Otrava ascunsa in om – Sfantul Tihon Zadonsk – (despre MANDRIE) –

Mandria = Otravă ascunsă în om – Sfantul Tihon din Zadonsk

Se întâmplă ca oameni răi să-i dea cuiva otrava înălțării de sine: așa ne-a vărsat în fire otrava aducătoare de moarte a păcatului, vrăjmașul nostru, șarpele cel vechi. Dacă se întâmplă să se otrăvească, omul, chiar, dacă înainte era sănătos, ajunge în mare suferință: și firea noastră era curată, neprihănită, sfântă, bună dar când otrava vicleanului șarpe a pătruns în ea, a căzut în boală și nenorocire nevindecată. Aflându-se în om, otrava îi îmbolnăvește tot trupul: și otrava cea aducătoare de moarte a șarpelui ne-a îmbolnăvit toate puterile sufletești și trupești.
De aici iau naștere nu numai mândria, ci și semeața cugetare, disprețuirea apropelui, osândirea, clevetirea, grăirea de rău, ocările, răzbunarea cu fapte și cu cuvântul, dorirea și căutarea cinstirilor, slavei omenești și laudelor.
De aici iau naștere amăgirea, viclenia, șiretenia, minciuna și fățărnicia.
De aici iau naștere faptele și cuvintele de rușine.
De aici iau naștere mâncatul și băutul peste măsură și grija ospețelor.
Așa se face că oamenii născocesc schimbări în îmbrăcăminte, în zidirea și împodobirea caselor, precum și celelalte deșertăciuni.
Toate acestea și cele asemenea lor sunt de la cugetarea trupească și de la otrava aducătoare de moarte a șarpelui, care este semănată în inima omenească.
Otrava dinăuntrul omului îl chinuie pe acesta, și cu timpul îi face suferința de neîndurat: și otrava șarpelui, care este ascunsă în suflet, chinuie foarte sufletul și îi pricinuiește felurite dureri.

Uită-te ce face în om mândria! Cum îl chinuie!
Câte mijloace năsocește pentru a dobândi cinste, slava și lauda în această lume, și, odată ce le-a dobândit, cu câtă osteneală și grijă își păzește această comoară!
Cât de nemulțumită este atunci când cineva o disprețuiește!
Cât o doare atunci, cât se tulbură, cum cârtește și se îndârjește când e lipsită de cinstiri, încât mulți chiar își pun capăt zilelor!

Cum să biruim mândria
Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți
Editura Sofia – 2010

NOTA  1 – Cartea mentionata reprezintă o antologie din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale câtorva dintre cei mai cunoscuţi duhovnici ai Rusiei moderne cu privire la cea mai importantă dintre cauzele tulburării şi neliniştii sufleteşti: mândria.

NOTA  2 –Sfântul Tihon din Zadonsk s-a născut în anul 1724 în Rusia, din părinţi creştini. A primit la naştere numele de Timotei. Din cauza morţii tatălui său, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde susţinerea materială. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Tihon spre creştere unui vizitiu.

A absolvit seminarul în anul 1754, într-o vreme în care scolastica era la modă. Va fi profesor de retorică în seminar, din anul 1754 până în 1758, anul când intră în monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit şi egumen al Mânăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile şi din 1763 episcop de Voronej şi Eletk pentru vreme de patru ani şi jumătate.

În această calitate, luptă împotriva ereticilor, păgânismului, dezvoltă învăţământul din zona în care păstorea şi se îngrijeşte să aibă în eparhia sa preoţi competenţi.

Decide să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mânăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adânceşte în rugăciune şi viaţă ascetică, încât de multe ori a fost văzut cu chipul strălucind, în extaz duhovnicesc.

Sfântul Tihon de Zadonsk a trecut la cele veşnice pe 13 august 1783. A fost înmormantat într-o criptă de sub altarul Mânăstirii Bogoroditk. A fost trecut în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, pe 25 mai 1861.