Staretul Efrem Vatopedinul despre programul de rugaciune

 Primul lucru pe care trebuie sa-l aveti in vedere este un program foarte concret de rugaciune. Gheron Iosif Isihastul spunea oamenilordin lume care veneau la el un cuvant al Sfantului Isaac Sirul , anume ca foarte mult foloseste un program zilnic de rugaciune, chiar daca este foarte redus, foarte mic, dar care il urmam cu multa fidelitate.

 Daca aveti un program de rugaciune corect, dupa puterile dumneavoastra, dar pe care sa-l impliniti zilnic, atunci veti incepe sa aveti ceea ce numim „experienta rugaciunii“. Daca insa va pierdeti timpul vorbind pana la miezul noptii, iar dupa aceea mergeti si va culcati spunand: „Sunt obosit, imi fac doar o cruce si ma culc“, atunci nici pana la moarte nu veti intelege ce este rugaciunea. Deaceea, in fiecare dimineata cand se scoala crestinul,trebuie sa aiba un program. Unii sa citeasca cei Sase Psalmi de la Utrenie; sunt altii care citesc Catisma a saptesprezecea, altii rugaciunile de dimineata; altii, care sunt mai avansati, citesc Canonul Sfantului zilei, citesc Acatistul Maicii Domnului; altii seara fac Pavecernita Mica. Cei care au timp citesc zilnic Vecernia.

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/ceaslov/pavecernita-mica-79799.html

 Si ceea ce trebuie sa luati aminte si de la care veti avea foarte mult folos, cu un efort foarte mic, este sa spuneti rugaciunea (euhi*)- (Termenul „euhi” – [evhi]— se refera intotdeauna la rugaciunea lui Iisus). De exemplu, te scoli dimineata. Pana te speli, spune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. Te imbraci, spune: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. Iti asezi incaltamintea, acelasi lucru: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma“. Pana ajungi la locul de munca, la scoala, spune in gand: „Doamne Iisuse Hristoase…”. Esti in autobuz, acelasi lucru „Doamne Iisuse Hristoase…“ Imi spunea un parinte de la Sfantul Munte ca atunci cand cineva nu are mult timp pe care sa-l dedice rugaciunii, trebuie sa foloseasca acest „timp alb” pecare nu-l avem ocupat cu altceva. Unii insa, care ajung la o oarecare masura duhovniceasca, la o oarecare sporire duhovniceasca, se roaga chiar si in timpul somnului. Asa cum spune si Proorocul: „Eu dorm si inima mea privegheaza” (Cantarea Cantarilor 5:2 ; in traducere romaneasca NT ed. 1988: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea“). Eu cunosc un calugar la Sfantul Munte care atunci cand se trezeste afla perna uda de lacrimile pe care le are in somn.

Extras  dintr-un interviu cu Staretul Efrem al Manastirii Vatopedu de la Sfantul Munte