De la Bucuresti la Bixadul Oltului 

Dupa absolvirea Liceului National Ortodox „Avram Iancu” din Brad si alti patru ani de studii temeinice la Academia Teologica „Andreiana” din Sibiu, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, care avea sa devina Episcop de Oradea, tanarul Zian Boca, viitorul ieromonah Arsenie, este trimis la Academia de Belle-Arte din Bucuresti, cu o bursa acordata de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan. In Capitala tarii, rezista oricarei tentatii de a se implica in vreo
miscare studenteasca sau grupare politica. Urmareste cu tenacitate perfectionarea sa in domeniul picturii, petrecand cele mai multe ore in atelierele si salile de curs de pe Calea Grivitei, la sediul Academiei de Arte Frumoase. Cunostintele sale duhovnicesti se largesc si se adancesc, gratie cursului de teologie mistica, predat de poetul si ganditorul crestin Nichifor Crainic, la Facultatea de Teologie, pe care Zian il frecventeaza in 1935-1936.

Scara Sfantului Ioan

Despre cum isi petrecea vremea ca student in Bucuresti, Parintele Arsenie Boca va scrie peste cativa ani, in autobiografia ce i s-a cerut in iulie 1945, cand a fost retinut la sediul Sigurantei din Ramnicu-Valcea: „Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai ramanea liber acasa il foloseam citind si discutand teologie, cu inca un coleg de-al meu, care studia Conservatorul. Asa s-a intamplat ca odata, placandu-mi foarte mult scrierea mistica a Sfantului Ioan Scararul, am tradus-o in romaneste, in vreme de 5 luni”.

Zian Boca in ziua hirotonirii ca diacon, incadrat de preotii Octavian Flucus (st.) si Ioan Comsa (dr.)

Scara Sfantului Ioan este o scriere fundamentala pentru orice monah sau aspirant la calugarie. Avva Ioan, egumenul Sfintei Manastiri a Sinaiului, „apostol al monahilor”, prezinta urcusul duhovnicesc pe care poate sa-l implineasca acela care s-a lepadat de lume si si-a inchinat viata lui Dumnezeu.
„Monah inseamna randuiala si stare a celor fara de trupuri, care in trup materialnic si intinat sa savarsaste. Monah iaste acela ce numai de hotararile si cuvintele lui Dumnezeu sa tine in toata vremea, si locul, si lucrul. Monah este sila a firii necontenita, si pazire a simtirilor nelipsita. Monah iaste trup neintinat si gura curatita si minte luminata. Monah iaste suflet dureros, care intru necontenita pomenire a mortii se indeletniceste, si dormind, si priveghind” – scrie Sfantul Ioan Sinaitul in Scara sa, cuvinte pe care le-am redat, pentru frumusetea limbii romanesti vechi, in talmacirea de la 1814 a Mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache.
Gandul unei vieti in curatie trupeasca si sufleteasca, al lepadarii de lume, adica de pacat, il avea Zian Boca inca din primul an de studii teologice la Sibiu. Celebra lucrare a monahului originar din Palestina, care a pustnicit in Muntele Sinai, „la un loc de liniste”, timp de 40 de ani, i-a intarit hotararea pentru „o logodna cu modul mai presus de veac al vietuirii ingeresti”: „M-a ajutat foarte mult la incheierea convingerii mele de-a intra in calugarie”.
Diaconia
Parintele Nicolae Streza, ani buni parohul Bisericii de piatra din Targu-Mures, traieste astazi la Sibiu, impreuna cu familia fiicei sale, Tatiana Elena Morar. Pentru a afla date cat mai exacte despre Parintele Arsenie, duhovnicul sau, a cercetat arhivele de la Arhiepiscopia Sibiului si a gasit o scrisoare trimisa in 1936, din Bucuresti, de catre Zian Boca, Mitropolitului Nicolae Balan, in care e formulata urmatoarea cerere, pe care o reproducem intocmai:
Inalt Prea Sfintite Stapane
Prea Venerat Consiliu Arhiepiscopesc
Subsemnatul absolvent al Academiei Teologice din Sibiu si student al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, cu adanca smerenie Va rog sa binevoiti a ma primi la Taina sfintei hirotonii, in treapta I, a diaconiei, – hotarandu-mi-se o data din Septemvrie c. care se va afla mai nimerita.
In credinta rezolvarii favorabile, astept anuntarea datei hotarate. Cu fiasca supunere
Zian Boca
Str. Justitiei 14, Buc. 6
Bucuresti, la 17.VIII. 1936

