Postul demonic
Exista un post binecuvantat si unul demonic. Postul care este tinut cu slava desarta, mandrie si egoism, este diavolesc. Sfantul Grigorie Palama spune ca postul care nu este tinut intr-o atmosfera duhovniceasca, care include cainta, frangerea inimii si asa mai departe, „isi are mai degraba inraurirea cu ingerii cazuti”. Stim ca si demonii postesc, adica, ei nu mananca absolut nimic, ei postesc permanent, dar, intrucat ii urasc pe oameni si sunt plini de slava desarta, care este o stare necurata, aceasta nu le aduce nimic bun.
Acelasi lucru se intampla si cu cei care pastreaza in mod formal ordinea exterioara a postului, dar il desprind de continutul sau duhovnicesc. Adevaratul post nu trebuie tinut cu slava desarta. Nu il tinem de ochi lumii. Daca ne intereseaza doar acest lucru, spune Sfantul Grigorie, „putem duce osteneala postului si a rugaciunii, dar suntem lipsiti de roade”. E un lucru teribil ca sa ne supunem atator osteneli si totusi sa pierdem roadele, intrucat toate acestea nu s-au facut dupa voia lui Dumnezeu. Sfantul vorbeste cu tarie despre acest lucru. El spune ca postul si rugaciunea trebuie sa se faca ca si cum ne-am afla in prezenta lui Dumnezeu, adica, postul nu trebuie sa-si piarda caracterul sau personal. Trebuie sa stim ca „nici postul, nici slavosloviile, nici rugaciunile nu ne pot mantui prin ele insele, ci lucrul care ne mantuieste este ca toate acestea sa fie facute cu frica de Dumnezeu. Ochiul lui Dumnezeu care ne vede, ne sfinteste”.
De fapt, nu faptele exterioare in sine sunt cele care ne sfintesc, ci Harul lui Dumnezeu care isi indreapta atentia spre cei ce ii fac Voia Sa. De aceea, cand ne supunem tuturor acestor osteneli, mintea noastra trebuie indreptata catre Dumnezeu, cerandu-i ajutorul si protectia. Postul ne ajuta sa ne vindecam sufletele, este un mod de viata, dar si o cale catre imparatia lui Dumnezeu. De aceea, Sfantul Grigorie Palama spune ca nu numai in anumite zile trebuie sa postim, ci intreaga noastra viata, deoarece hrana poate fi permanent cu masura. El spune ca toti crestinii si cei ce asteapta a doua venire infricosatoare a lui Hristos „trebuie sa se infraneze si sa posteasca intreaga viata”. Aceasta ne arata si valoarea, dar si necesitatea postului, deoarece Domnul ne vindeca prin post. De aceea Sfantul Grigorie ne indeamna: „Va rog sa nu incetati a-L implora prin post, lacrimi, rugaciuni si cereri adresate Lui in toate felurile posibile, pana cand Se va milostivi si ne va vindeca”.
Prin post, lacrimi si rugaciuni noi apelam la Hristos sa vina si sa ne vindece. Postul este o metoda a tratamentului Bisericii, iar noi trebuie sa-l privim ca atare. Felul in care Sfantul Grigorie Palama se exprima, precum si continutul invataturilor sale, ne indica modul in care trebuie sa ne traim viata. Sfantul Grigorie este un teolog traditional, facand parte din Traditia Sfintilor Parinti. El dezvolta tema postului dintr-o perspectiva eclesiastica. El uneste postul cu infranarea, asa precum leaga lipsa de infranare cu cantarile indecente si distractiile diabolice. El nu ezita sa condamne practicile si manifestarile urate ale vremii sale.
Acesta este un lucru surprinzator, deoarece in vremurile noastre noi incercam sa modificam chiar si modul de gandire al Parintilor, schimband termenii folositi de Parinti, cu alti termeni moderni care vor sa infrumuseteze lucrurile, dar, de fapt, le denatureaza. Citim diferite analize facute de „teologi” contemporani si nu le intelegem sensul. Aceasta se intampla nu din cauza lipsei noastre de intelegere, ci din cauza neclaritatii lor. Probabil ca incercand sa faca o buna impresie, creeaza, de fapt, confuzii, sau ascund intelesul a ceea ce este afirmat. Dar, asa ceva nu veti intalni in invataturile patristice. Chiar si in probleme teologice, Sfintii Parinti sunt atenti, expresivi si purtatori de adevar.
IPS Mitropolit Hierotheos Vlachos
NOTA – – slavoslovi, slavoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A slăvi, a preamări pe Dumnezeu. – Din sl. slavosloviti.
Imi permit aici a scrie cateva cuvinte – referitor la citatul din invataturile Sfantului Grigorie : „trebuie sa se infraneze si sa posteasca intreaga viata” . Sfantul ne da un sfat plin de intelepciune si mare ajutor prin care cere crestinilor sa „se infraneze” , sa faca totul cu masura : sa manance cu masura, sa bea cu masura , sa vorbeasca ce este placut Domnului si cu masura, in general sa isi duca viata cu masura si infranare de la ceea ce poate deveni prea mult si daunator deci sufletului. A intelege ca Sfantul Parinte obliga oamenii sa „posteasca” intreaga lor viata adica sa evite anumite feluri de mancare cu tot dinadinsul cred ca ar fi un mod gresit de interpretare a cuvintelor lui. Ar fi o exagerare . Este important, ne spune el, sa ne abtinem de la a manca mult si cu lacomie , masura fiind unul din preceptele sfintilor dintotdeauna . Noi traim „in lume” unde nu avem cum implini ascultarile care se cer monahilor si monahiilor in manastire. Prin urmare felul de a ne trai viata difera in multe privinte de modul de viata al acestora. Este un lucru stiut si de inteles. Postim atunci cand ne hranim corpul cu masura si sufletul cu invataturi duhovnicesti si cu rugaciune. Biserica Ortodoxa a randuit perioade speciale in an pentru tinerea unui anume post care presupune o si mai mare infranare de la toate ale trupului , inimii si mintii. Spre a pregati si curati sufletul nostru in vederea intampinarii anumitor mari sarbatori cu inima usoara si curata. Daca sunt nelamuriri in legatura cu tinerea postului peste an si in perioadele dedicate lui in mod special, este foarte indicat sa mergem la duhovnicul nostru ca sa primim indrumari si sfaturi care sa ne ajute si sa ne linisteasca in privinta asta , sa fim impacati ca facem ce trebuie si ce este bine. Doamne ajuta!
Va doresc un post usor si binecuvantat in continuare,
Cristina David