Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani

Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…
Cazut pe brânci în iarba, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slavi furtuna.

O mâna nendurata, tinând grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura…
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…
Dar falcile-nclestându-si, cu ultima putere
Batându-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framântau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii

Si uliii de seara dau roate dupa prada.

Domnul Iisus in corpul Lui omenesc lupta cu slabiciunea naturii umane in fata mortii…dar divinitatea Lui stia care era Planul Tatalui si Menirea Lui aici pe pamant. Ca om cere ajutor de la Tatal, ca Dumnezeu, depaseste momentul de cumpana…Lui ii datoram mantuirea si viata noastra eterna .

FII cu NOI DOAMNE , si NOI cu TINE, in ZILELE PATIMILOR TALE !

SANGELE TAU SFANT VARSAT pentru NOI sa CURATEASCA SUFLETELE

NOASTRE de NEGRELE PACATE…ca LA SFANTA INVIERE a TA sa TE PRIMIM

cu INIMI PLINE de IUBIRE , CREDINTA si SPERANTA , sa NE SIMTIM DEMNI

de JERTFA TA ! AMIN

Cristina David