Pe 28 august 1936, ca raspuns, Zian Boca primeste o instiintare prin care este invitat sa se prezinte „la sfintire pe data de 1 Septembrie a.c. ora 8 dimineata, aducand Liturghier, Sfanta Scriptura si reverenzi. Vei sta aci 2 saptamani”. Comunicatul trimis de Arhiepiscopia Sibiului se adreseaza si altor doi candidati la preotie: Octavian Flucus din Sacel, comuna Saliste, judetul Sibiu, si Ioan Comsa din Galati, Fagaras. Sunt cei doi clerici tineri care il incadreaza pe Zian Boca in fotografia realizata in ziua cand viitorul duhovnic de la Sambata a fost hirotonit intru diacon, la 11 septembrie 1936.
Pentru mine, descoperirea acestei fotografii, pe care am primit-o de la doamna Veronica Patru din Fagaras, a fost o intreita bucurie. Mai intai, o noua poza de tinerete a Parintelui Arsenie! Apoi, cu surprindere, l-am recunoscut pe preotul Octavian Flucus, parintele care m-a botezat la Saliste, in Marginimea Sibiului, unde a fost paroh timp de mai bine de 40 de ani. Totodata, am aflat ca Ioan Comsa, care a devenit preot chiar in satul sau, Galati, astazi un cartier al Fagarasului, a lasat o importanta marturie despre zilele anului 1948, cand a fost retinut la Siguranta din Brasov, unde l-a avut coleg de suferinta pe Parintele Arsenie.
In 1935, ca absolvent al „Teologiei” din Sibiu, Zian Boca a fost facut citet si ipodiacon, calitati care se acorda numai printr-o rugaciune a ierarhului. Pe 10 septembrie 1936, pentru a fi hirotonit diacon, s-a spovedit si a primit o Dovada de marturisire de la preotul Mihail Neagu. Pe 11 septembrie, in ziua hirotoniei ca diacon, Zian Boca a citit o Declaratiune, semnata de preotii Dumitru Staniloae si Mihail Neagu, care, cu siguranta, au slujit la Sfanta Liturghie a hirotoniei.

A devenit astfel diacon-celib, pe seama Catedralei mitropolitane din Sibiu. Potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, daca un tanar este hirotonit diacon, fara a fi casatorit, inseamna ca a ales celibatul si nu mai poate opta pentru casatorie, dar poate alege calugaria. Asadar, din acel moment al anului 1936, optiunea lui Zian Boca pentru monahism era cu adevarat definitiva. Peste cativa ani, va scrie in  Cararea Imparatiei:
„Porunca desavarsirii s-a dat inca prin Legea veche, evreilor, dar cu deosebire s-a dat prin Legea noua, crestinilor. Desavarsirea si sfintenia sunt cele ce masoara apropierea sau departarea noastra de Dumnezeu. De aceea, in trei cete se randuiesc ostasii razboiului duhovnicesc: in chemati, alesi si credinciosi – sau cu alta numire: incepatori, sporiti si desavarsiti.
Dar s-a ales o ceata de crestini care gasesc inlauntrul lor chemarea numai spre viata duhovniceasca, ca singurul rost vrednic al vietii. Acestia sunt calugarii.
Precum cand merg la oaste, oamenii lumii lasa toata grija de acasa, ca sa nu-i incalceasca in vremea ostasiei, asa si nevoitorii mantuirii lasa toata grija lumii pentru Imparatul cerurilor”.