PARINTELE   ARSENIE  BOCA

Luni, 28 noiembrie, se implinesc 22 de ani de cand parintele Arsenie Boca a trecut la cele vesnice.

Parintele Arsenie Boca s-a nascut pe 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, in judetul Hunedoara si a primit la botez numele de Zian.

Clasele primare le-a urmat in satul natal. In 1929 devine absolvent al Liceului Avram Iancu din Brad, ca sef de promotie. In perioada 1929-1933 urmeaza cursurile Institutului Teologic din Sibiu, iar in 1933 urmeaza cursurile Institutului de Belle Arte din Bucuresti.

In anul 1935 este hirotonit diacon celib, iar in 1939 ajunge in Sfantul Munte al Athosului, unde va vietui vreme de trei luni. Revine in tara cu cateva copii ale unor manuscrise ale Filocaliei, pe care le traduce impreuna cu parintele Dumitru Staniloae. Este considerat ctitor al Filocaliei romanesti.

Iata ce spune parintele Dumitru Staniloae in prefata primei editii a Filocaliei, aparuta in 1947:  „Un cald cuvant de multumire trebuie sa aduc P. Cuv. parinte ieromonah Arsenie, de la Manastirea Brancoveanu, bunul meu student de odinioara, care mi-a ramas mereu aproape. P. Cuv. Sa a binevoit sa scrie, dupa dictatul meu, cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. In afara de aceasta, prin prezenta aproape necontenita si prin staruinta ce a pus-o pe langa mine de a face aceasta traducere, mi-a alimentat curajul, in mod considerabil, ca sa pot duce la capat o munca atat de ostenitoare, pe care altfel nu cred ca as fi savarsit-o … Tot P. Cuv. Sa a executat si coperta”.

Intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus si in 1940 este calugarit cu numele de Arsenie. In Vinerea Izvorului Tamaduirii din 1942, parintele Arsenie este hirotonit preot.

NOTA – Ascultarea Parintelui la Sambata de Sus a insemnat REPUNEREA pe picioare si in deplina , cuvenita viata  monahala a acelei Manastiri mult devastata de vremuri si vrajmasi.

In luna mai din anul 1948 este arestat de Securitate, pe motiv de apartenenta la Miscarea Legionara, lucru negat de parintele Arsenie. Pe 28 noiembrie 1948 este alungat de la Manastirea Sambata si mutat la Manastirea Prislop. In anul 1951 este din nou arestat de Securitate si condamnat la 9 luni de inchisoare pe care le va face la Ocnele Mari si la Canalul Dunare-Marea Neagra.

Revine in 1952 la Prislop unde vietuieste pana in anul 1959, cand manastirea va fi desfiintata. Parintelui Arsenie i se interzice sa mai slujeasca si este stabilit fortat cu domiciliul in Bucuresti. Este angajat ca pictor secund la biserica „Sfantul Elefterie”, iar in anul 1961 este angajat la atelierul de pictura al Patriarhiei de la Schitul Maicilor.

In 1968 este pensionat.(?)  Parintelui arsenie Boca , este fapt cunoscut , a fost OPRIT de a mai predica in biserica in calitatea de preot !!!!  Este si anul cand incepe pictarea bisericii de la Draganescu, de langa Bucuresti, la care munceste 15 ani. Parintele Arsenie Boca trece la cele vesnice la Manastirea Sinaia, pe 28 noiembrie 1989, iar pe 4 decembrie 1989 este inmormantat la Manastirea Prislop.

Ganduri ale parintelui Teofil Paraian despre parintele Arsenie Boca:

“Parintele Arsenie a fost o personalitate puternica. Din cati am cunoscut eu, oameni angajati intr-o viata religioasa, in Biserica deci, parintele a fost un caz unic, prin inzestrarile  lui native, prin cultura lui si prin seriozitatea cu care s-a angajat la o viata duhovniceasca. Parintele avea o putere de sinteza, o putere de patrundere, un risc al afirmatiilor, adica vorbea spontan, spunea anumite lucruri care se potriveau , de cele mai multe ori si niciodata nu se gandea la niste consecinte, adica nu-I menaja pe oameni, ii brusca daca erau de bruscat.

Fiind o personalitate puternica si un om de cultura si un om cu prestanta si cu autoritate, parintele a intrat cumva si in legenda, adica oamenii spun despre el si lucruri pe care de fapt parintele nu le-a facut si nici nu le putea face. Dar oamenii  au ajuns sa-l prezinte sub o forma legendara. (! ?)

