Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan
În fiecare an, pe 30 ianuarie, întreaga ortodoxie, dar nu numai ea, prăznuieşte în chip deosebit pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, sau Cuvântătorul de Dumnezeu, şi Ioan Gură de Aur, în panteonul marilor ierarhi, teologi şi sfinţi ai Bisericii creştine. Cei trei ierarhi au început să fie celebraţi împreună din anul 1081, de pe vremea împăratului bizantin Alexie Comneanul, perioadă în care învăţaţii timpului polemizau pe tema împărăţiei mai mari a unuia sau altuia din cei trei sfinţi părinţi. Pentru a îndepărta aceste discuţii sterile şi nedorite din sânul Bisericii, cei trei sfinţi ierarhi s-au arătat în vis mitropolitului Ioan al cetăţii Evhaitelor, spunându-i că în faţa lui Dumnezeu ei sunt una şi nu există vrajbă între ei.
De atunci s-a hotărât ca, pe lângă pomenirile individuale ale celor trei sfinţi din cursul lunii ianuarie, şi anume: a Sf. Vasile în ziua întâi, a Sf. Grigorie în ziua de 25, iar a Sf. Ioan în ziua de 27 ale lunii, şi prăznuirea împreună a celor trei ierarhi, în ziua de 30 ianuarie.Şi aceasta pentru că, pe bună dreptate, Biserica i-a numit cei Trei Ierarhi Mari. Căci ei au fost mari prin sfinţirea vieţii lor, prin gândirea lor genială, prin ortodoxia învăţăturii lor, prin dragostea lor fierbinte faţă de Dumnezeu şi semeni, prin lucrarea lor uriaşă pentru îmbunătăţirea vieţii semenilor în sufletul cărora vedeau chipul lui Dumnezeu. Datorită lor, secolul al IV-lea a fost numit şi secolul de aur al creştinismului, pentru că acum s-a înregistrat un progres considerabil în dezvoltarea literaturii teologice, în cult, în arta creştină, în organizarea bisericească şi în dezvoltarea vieţii monahale.
Cele două Sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381) prin hotărârile dogmatice pe care le-au luat şi canoanele pe care le-au dat, au contribuit la ridicarea ortodoxiei pe noi culmi de dezvoltare. Iar Sfinţii Trei Ierarhi, prin calităţile lor morale şi intelectuale, au dat strălucire Bisericii, atât ca teologi, cât mai ales ca preoţi şi ierarhi. Şi pentru că s-au dovedit a fi „mari dascăli şi ierarhi”, facultăţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori.
Sfantul Vasile cel Mare (330-379) a fost atât păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale sale sunt tâlcuri la Cartea Facerii şi la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. El este cel care a întemeiat primele aşezăminte sociale, pentru ajutorarea săracilor, orfanilor, bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputinciosi. Sfantul Vasile cel Mare, ca şi Sfantul Ioan Gură de Aur, au înfrumuseţat şi desăvârşit Sfanta Liturghie.Cele două Liturghii: a Sfantul Ioan Gură de Aur şi a Sfantul Vasile cel Mare se săvârşesc şi astăzi în Biserica Ortodoxă, aşa cum ni le-au lăsat ei.
Sfantul Grigorie de Nazianz (309-390) a fost un vorbitor înnăscut, poet şi mare teolog. De aceea a primit şi supranumele de Teologul . Şi aceasta pentru că a tâlcuit pe înţelesul oamenilor Taina Sfintei Treimi. Cele mai vestite cuvântări ale sale sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute în Biserica Învierii din Constantinopol.
Sfantul Ioan Gură de Aur a folosit anvonul ca nimeni altul pentru învăţarea mirenilor, pe care i-a chemat să se întoarcă la Dumnezeu şi la milostenie. El este socotit cel mai iscusit vorbitor pe care l-a avut biserica, primind şi supranumele de „Gură de Aur”. Pentru toate aceste daruri cu care au fost înzestraţi şi pentru vasta operă pe care ne-au lăsat-o moştenire Sfinţii Trei Ierarhi sunt cinstiţi în toată lumea creştină, dar mai ales în Răsărit.
Gh Dobrin
Dumnezeu este Iubire 