PENTRU CEI CE CRED…..

Credinţa creştina ne spune că atunci când primim o palmă peste obraz să îl intoarcem şi pe celălalt, dar oare câţi dintre noi putem face acest lucru. Oare câţi dintre noi putem să răspundem unei jigniri cu un zambet ? Suntem predispuşi să reacţionam la tot ce se întâmplă în jurul nostru şi astfel să procedam exact la fel ca cei pe care îi criticam. Trebuie să avem voinţa să ne schimbăm, să putem zâmbi celor din jur, să putem oferi un sfat sau o vorbă bună fară a cere ceva în schimb, să putem ierta chiar dacă am avut dreptate, să răspundem cu bunătate la tot raul din jur. Primul pas în această schimbare începe de la propria persoana. Hai să fim mai buni în aceasta lume, doar aşa o putem schimba!

Ce gandesc eu citind cele de mai sus : da, vointa este capitala, esentiala , desi cere timp in a o exersa, ca si rabdarea. De fapt ele se impletesc si se suprapun in acest efort de durata.
In loc sa reactionam cu indignare la o ofensa , chiar nedreapta, sa ne gandim la noi : cum as fi procedat eu in locul persoanei din fata mea? Oare nu am actionat similar in multe asemenea dispute?
Sa ne autoanalizam constant : la sfarsitul zilei si chiar pe parcurs sa ne revedem ca si cu ochii altcuiva reactiile , cuvintele, gesturile, gandurile….incet, insa sigur, putem sa ajungem acolo unde o reactie nepotrivita a altcuiva sa nu ne mai socheze ca fiind un ultragiu …va aparea ca ceva cunoscut, familiar si ne va da imboldul si mai mare ca sa ne schimbam atitudinile …chiar sa-i ajutam pe ceilalti care sunt doritori de o vorba mai blanda, sau de un sfat- cand singuri nu isi dau seama ( nici pe moment si poate nici mai tarziu dupa ce s-au „racorit” ), ca au facut rau . Sunt persoane, poate mai multe decat ne inchipuim, care vor raspunde binevoitor blandetii si cuvintelor spuse cu bunatate….si va fi un pas inainte . Daca altii in , schimb, nu vor raspunde in aceeasi maniera si nu vor lasa mania la o parte, sa nu ne descurajam dar nici sa nu ne suparam . Raul ar invinge in cazul asta.

Cristina David