Eu l-am cunoscut personal, m-a ajutat sufleteste, mi-am dat seama de puterea lui de sinteza, de patrundere. Mi-a pus in atentie rugaciunea de toata vremea, mi-a spus si alte lucruri care mi-au prins bine si cu care am strabatut si eu prin viata. L-as fi dorit insa sa intervina mai mult in viata mea, sa ma ajute mai mult si mai direct”. (?)

Parintele Arsenie Boca ne da incredere in bunatatea lui Dumnezeu si in iubirea Sa nesfarsita fata de noi pacatosii: „Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu”.

Nu incetati a va ruga pentru noi, Cuvioase Parinte Arsenie!

Adrian Cocosila – autor al articolului postat pe CrestinOrtodox.ro ,  la care mi-am luat permisiunea sa adaug cateva semne de intrebare si la care as avea cate ceva de adaugat.

Cine ne indreptateste a afirma lucruri pe care nu avem cum le sti, singur Dumnezeu le cunoaste . Noi nu putem sa intram in competitie cu al nostru Creator…pe Adrian Cocosila l-am apreciat in mod deosebit  datorita unor articole foarte bine documentate si scrise din suflet, pentru suflet. Pe site-ul crestinortodox.ro. Totusi, astazi citind articolul postat pe site-ul semnalat , am ramas surprinsa in mod neplacut de unele afirmatii facute , afirmatii care nu au nici o acoperire  , sunt simple negari ale unor fapte petrecute, marturii ale oamenilor prezenti atunci la cele petrecute in timpul vietii Sfantului Ardealului . L-as intreba cu cea mai sincera dorinta in a afla raspuns la nedumerirea mea : poate procura  textul-document sau mai bine zis discursul verbal si televizat al parintelui Teofil in care dansul afirma cele de mai sus? In caz pozitiv, nu am decat sa apreciez documentarea sa amanuntita care l-a determinat sa publice aceste „marturii” ce apartin unui mare si devotat ucenic al Parintelui.

NOTA BENE – nu pun la indoiala „apriori”  randurile care reprezinta dupa toate aparentele , afirmatii ale parintelui Teofil Paraian , un duhovnic nespus de drag mie. Sa nu pierdem din vedere faptul ca Parintele Teofil a fost nevazator, si ca atare , unle texte publicate ca fiind afirmatii facute de dansul pot fi puse usor la indoiala. Nu am citit nicaieri, nu am auzit in nici unul din filmele inregistrate cu interviuri si conferinte la care dansul a participat – cele ce am citit azi pe site-ul crestinortodox.ro in articolul dlui Cocosila. DAR , repet, asta nu inseamna ca am eu dreptate.

Parintele Dumitru Staniloae a fost prieten apropiat al familiei mele si al marelui teolog , profesor de teologie , preot martir Ilarion Felea , unchi al mamei mele. Regret ca , fiind copil , nu am avut cum sa intru in discutii  duhovnicesti  cu bunul Parinte Staniloae – poate ai mei parinti au facut acest lucru insa in acele timpuri de groaza nu se divulga nimic din conversatiile intime , particulare, pe anumite teme.

Nu pot incheia interventia mea fara a cita cuvintele Ucenicului in ale duhovniciei referitoare la Mentorul lui duhovnicesc :

Parintele Teofil Paraian–Despre Sfantul Ardealului

O culturã perfectã si încã ceva!

Pãrintele Arsenie Boca, cândva trãitor si în Mãnãstirea de la Sâmbãta, între 1939-1948, era un om cu o pregãtire multilateralã, deci nu numai cu pregãtire teologicã, ci si cu pregãtire de artã (a fãcut si scoala de Belle Arte dupã Teologie, si a fãcut si ceva cursuri de medicinã), un om cu cunostinte din diferite domenii, dar mai presus de toate un om dotat cu niste calitãti pe care dacã nu le ai, din culturã nu le poti avea.
Toatã lumea stie cã cultura are rostul de a slefui pe om, de a-l cultiva. Dar cultura are limitele ei. Pe lângã culturã îti mai trebuie ceva. Pãrintele Arsenie, pe care ul îl consider a fi fost un geniu, avea deci pe lângã culturã si un «încã ceva».

Arhimandritul
Teofil Pãrãian

La ce facea oare aluzie bunul ucenic?

Cristina David