu 1997

NOTA  –  DESPRE  DIACONITE si rolul lor in viata Bisericii Ortodoxe in primele secole ale crestinismului

Despre diaconiţe

În Biserica primelor secole creştine exista şi „instituţia diaconiţelor”, femei cu vârsta cuprinsă între 40 – 60 de ani, care erau hirotonite ca şi diaconii, pentru a ajuta la botezul femeilor (existând pe atunci mulţi adulţi care primeau botezul), dar şi la îngrijirea de femei bolnave şi la alte nevoi ale comunităţii.
Despre aceste femei, „Didascalia Apostolilor” (sec. III) scrie, între altele: „Mai întâi, atunci când femeile intră în apă (a botezului), e nevoie ca atunci când ele coboară în apă, să fie unse de diaconiţă”, iar la „Constituţiile Apostolice” (sec. IV) despre diaconiţe se spune:

„Episcope, pune-ţi mâinile peste ea (peste diaconiţă) de faţă fiind preoţimea, diaconii şi diaconiţele şi să zici: Dumnezeule cel veşnic, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Făcătorul bărbatului şi al femeii, Cel ce ai umplut de Duh pe Miriam, pe Debora, pe Ana şi pe Hulda, Care n-ai socotit lucru nevrednic ca Fiul Tău Unul-Născut să Se nască din femeie, Cel ce şi în cortul mărturiei şi în templu ai ales femei străjuitoare ale sfintelor Tale porţi, Însuţi acum caută spre roaba Ta aceasta, care a fost aleasă spre diaconie, şi-i dă ei Duh Sfânt şi o curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a sufletului, ca să săvârşească cu vrednicie lucrul ce i s-a încredinţat spre slava Ta şi lauda Hristosului Tău, prin Care slavă şi închinăciune să-Ți fie în Duhul Sfânt în veci. Amin.”
De asemenea, în aceleași „Constituţii…” se spune: „Diaconiţa nu binecuvântează şi nu face nimic din cele ce fac preoţii şi diaconii, decât păzeşte uşile şi slujeşte preoţilor la botezul femeilor pentru buna-cuviinţă.”, urmând ca o rânduială mai amplă a hirotoniei diaconiţelor să fie cuprinsă în „Codex Barberinus graecus 336″ (sec. VIII).
Diaconiţele aveau şi orar, ca diaconii, dar nu slujeau Sfintele Taine, doar se împărtăşeau în cadrul Sfintei Liturghii, după diaconi.
Treptat, nu a mai fost nevoie de hirotonirea diaconiţelor, pentru că rolul lor a fost preluat de călugăriţe.

Amintind de diaconiţe, nu ne putem opri să nu prezentăm câteva cuvinte legate de Cuvioasa Olimpiada diaconiţa, despre care se păstrează atât viaţa, cât şi corespondenţa cu dânsa a Sfântului Ioan Gură de Aur, şi alte mărturii. Aceasta, văduvă de tânără, şi-a dedicat viaţa milosteniilor şi tuturor faptelor bune, pătimind în vreme de relativă pace, tocmai fiindcă nu dorea să se supună duhului lumii acesteia. Este cinstită ca sfântă, cu serbare în Biserica Greciei, la 25 iulie, şi mai mulţi Sfinţi, între care Sfântul Ioan Gură de Aur, au tratat-o cu toată preţuirea.
Fragment dintr-o scrisoare a Sfântului Ioan Gură de Aur (aflat în exil) către Diaconiţa Olimpiada:

„Să nu te tulbure dar niciunul din necazurile din viaţă! Atât au reuşit asupra noastră, fără voia lor, duşmanii noştri, ca să ne facă să nu suferim răul ce ni-l fac; şi-au terminat săgeţile şi n-au câştigat nimic altceva decât că s-au făcut de ruşine, că s-au făcut de râs şi că sunt în ochii tuturora duşmani de obşte ai neamului omenesc. Aceasta-i plata pe care o primesc duşmanii, aceasta-i sfârşitul războaielor lor! Ah, ce mare lucru este virtutea şi dispreţul lucrurilor din lumea aceasta! Virtutea câştigată chiar cu ajutorul curselor ce i se întind e încununată de cei care luptă împotriva ei. Cei care o fac să strălucească mai mult, cei care încearcă să o doboare, îi fac mai puternici, mai înalţi, mai de nebiruit, mai de neînfrânt pe cei ce o săvârşesc. Virtutea n-are nevoie de arme, lănci, ziduri, şanţuri, turnuri, bani, ostași, ci numai de voinţa puternică, de suflet neclintit, ca să înfrângă toate uneltirile omeneşti. (…)

Bucură-te, dar, şi te veseleşte, pentru că eşti încununată, pentru că eşti triumfătoare, pentru că striveşti sub picioarele tale boldurile duşmanilor mai mult decât alţii lutul. Dă-mi des de ştire cum mergi cu sănătatea, ca să culeg bucurie multă şi din asta. Știi câtă mângâiere îmi aduci, mie celui din singurătate, când îmi dai mereu ştiri de sănătatea ta.” (Scrisoarea XI)

 

După „Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvioasa Olimpiada diaconiţa, O viaţă, O prietenie, O corespondenţă”, ediţie îngrijită de diacon Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997.

autor :prof de religie Mirela Sova

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Corespondenta intre sfinti, Crestinismul in vremea antica, Diaconitele crestinismului timpuriu, Sfanta Diaconita Olimpiada, Sfantul Ioan Gura de Aur și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s