Părintele Nicolae Steinhardt – Mărturisitorul lui Hristos
12 iulie 1912 – † 29 martie 1989
Nicolae Steinhardt, evreu erudit, prieten cu Constantin Noica, refuză să fie martorul acuzării în procesul acestuia din anul 1958. Preţul unei conştiinţe necompromise de păcatul trădării prieteniei îl va plăti cu cinci ani de temniţă, ani în care se va creştina, fiind botezat de ieromonahul Mina Dobzeu în închisoarea Jilava, în 1960. După ieşirea din temniţă, se călugăreşte la mănăstirea maramureşeană Rohia. Înainte de moarte lasă ascuns, în mare taină, un manuscris, Jurnalul fericirii – monument de trăire şi trezvie duhovnicească, un text aghiografic.
Între viaţă şi cărţi
Monahul de la Rohia – Nicolae Steinhardt
„Se prea poate să nu mai am decât puţin, foarte puţin de trăit. (…) Dar… Aş dori totuşi să încerc să las în urma mea o dovadă, o mărturisire de credinţă creştină. Ştiu că-ţi dau o bătaie de cap, dar mă încred în prietenia, afecţiunea şi devotamentul ce mi-ai dovedit din belşug. Poate că voi rezista călătoriei la Bucureşti şi că mă voi putea înapoia aici, să termin eu treaba. Cu atât mai bine. Dar nu se ştie şi de aceea ţi-am adresat acest îndrăzneţ apel profund prietenesc.
Din inimă şi cuget, Nicolae.”
(Ultima scrisoare primită în ziua în care Steinhardt murea într-un spital din Baia-Mare, 27 martie 1989)
Prof. Cornel Dragoş
Dumnezeu este Iubire 