FRICA : sa nu alunec intr-o lume impulsionata, motivata de gandul, dorinta de a fi cel mai bun, cel mai iubit, cel mai cunoscut. Aceasta mi-ar schimba caracterul si m-ar indeparta de o conduita morala, crestina.

DEMNITATEA : sa daruiesti din resursele tale dragostea si rugaciunea celor ce sunt, ce vor fi in lumea aceasta traind sau visand. Sa cunosti, sa simti pulsul divin in lume, in tine insuti. E impropriu spus, dar cred ca nu e inspiratie crestinismul sau nu numai. E efortul si bucuria de a crea.

……………………………….. ………………………………. …………………………….

Mi-au placut in mod deosebit aceste definitii date de Traian Calistru (autor si colaborator pe crestinortodox.ro) , unor sentimente omenesti diametral opuse, care determina atitudini si actiuni complet diferite din partea celor care le manifesta, atunci cand ei sunt stapaniti de frica sau innobilati de demnitate.

Dupa cum orice crestin ar trebui sa recunoasca si sa inlature senzatia nimicitoare de frica, tot asa el ar trebui sa cunoasca faptul ca acest sentiment este obstacolul cel mai puternic in fata credintei adevarate si statornice , singurul sentiment care in viata asta ne poate tine aproape de Dumnezeu, in paza , ocrotirea si iubirea Lui.

Crestinismul in sine, ca religie , indeamna omul la a se schimba din rau inspre bine, de la vechea lui stare , la cea noua care este omul in Hristos , cu alte cuvinte crestinul adevarat.
Tot impropriu spus , prin aceasta metamorfoza in spirit crestin, noi simtim ca ne „autocream” in Hristos, ca sa comentez in aceeasi nota cu autorul .

Aceasta idee imi aduce in minte frumoasa definitie data de Sf Grigorie de Nyssa , care vede devenirea unui crestin tot ca un act propriu , creator cand spune :

” Sufletul nostru este panza , culorile sunt virtutile iar modelul nostru este Iisus Hristos „
Minunat exprimat si foarte „plastic” .

Cristina David