POSTUL SUFLETULUI – PARTE din POSTUL SFINTELOR PASTI – Astazi despre MILOSTENIE

Părintele Nicolae Tănase, un tată cu 328 de copii

Motto: „Lăsaţi copiii să vină la mine”

Mulţi dintre noi ne plângem adesea că ne e greu sa ne creştem cei 2, 3 sau 4 copii. Nu este uşor, însă …
In Prahova, pe valea unui pârâiaş, exista un preot care are grijă de 328 de copii. Si nu de câteva zile, ci de peste 20 de ani. Luând asupra sa greşelile altora, oferă o alternativă.

Părintele Tănase din satul Valea Plopului are grijă de copii abandonaţi, de copii fără părinţi, de tineri alungaţi din căminele de copii. Se bate pentru viaţă, înţeleasă ca dar de la Dumnezeu. Se bate pentru viaţa poporului român şi viitorul său. Şi acestea nu sunt doar vorbe mari.
Părintele Nicolae denunţă fără menajamente comerţul cu copii, nu întotdeauna orfani, până în faţa tribunalelor. Poziţia sa, împotriva avorturilor, nefiind conformă cu politica guvernamentală românească, face ca „Părintele” şi asociaţia sa să nu primească nici un ajutor din partea guvernului, ceea ce este cel puţin ironic.

Însă Părintele nu are timp să se plângă, are de hrănit si de adăpostit trupurile şi sufletele a 328 de copii. Dacă se tânguia, nu ar fi reuşit nimic. A petrecut 8 ani din ultimii 30, dormind în maşină, bătând drumurile prin ţară pentru colectarea de fonduri, pentru a se face cunoscut şi pentru a atrage atenţia oamenilor asupra copiilor săi.
În locul acela, Părintele Nicolae Tănase este şi manager şi psiholog şi mamă şi tată.

Iniţiativa Părintelui Nicolae Tănase a reuşit să senzibilizeze într-un anume fel dincolo de graniţele României şi ale bisericii române ortodoxe. Maica romano-catolică Margareta Chmiewska, de origine poloneză, il ajută pe Părintele Nicolae de ani de zile, personal, precum şi prin contacte. Unul dintre aceste contacte este Père Philippe Calès, preotul ortodox francez care i-a devenit preotului român prieten apropiat, vizitându-i aşezământul şi organizând acţiuni de caritate în Franţa. Acest preot i-a adus de trei ori Sfânta Împărtăşanie Părintelui Nicolae pe patul de moarte. Dânsul îl consideră pe Părintele Nicolae drept un martir şi un stareţ.

În timpul comunismului, s-a atentat la viaţa sa de trei ori, datorită activităţii sale religioase. Părintele Nicolae şi soţia sa Maria au fost găsiţi într-o noapte aproape morţi pe stradă, în urma unui „accident”. Au fost la un pas de moarte, dar cu ajutorul unor prieteni medici au reuşit să scape cu viaţă. Şi astăzi mai păstrează sechele de atunci. Atentatul la viaţa sa a avut loc deoarece Părintele Nicolae mobilizase oamenii din satul său pentru construirea unei biserici, „Sfinţii Arhangheli”, fapt interzis la acea oră. În fiecare noapte, unii oameni lucrau în timp ce alţii stăteau de pază. Când Miliţia apărea, toată lumea dispărea. Dar biserica a fost construită, o mândrie pentru Valea Plopului. Părintele s-a mai „compromis” şi cu editarea şi difuzarea unor cărţi religioase, ceea ce era de asemenea interzis înainte de 1989.

Când a spus că plănuieşte să facă un „sat al copiilor fără parinţi”, mulţi si-au amintit de Falansterul de la Scăieni, monument al socialismului utopic.
Insă, 15 ani mai târziu, visul prinde contur.

Mamele care îşi lasă copilul aici pot să-l ia din nou acasă, ceea ce se întâmplă uneori după doi-trei ani, când situaţia lor socială le permite acest lucru. Asociaţia păstrează contactul cu mamele, pentru a le ajuta să-şi crească copiii. Asociaţia Pro Vita numără la ora actuală mai multe case pentru copii.
Dar Părintele Nicolae a pus la contribuţie şi pe enoriaşii săi. În faţa afluxului important de copii (pe care îi găseşte abandonaţi la uşa sa), Părintele îi încredinţează familiilor din parohia sa. Aceste familii de multe ori au deja mai mulţi copii, până la şase, dar mai găsesc încă dragostea pentru a creşte până la încă alţi patru copii.

