Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan

Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan

 

 
Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan
 
În fiecare an, pe 30 ia­nua­rie, întreaga ortodoxie, dar nu numai ea, prăznuieşte în chip deosebit pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teo­logul, sau Cuvântătorul de Dumnezeu, şi Ioan Gură de Aur, în panteonul marilor ie­rarhi, teologi şi sfinţi ai Bisericii creştine. Cei trei ierarhi au început să fie celebraţi împreună din anul 1081, de pe vremea îm­păratului bizantin Alexie Com­neanul, perioadă în care învăţaţii timpului polemizau pe tema împărăţiei mai mari a unuia sau altuia din cei trei sfinţi părinţi. Pentru a îndepărta aceste discuţii sterile şi nedorite din sânul Bisericii, cei trei sfinţi ierarhi s-au arătat în vis mitropolitului Ioan al cetăţii Evhaitelor, spunându-i că în faţa lui Dumnezeu ei sunt una şi nu există vrajbă între ei.
De atunci s-a hotărât ca, pe lângă pomenirile individuale ale celor trei sfinţi din cursul lunii ianuarie, şi anume: a Sf. Vasi­le în ziua întâi, a Sf. Grigorie în ziua de 25, iar a Sf. Ioan în ziua de 27 ale lunii, şi prăz­nuirea împreună a celor trei ierarhi, în ziua de 30 ianuarie.Şi aceasta pentru că, pe bună dreptate, Biserica i-a numit cei Trei Ierarhi Mari. Căci ei au fost mari prin sfin­ţirea vieţii lor, prin gândirea lor genială, prin ortodoxia învăţăturii lor, prin dragostea lor fierbinte faţă de Dumne­zeu şi semeni, prin lucrarea lor uriaşă pentru îmbunătă­ţirea vieţii semenilor în su­fletul cărora vedeau chipul lui Dumnezeu. Datorită lor, secolul al IV-lea a fost numit şi secolul de aur al creştinismului, pentru că acum s-a înregistrat un pro­gres consi­derabil în dezvol­tarea literaturii teologice, în cult, în arta creştină, în orga­ni­zarea bisericească şi în dezvoltarea vieţii monahale.
Cele două Sinoade ecume­nice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381) prin hotărârile dogmatice pe care le-au luat şi canoanele pe care le-au dat, au contribuit la ridicarea ortodoxiei pe noi culmi de dezvoltare. Iar Sfinţii Trei Ierarhi, prin calităţile lor morale şi inte­lectuale, au dat strălucire Bisericii, atât ca teologi, cât mai ales ca preoţi şi ierarhi. Şi pentru că s-au dovedit a fi „mari dascăli şi ierarhi”, fa­­cultăţile de teologie i-au ales ca patroni şi ocrotitori.
  Sfantul  Vasile cel Mare (330-379) a fost atât păstor al mi­renilor, dar şi mare îndrumă­tor al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale sale sunt tâlcuri la Cartea Facerii şi la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugă­rilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. El este cel care a întemeiat primele aşezăminte sociale, pentru ajutorarea săracilor, orfanilor, bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputinciosi.  Sfantul Vasile cel Mare, ca şi Sfantul Ioan Gură de Aur, au înfrumu­seţat şi desăvârşit Sfanta Litur­ghie.
Cele două Liturghii: a Sfantul  Ioan Gură de Aur şi a Sfantul  Vasile cel Mare se săvârşesc şi astăzi în Biserica Ortodoxă, aşa cum ni le-au lăsat ei.

 Sfantul  Grigorie de Nazianz (309-390) a fost un vorbitor înnăscut, poet şi mare teolog. De aceea a primit şi supranu­mele de Teologul . Şi aceasta pentru că a tâlcuit pe înţelesul oamenilor Taina Sfintei Tre­imi. Cele mai vestite cuvântări ale sale sunt Cele cinci Cu­vân­tări Teologice, ţinute în Bi­serica Învierii din Constantinopol.

 
 
 
 
Sfantul Ioan Gură de Aur a folo­sit anvonul ca nimeni altul pen­tru învăţarea mirenilor, pe care i-a chemat să se întoarcă la Dumnezeu şi la milostenie. El este socotit cel mai iscusit vorbitor pe care l-a avut bi­se­rica, primind şi supranumele de „Gură de Aur”. Pentru toate aceste daruri cu care au fost înzestraţi şi pentru vasta operă pe care ne-au lăsat-o moştenire Sfinţii Trei Ierarhi sunt cinstiţi în toată lumea creştină, dar mai ales în Răsărit.  
 
Gh Dobrin

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Acest articol a fost publicat în Crestinismul in vremea antica, Din vietile Sf Parinti si ale Sfintilor, Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfintii Trei Ierarhi și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s