Despre bunătate sufletească

„Degeaba le-am avea pe toate :inteligenta, cultura ,istetimea ,supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca in profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu),daca suntem rai,haini,mojici si vulgari ,prosti si nerozi,doi bani nu facem, se duc pe apa simbetei si inteligenta ,si eruditia ,si supradoctoratele ,si toate congresele internationale la care luam parte,si toate bursele pentru studii pe care le cistigam prin concursuri severe.

Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca,nitica bunavointa,toleranta,intelegere. Nitica sustinuta buna-cuviinta.

Bunatatea sufletesca nu-i o virtute subtila si rafinata,e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii.Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala.Fara bunatate nu putem convietui decit in conditii de groza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !

Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti.Berediaev spunea :piinea pentru mine este o problema materiala(subinteles egoista ,vulgara),dar piinea aproapelui meu,continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituala .Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplinii intru totul bunatatea .

Stim ca de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamintului si de-am fi capabili sa clasificam conform cu clasificarea zecimala toate volumele tiparite in toate limbile pamintului,de la Gutenberg si pina astazi si de am fi toba de carte si de eruditie,si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiintelor si tehnicilor ,tot nu ne putem numi oameni culti daca sintem niste pizmareti,niste badarani si niste rai la suflet.

Ca ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunostiinte,ci o subtirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.
Sa nu savirsim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli facatori de carti si drept oameni de cultura pe simplii memorizatori de informatii”

Nicolae Steinhardt,
Primejdia Marturisirii, p. 56
Edit. Humanitas

Este foarte dificil a explica bunatatea in simple cuvinte. Fiecare om percepe bunătatea într-un mod personal şi unic.. Multi dintre noi experimentăm bunătatea şidorim sa o oferim, dar in moduri diferite. Ea nu are o definitie precisa , insa fiecare dintre noi „simte” bunatatea prin efectele exercitarii ei : o anume multumire, o binecuvantata liniste sufleteasca .

Şi, după cum Hristos ne-a arătat bunătatea Sa, dându-şi viaţa pentru noi şi iertându-ne, la fel şi noi, trebuie să fim gata să iertăm, să iubim cu adevărat şi să daruim bunatate.
„Adevarul si bunatatea Il descopera pe Dumnezeu” ne-a spus Sfantul Maxim Marturisitorul. În Mystagogia el susţine că adevărul şi bunătatea Îl descoperă pe Dumnezeu şi că Dumnezeu este Adevărul şi Binele fără a părea că simte existenţa vreunei tensiuni între aceste afirmaţii.

Bunătatea nu este numai o virtute esenţială a creştinului ortodox, ci şi o stare în care el ar trebui să dăinuie permanent: „E o valoare să fii inteligent, e o valoare să fii realizat, să ai o înfăţişare frumoasă, să ai o situaţie bună. E o valoare să fii conducător de oameni. Sunt multe valori în lumea aceasta, dar de măsura bunătăţii nu există nimic !”. (Parintele Teofil Paraian)

A deveni mai buni, iată talantul pe care Dumnezeu ni l-a încredinţat pentru a-l înmulţi. Iar roadele acestui talant sunt: în primul rând, dobândirea roadelor Duhului Sfânt : dragostea, răbdarea, nădejdea, credinţa, blândeţea, înfrânarea patimilor, dreptatea, înţelepciunea etc., „fiindcă împotriva unora ca acestea nu este lege” (Epistola Sf Paul catre Galateni)

Cristina David