Supararea amaraste si distruge sufletul lasandu-l impietrit

Sa traim fara a supara

Suparam atat pe cel apropiat, cat si pe cel indepartat. Si nu doar ca suparam, dar ne si despartim de ei in suparare. Si mai grav este ca uneori chiar asta cautam din intalnirile cu ei.

Si daca am reusit sa-i suparam, nu plecam de langa ei linistiti. Dimpotriva, plecam tulburati. Pierdem din vedere ca daca ne aflam in relatie de pace cu unii, iar cu altii suntem in cearta, nu avem nici un folos. Nu intamplator Mantuitorul ne cere sa nu aducem darul la altar, decat atunci cand suntem in pace cu toti. De ce? Pentru ca Domnul nu poate locui intr-o inima care bate si pentru a supara.

Trebuie sa ne vedem asa cum a vrut si doreste Dumnezeu sa fim: dupa chipul si asemanarea Sa. Iar a fi asemeni lui Dumnezeu inseamna a nu supara si a fi suparat. Nicio persoana din Sfanta Treime nu supara sau nu traieste in suparare fata de celelalte. Asadar, a supara pe cineva inseamna a face un lucru contrar firii, caci prin acest act nu ajungem la asemanarea cu Dumnezeu.

Sunt persoane care inainte de a se desparti de cineva, isi cereau iertare daca prin cuvantul lor sau gesturile lor au adus suparare. A nu fi in pace cu cineva, le aducea suferinta. Iar faptul ca sunt persoane lipsite de suferinta atunci cand supara, inseamna ca firea le este atat de afectata incat nu mai simt nimic.

Sa ne oprim din a supara pe cineva. Sa cerem neincetat ajutorul lui Dumnezeu pentru vindecarea de acest pacat. Sa ne lepadam de noi insine caci acesta este motivul principal pentru care suparam. 

Sa nu cautam sa facem din a supara un program de viata. Trebuie sa ne oprim din a face din toxina un medicament zilnic. Iar daca nu am suparat, dar am retinut pe cei care au facut acest lucru, sa stergem cat mai repede din mintea noastra acest lucru, caci aceasta tinere de minte a raului este calea sigura prin care raul se inmulteste. Nu e cazul sa ne temem de recunoasterea caderilor, ci dimpotriva, de nerecunoasterea si repetarea lor.

Sursa : Adrian Cocosila -crestinortodox.ro

Citind articloul pe care l-am postat pe  pagina pentru ca mi-a placut prin ceea ce ne aduce aminte , prin mustrarea continuta chiar , am realizat ca in seara precedenta purtasem o discutie pe teme duhovnicesti cu o prietena cu care adeseori comentam cele citite . Ce am realizat  era tocmai faptul ca nefiind de aceeasi parere asupra unor afirmatii facute in articolul discutat , ne-am despartit suparate….Imi staruia in minte ca o apasare neplacuta neintelegerea dar mai ales faptul ca nici una nici cealalta nu am ramas cu ceva pozitiv si folositor sufletului , dimpotriva. Intentia buna existase de ambele parti insa…nu se fructificase.

Aceste porniri care nu vin din iubirea de aproapele ci dintr-un sentiment de afirmare a sinelui, a propriului eu ,sunt extrem de daunatoare caci ele lasa in suflet urmari foarte neplacute, daunatoare linistii interioare pe care trebuie sa ne straduim pe orice cale sa o pastra, caci ea de la Dumnezeu este. Atat de frumos si pe intelesul tuturor ne vorbeste Sfantul Serafim de Sarov despre pacea sufleteasca „Nimic nu este mai bun pe lume decata acea pace intru Hristos, in care isi gaseste sfarsitul orice lupta a duhurilor cele rele care misuna in vazduh si pe pamant….Cand omul isi adanceste mintea inlauntrul sau si are lucrare in inima sa , este semn al unui suflet intelept. Atunci harul lui Dumnezeu il umbreste si el se afla intr-o stare pasnica, iar prin aceasta, intr-o stare mai presus de cele pamantesti. Printr-o astfel de stare pasnica se intelege o constiinta impacata si ridicata din cele de aici, fiindca mintea lui contempleaza (priveste) inlauntrul ei harul Duhului Sfant, dupa cuvantul Scripturii, care zice : <Unde este pace acolo salasluieste El>.” Frumos, adevarat dar oare usor de facut de catre noi oamenii din lume? In valtoarea celor multe si grele cu care ne confruntam in fiecare zi nu mai tinem seama,  inima noastra si sufletul se impietresc in uitarea acestui adevar , singurul care ne poate reda Domnului nostru si ne poate ajuta sa retinem harul Lui inlauntrul nostru. Cu rabdare multa , prin exersarea ei, prin trezvie pentru cele sfinte , trezvie mult recomandata de catre sfintii parinti (sfatuitorii nostri si indrumatorii pe calea Lui Hristos), cred ca ne vom da seama ca nu este greu si spun acest lucru pentru ca am cunoscut oameni ca noi toti cei obisnuiti care au reusit!

Doresc sa inchei interventia mea tot cu spusele Sfantului Serafim : „Trebuia sa ne sarguim din toate puterile si in tot chipul ca sa ne pastram pacea sufletului si sa nu ne tulburam de intristarile venite de la altii Pentru aceasta se cuvine sa ne straduim in tot chipul a nu da drumul maniei si a pazi cu atentie mintea si inima de la miscarile necuvioase.” Mi-a placut mult expresia folosita de sfant in sfatul si indemnul sau , am subliniat-o pentru ca mie mi se pare ca este atotcuprinzatoare referindu-se la TOT ce ne sta in putere a face spre a nu ceda in fata relelor porniri. Daca o metoda esueaza, incercam alta si asa mereu pana la izbanda.

„Doamne Iisuse Hristoase , ajuta-mi ca astazi toata ziua sa am grija sa ma lepad de mine insumi , ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac, si astfel , tinand la mine, Te pierd pe Tine.” (inceputul rugaciunii de dimineata scrisa de parintele Arsenie Boca)

Dumnezeu si Sfintii Lui prin rugaciunile lor mult folositoare sa ne ajute!

Cristina David

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în articole, Citate din scrierile marilor si daruitilor duhovnici, Citate din Sfanta Scriptura, depre nevointa, Duhul Sfant, Parintele Arsenie Boca - Sfantul Ardealului, Sfantul Serafim de Sarov și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s