Amintiri din copilarie

Tare imi este draga aceasta manastire de care se leaga amintiri personale ce le tin la tezaurul sufletului meu. Frumoasa , incantatoare ochiului mai este si partea aceea din tara noastra in care este situata mandra manastire. Am srabatut in cateva randuri drumurile – carari serpuitoare prin padurile Neamtului – umbalnd de la o manastire la alta, de la un schit la cel urmator.

Nimic mai graitor despre nevoirile vietii monahale imbratisate cu drag si mare dorinta spre indreptare si apropiere de Dumnezeu decat a sta si a vedea cu ochii tai cum se desfasoara acest mod de viata departe de „lume”. Intaiasi data cand pasii m-au purtat pe acele meleaguri sfintite eram o copila care imi urmam docila si cuminte parintii cu minte mai multa si credinta ascunsa in suflete. Era in plina stapanire comunista , Ceausescu abia devenise primul in ierarhia lor. Anul 1965.
La manastirea Sihastria pe cine oare cautau si despre cine intrebau ai mei parinti? Am fost primiti cum se cuvine conform ospetiei calugaresti de cand lumea. Tatal meu – asa fusese randuit – cunostea pe cineva anume , unul din parintii ieromonahi cu o functie mai de raspundere acolo la manastire , adica ii fusese pacient in Bucuresti .
Pe inserate, dupa o masa gustoasa in trapeza manastirii, am fost condusi in mod discret de acel parinte la cel care atunci revenise ca staret la manastire….parintele Cleopa. Adevarata binecuvantare!

Peste ani , multi la numar, aveam sa aflu si sa inteleg semnificatia cu totul deosebita a celor vorbite in seara aceea in chilia „acelui calugar” hatru dar plin de intelepciune si de har. Pe atunci nu se vorbea despre aceste lucruri decat in soapta sau de loc.

Aici la manastirea din padure a venit tanarul Constantin de s-a calugarit , s-a nevoit in fel si chip…si a fost apoi numit staret spre surprinderea celorlalti calugari mai vechi in rit si poate mai invatati…dar cine a stiut ce ocupatie avea calugarul pazitor de oi, mai sus la munte?
O minte minunata, un suflet de aur si harul Lui Dumnezeu l-au insotit in toate incercarilor ce urmau sa vina , vietuind in munti ascuns de cei care il urmareau cu indarjire. Nu a avut teama de nimeni si de nimic decat de Domnul Dumnezeu , nu a cedat!
Si tot dupa cum i-a fost randuit, staretul Ilie Cleopa adorat si cautat pentru patrunzatoarele lui invataturi de toti ucenicii lui – puzderie in toata tara – mireni sau calugari , a plecat la Domnul tot la aceasta manastire devenita vestita , mormantul sau fiind loc sfant de pelerinaj pentru toti credinciosii tarii.

Bunatatea si harul lui ne urmaresc de acolo unde se afla, grijuliu fiind dansul sa ne mai dea cateva sfaturi „ziditoare” de suflet …. sa le urmam. Doamne ajuta!

Cristina David

–––––––––––––––

Azi, de marea sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci , cuvantul parintelui :

„Cuvantul Crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.” Amin