Cum saluta crestinii ?

 

Salutul crestin este o scurta marturisire de credinta, precum si o rugaciune spontana. Mantuitorul ne-a spus urmatorul lucru: „Unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu, in mijlocul lor” (Matei 18, 20). Pentru aceasta, salutul crestin, fiind rostit in numele lui Dumnezeu, este totodata si o stare de comuniune cu Acesta.

Comuniunea cu cei de aproape ai nostri se face insa numai in virtutea dragostei, singura care ne deschide inima spre cei pe care ii intalnim. Deoarece se poate observa usor faptul ca oamenii certati intre ei evita sa se intalneasca, iar daca o fac, refuza sa se salute, putem spune ca salutul necesita dragostea noastra fata de cel pe care il salutam.  Bucurandu-ne de cel pe care il intalnim, simtim automat nevoia sa ii facem o urare de bine. Ca si crestini, urarile de bine pe care le dorim celor pe care ii intalnim iau forma unor rugaciuni spontane.

Salutul crestinilor

Paginile Sfintei Scripturi consemneaza  unele formule de salut existente deja la acea data intre crestinii vremii.  Mantuitorul ii saluta adesea pe Apostoli, prin cuvintele: „Pace voua!” (Ioan 19, 20) sau „Bucurati-va!”. Astfel a salutat Domnul pe apostolii sai dupa Inviere, in doua randuri „Pace voua!” Iar pe mironositele femei care s-au aratat la mormant El le-a intampinat rostind  „Bucurati-va!” El  le si daruia o reala pace interioara, precum si o  bucurie a intalnirii care  arata starea sufleteasca pe care trebuie sa o avem intotdeauna, ca unii care traim in vremea Invierii.

In Epistole au fost inscrise si alte formule , acestea luand forma unor introduceri sau incheieri, dupa cum urmeaza: „Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus” (I Petru 5, 14). „Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!” (II Corinteni 13, 13).  „Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos” (I Corinteni 1, 3).

In cultul liturgic bisericesc s-au pastrat toate aceste formule de salut sub forma de scurte binecuvantari.  Salutul izvorat din bucuria Invierii , anume „Bucura-te!”, a fost prealuat in toate Acatistele inchinate Maicii Domnului sau sfintilor.

Astazi , crestinii se saluta intre ei mai ales cu salutul „Doamne, ajuta!”. Dar nu numai.  „Dumnezeu cu tine” si , adesea , la despartire  formula  „Mergi in pace”  . Acest salut nu trebuie inteles ca o necesitate de comportament, ci el trebuie sa izvorasca dintr-o vietuire autentica in Hristos, ca un fel de rugaciune spontana. Atunci cand acest salut este rostit in mod inconstient, mecanic , el nu are puterea de a bucura inima celui salutat.

In perioada cuprinsa intre Pasti si Inaltare, crestinii se saluta cu „Hristos a inviat!” si „Adevarat a inviat!”. Mai apoi, pana la Pogorarea Duhului Sfant, crestinii se saluta cu „Hristos s-a inaltat” si cu „Adevarat s-a inaltat!”.

Pornind de la faptul că salutul este semnul comuniunii în Biserică, există formule de salut specifice, adresate de către credincioşi episcopului sau preotului: „Binecuvântaţi, Înaltpreasfinţite Părinte!”; „Sărut mâna, Părinte!”, dar şi răspunsuri specifice adresate de episcop sau preot credincioşilor: „Domnul să te binecuvinteze!”; „Fii binecuvântat!” sau „Domnul!” Gestul de a săruta mâna episcopului şi a preotului îşi are temeiul în faptul că, din mâna lor, primim Sfintele Taine. În vremea Sfintei Liturghii, preotul se roagă astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi, prin noi, la tot poporul.”

Din cuvintele salutului folosit se vede atat raportarea celui care saluta la cel salutat, cat si calitatea celui pe care il salutam. Crestinii ii saluta pe clerici folosind urmatoarele formule: „Binecuvinteaza, parinte!” sau „Sarut mana, parinte!”. La acestea, slujitorii Altarului raspund prin cuvintele „Domnul sa te binecuvinteze” sau, mai scurt, „Domnul!” Sarutarea mainii preotului, ca a unuia care daruieste binecuvantarea si Sfintele Taine, este si ea o modalitate smerita de salut.

„Doamne, ajuta!” ramane insa cel mai folosit salut crestin. Legat de acesta , Costion Nicolescu spune: „Conform promisiunii evanghelice, cand doi oameni se intalnesc si sunt impreuna in numele Domnului, Acesta e cu ei. „Doamne ajuta!” este un salut, dar si o rugaciune , nu numai pentru cei ce se intalnesc sau se despart, ci si pentru toata lumea, nefiind precizata persoana. „Doamne ajuta!” este rugaciunea isihasta a satului nostru, conducand, prin pomenirea cat mai deasa a numelui Domnului, la linistire si trezvie.”

articol alcatuit de autoarea blogului – avand la baza informatii  aflate din materiale cu acelasi subiect de pe diverse site-uri crestin ortodoxe