Creştin ortodocşii sărbătoresc astăzi, în lunea de după Duminica Cinzecimii – a Pogorârii Sfântului Duh asupra Apostolilor – marele praznic împărătesc al Sfântei Treimi. „Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti Trei, Una sunt” (I Ioan, 5,7). De Sfânta Treime, Biserica ortodoxă praznuieşte pe Sfântul Duh, a treia persoană a Trinităţii, aşa cum spune Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Întru această zi, prăznuim pe însuşi Preasfântul şi de viaţă facătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu.”

În anul 325, Împăratul Constantin cel Mare a convocat la Niceea primul Sinod Ecumenic, la care au participat 318 episcopi. Aici a fost condamnată erezia lui Arie şi au fost elaborate primele opt articole ale Simbolului Credinţei (Crezul), cu privire la Dumnezeu-Tatăl şi la Dumnezeu – Fiul. La cel de-al doilea Sinod Ecumenic desfăşurat la Constantinopol în anul 381, la iniţiativa împăraţilor Graţian şi Theodosius, au fost elaborate şi ultimele articole ale Crezului, completându-se dogma despre Sfânta Treime, prin Duhul Sfânt – „Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Proroci”.

Părintele arhimandrit Ilie Cleopa explica într-una din predicile ţinute la acest praznic împărătesc: „Bunul şi Veşnicul Dumnezeu, Cel ce este izvorul a toată lumina şi strălucirea de la începutul lumii, S-a arătat mai întâi numai ca Ziditor şi ca Făcător. Faptul că El e în trei feţe, adică în trei ipostasuri, a început să se arate fiinţei omeneşti celei slabe şi neputincioase numai cu încetul şi în chip umbrit. Astfel, se ştia încă înainte de legea veche, chiar de la Adam, că există Ziditorul Dumnezeu. Dar, cum zice Sfântul Grigorie Palama, nu se ştia desăvârşit, ca azi, că El este în trei ipostasuri.

Pentru că nu era încă în puterea minţii omeneşti să înţeleagă că Dumnezeu este în trei feţe şi de o singură fiinţă. Dar în chip umbrit a început a ne învăţa pe noi, aşa cum învaţă profesorul pe copii la şcoală, că Dumnezeu, deşi este Unul după fiinţă, este în trei feţe sau ipostasuri. Încă la facerea omului, în rai, a zis: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră» (Facerea 1, 26). N-a zis să fac, ci «să facem», arătând prin plural şi celelalte ipostasuri ale Sfintei Treimi, care erau lângă Tatăl. Iar la amestecarea limbilor, la Turnul Babel, a zis: «Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor» (Facerea 11, 27). Deci iarăşi s-a arătat că Dumnezeu este Unul după fiinţă şi trei după feţe. Iar mai târziu, David proorocul, mai luminat de Duhul Sfânt, a spus şi a mărturisit că trei sunt feţele Prea Sfintei Treimi. Căci zice în Psaltirea sa: «Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor» (Psalmii 32, 6).

Deci Domnul este Unul, Cuvântul este altul şi Duhul gurii Lui, altul. Astfel i-a arătat Prea Sfântul Duh că cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de o putere, de o domnie şi de o împărăţie. (…) Chiar de la Botezul Mântuitorului S-a arătat Prea Sfânta Treime la Iordan. Căci Părintele a zis de sus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit» (Matei 3, 17); iar Duhul Sfânt a coborât în chip de porumb, iar Fiul era, întrupat în firea noastră, în apele Iordanului. (…) Astfel, prin legea darului, Dumnezeu S-a arătat în chip desăvârşit că, deşi este Unul după fiinţă, sau după fire, după feţe e Întreit. Aceasta a înţeles şi dumnezeiescul Ioan Evanghelistul în epistola sa cea dintâi, când zice: «Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi aceştia trei Una sunt» (I Ioan 5, 7).

Mai târziu, dumnezeieştii Părinţi au arătat că Sfânta Treime este de un singur scaun, de-o singură dumnezeire, de-o singură fiinţă şi fire, de-o singură voie şi împărăţie şi domnie, dar este în trei ipostasuri, iar aceste trei ipostasuri sunt deosebite după însuşirile lor.

Mai întâi să cunoaşteţi chipul subzistenţei fiecăruia. Tatăl are ca chip al subzistenţei nenaşterea şi nepricinuirea; căci nu se naşte din nimenea şi nu e pricinuit de nimenea. Fiul are ca chip al subzistenţei Sale naşterea mai înainte de toţi vecii din Tatăl, precum se naşte cuvântul din minte. Iar Duhul are ca chip al subzistenţei Sale un altul decât cel al Fiului: El are purcederea, adică porneşte, purcede din Tatăl.”

Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer:Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi AceştiTrei Una sunt”(I Ioan 5, 7)

„Cunoştinţa Sfintei Treimi şi a celei de o fiinţă Treimieste sfinţire şi îndumnezeire pentru îngeri şi pentru oameni”(Sfântul Talasie Libianul)

Nadejdea mea este Tatal, Scaparea mea este Fiul si acoperamantul meu este Sfantul Duh. AMIN