În ultimii ani, primeşte şi bătrâni, mulţi dintre ei aduşi la şi lăsaţi la uşa preotului. La Valea Screzii, Părintele Nicolae a construit un aşezământ care, pe lângă locuinţă, cuprinde un dispensar medical şi o biserică, o brutărie şi un staul. În acest centru locuiesc deja copii, adolescenţi şi tineri; la vârsta de 18 ani, tinerii trebuie să părăsească orfelinatele de stat şi ajung de multe ori în stradă. Părintele Nicolae a scos din subsolurile Bucureştiului, mame tinere cu copiii lor.

Copiii care trec prin aşezamântul Părintelui Nicolae îl divinizează. Nu doar că are grijă de necesităţile materiale şi spirituale ale copiilor, dar multora le cumpără pământ să-şi facă case iar fetelor le face zestre. Ca un adevarat tată.
Copiii crescuţi în marea ogradă a Părintelui se ajută unii pe alţii, se cresc unii pe alţii. Unii dintre copii ajung să studieze la facultate. De cheltuielile pentru studii se ocupă, cine altul decât tatăl lor ? Dar în general copiii sunt conştienţi că au nevoie de bani pentru studii şi lucrează ca muncitori, în special pe timpul verii.

Copiii sunt crescuţi fără pretenţii mari, dar au de toate. Primesc ajutoare, mai produc unele bunuri, mai cumpără când este nevoie.
La un moment dat, cu bune intenţii, a apărut un articol in presă în care se spunea ca la Valea Screzii mor copiii de foame. Părintele a dat o dezminţire imediat, spunând că nu este adevărat, copiii sunt hrăniţi cum se cuvine.
Problema este, după cum spunea Părintele Nicolae, că majoritatea celor care aleg sa trimită ajutoare, cred că prima prioritate sunt hainele. Ori copiii din asezământul Parintelui au haine si mâncare. Ei au nevoie de ciment, de beton armat sau de bani pentru a le cumpăra.

Filosofia Părintelui Nicolae Tănase referitoare la donaţii este că „sponsorii cei mai importanţi sunt cei care dau puţin din toată inima sau mult şi din toată inima”.
Într-o perioadă în care tinerii se îndepartează de biserică – statisticile din Romania arata o scădere a interesului tinerilor fata de biserică de aproximativ 15% in ultimii ani – , existenţa unor modele de genul Părintelui Tănase este vitală. Activitatea unui preot cu vocaţie şi care face ceva absolut fenomenal comparativ cu modelele momentului, trebuie să-şi găsească drumul către noi toţi, trebuie să fie promovat ca un model absolut. Ca morală creştină dar şi ca un adevărat Român.

O promovare corectă şi fără exagerări poate (şi trebuie) să schimbe mentalitatea românilor în general si a tinerilor în special referitoare la creştinism, voluntariat, grija faţă de aproapele tău şi Biserică.

articol preluat de pe site-ul Bisericii Ortodoxe Romane „Izvorul Tamaduirii” din New Jersey

NOTA – Mai cu seama acum cand suntem in Postul Sfintelor Pasti, cand se vorbeste atat de mult despre si realizam importanta postirii inspre eliberarea de greutatea pacatelor – ma refer aici la pacate de tot felul: sufletesti si trupesti  (un exemplu este lacomia care are doua componente , atat trupeasca cat si sufleteasca) milostenia are un rol din cale afara de important , ea se impune de la sine celor care doresc sa ispaseasca greseli si pacate savarsite in trecut facand fapte bune care sunt mult placute Domnului.  Avand acest lucru in vedere am ales spre postare si deci aducere la cunostinta cititorilor acestor pagini , faptele de o rara bunatate a parintelui Tanase , fapte ce ilustreaza cum nu se poate mai elocvent milostenia crestina. Fapta buna facuta in numele Lui Hristos. Si pentru ca bunul Dumnezeu a apreciat munca plina de daruire a parintelui, i-a trimis si ajutoare . „Harul milostivirii depaseste pana si ceea ce suntem obisnuiti a numi „sentimente bune si frumoase”. Pe acelea se cuvine sa le cultivam, de mare priinta ne sunt.” (parintele Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandi)

Cristina David

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în articole, Biserici crestin ortodoxe in lumea larga, Citate din scrierile marilor si daruitilor duhovnici, Datoriile unui crestin, Despre Post, Fapte/Intamplari deosebite - articole, Ortodoxia in lume, Parintele Nicolae Steinhardt - Monahul de la Rohia, Postul Sfintelor Pasti - Postul Mare, Video, Virtuti și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s