„Am avut un singur gand: sa ating moastele”

Deschid ochii, imi indrept privirea spre fereastra si simt o bucurie imensa cand vad ca se lumineaza de zi… Inainte nu stiam sa ma bucur de lucrurile marunte, intr-o lume condusa de lucrurile materiale, de concurente absurde sau de suparari nefondate.
Eram o adolescenta ca oricare alta, preocupata de multe lucruri importante sau nu, care imi umpleau zilele si pe care ma simteam indreptatita sa le traiesc, indiferent din ce erau compuse. O viata banala, fara semnificatii, o viata la intamplare, dar care avea sa se transforme total intr-o zi…
Tin minte ca era primavara cand m-am dus la un doctor sa-mi excizez o ulceratie de pe zona sublinguala. Trimisa la un laborator histopatologic, rezultatul a fost cumplit… Celulele erau canceroase. Am avut un moment in care m-am gandit ca e imposibil, ca sunt prea tanara, dar apoi, cand am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea, adica dupa o jumatate de ora, am simtit o usurare de nedescris. Poate frica ma facuse asa. Amenintarea voalata a mortii. Cert este ca niciodata nu ma simtisem asa de independenta, asa de libera de orice obligatii si apasari. Acum ma puteam dedica rugaciunii. Eram energica, vesela si primul imbold pe care l-am simtit in starea aceea a fost sa merg sa ating Sfintele Moaste ale Sfantului Nectarie. In clipa cand am pus mana pe racla, am simtit cu adevarat binecuvantarea lui Dumnezeu. Eram in biserica si ma rugam impreuna cu ceilalti credinciosi
ce asteptau sa ajunga la moaste si tot ce puteam spune era „Sfinte Nectarie, iti multumesc ca m-ai ajutat!”, o rugaciune de implinire, iar nu de solicitare, asa cum s-ar fi cuvenit. Nu puteam cere ajutor. Deloc! Simteam ca-l primisem deja. Stiam ca Dumnezeu e cu mine. Il simteam peste tot. In afara de Sfantul Nectarie, ii pomeneam in rugaciuni si pe Sfantul Ioan Rusul, pe Sfanta Parascheva si pe Sfantul Arsenie Boca, toti trei sfinti degraba ajutatori. Implinirea rugaciunilor mele a venit odata cu diagnosticul. Noile analize dovedeau ca nu mai existau urme de celule canceroase si ca nu am nevoie de nici un tratament. Momentan monitorizez limfo-nodulii, monitorizare care va trebui efectuata o perioada, pentru siguranta ca nu vor fi afectati. Dar simt si acum faptul ca sunt pe deplin sanatoasa, ca Sfantul Nectarie cel bun si indurator imi vegheaza viata.

Dupa experientele mele, spun cu mana pe suflet ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat si ne implineste toate dorintele, iar cand ne trimite cate-un necaz e pentru ca vrea sa ne aduca aproape de el, caci asa e firea omului, in necaz suntem cel mai aproape de Dumnezeu! As vrea sa mai adaug faptul ca trebuie sa fim constienti ca toti avem sansa aceasta, sa ne vindecam; trebuie sa solicitam binecuvantarea si sa ne rugam din tot sufletul. In perioada aceasta, am ajuns si la mormantul Sfantului Arsenie Boca de la Prislop si la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, si pot spune ca m-a ajutat enorm. Sufletul meu e mai aproape de Dumnezeu, implinirea este foarte mare. Tin sa multumesc atotputernicului stapan ceresc si bunului Sfant Nectarie pentru viata mea salvata de la moarte si pentru binecuvantarea primita. Multumesc, desigur, si Maicutei lui Dumnezeu, purtatoarea spre cer a rugaciunilor noastre, precum si tuturor sfintilor care m-au ajutat. De asemenea, aduc multumiri oamenilor pe care Dumnezeu mi i-a scos in cale si care mi-au batatorit drumul spre vindecare. Doamne ajuta!
OANA, 21 de ani