Ascultarea de cuvantul Domnului nu face altceva decat sa vindece toata durerea si intristarea, sa repuna omul in starea in care poate slujii atat omului, cat si Lui. Chiar daca nu am realizat ca numai Harul Lui Dumnezeu ne ajuta atunci cand ne aflam incercati de suferinta, cred si marturisesc ca fara Mila Lui Hristos nu am putea ajunge nici pana la sfarsitul unei zile! „Fara de Mine nu puteti face nimic”, fara credinta suntem orfani , fara dragoste suntem deprimati…

Daca nu stim sa ne rugam, sa invatam sa multumim; daca nu am fost recunoscatori pana acum, sa punem inceput bun acum; daca traim, sa traim pentru Hristos! Sa pastram in inimi cuvintele troparului din Saptamana Mare: „Acestea zice Domnul catre iudei: poporul meu ce am facut Eu tie si cu ce v-am suparat pe voi? Pre orbii vostrii i-am luminat, pe cei leprosi i-am curatit, pe barbatul ce era la pat l-am indreptat. Poporul meu, ce am facut Eu tie si cu ce mi-ati rasplatit mie? In loc de mana, cu fiere; in loc de apa, cu otet; si in loc a ma iubi, pe cruce m-ati pironit! Chema-voi neamurile mele si acelea Ma vor preamari impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin”.

Arhim. Siluan Visan (pasaj dintr-un articol publicat pe site-ul crestinortodox.ro)

Adevar mai mare ca acesta nu exista , oricat am cauta noi sau altii…

Cati oare dintre noi Ii multumim? Cati ne gandim la El si ii suntem recunoscatori pentru lucrurile de folos si trairile pline de invatatura buna, de ajutor sufletului, pe care ni le ofera fie direct fie prin persoane care lucreaza in viata noastra?

Suntem slabi si neajutorati atunci cand suntem confruntati cu probleme care ne depasasc cu totul. Ca ne dam sau nu seama, ca ajungem sa constientizam sau nu, rezolvarea spre binele nostru a situatiilor ce pareau insurmontabile o datoram Domnului , iubirii si grijii Lui fata de noi, nicidecum puterii si priceperii noastre . Caci si puterea , priceperea si ingeniozitatea ne vin tot de la El.  Sunt binecuvantati aceia dintre noi care ajung sa vada lucrurile in lumina acestui adevar.

Cum aducem noi multumirea noastra in fata Lui?
Rugandu-ne mai des, tot mai des , cu insistenta , in fiecare zi – are loc fenomenul despre care ne vorbeste atat de frumos (desigur ca din propriile lui trairi) Parintele Sofian Boghiu , numit de multi Apostolul Bucurestiului.
Valurile , straturile de rautate, egoism, vanitate , invidie….incep sa se „topeasca” sau sa se desprinda rand pe rand din jurul inimii, aceasta fiind treptat eliberata de stransoarea infasurarii lor. Incepem parca sa vedem si sa simtim lucrurile altfel , cu mai multa ingaduinta fata de semenii nostri care nu sunt nici mai pacatosi si nici mai putin pacatosi decat noi insine.  Aici ne cere Domnul si Salvatorul nostru sa ajungem. Putem noi citi multe …daca cele aflate din cartile pline de intelepciune ale sfintilor parinti si marilor traitori in Hristos nu ajung in cele din urma in inima noastra , apoi nu mai ajung nicaieri! 

Porunca Iubirii aproapelui nostru ca pe noi insine este considerata ca fiind cel mai greu de ascultat. Eu insa nu cred ca Mantuitorul ne vorbeste despre o IUBIRE ca cea pe care o acordam Domnului , este acea iubire pe care ne-o daruim noua insine, care nu trebuie sa fie niciodata  exagerata si nici partinitoare.  Caci vazandu-ne greselile cu claritate desigur ca suntem intristati si chiar suparati de greselile, pacatele facute.  Asadar sa  cautam sa ne cunoastem CU ADEVARAT si sa ne intelegem cu bunele si relele noastre… in acelasi timp , inerent, vom vedea si accepta pe fratii nostri cu mult mai multa intelegere. Ne vom vedea pe noi in ei si invers. Sentimentul nostru fata de ei va fi unul bun si de bine. Cat de eliberati sufleteste ne vom simti cand sa facem reusim acest lucru!

Cu totii impartasim acelasi „canon” daruit noua de Mantuitorul. Nu este unul simplu caci este Crucea noastra. O viata intreaga si poate tot nu este de ajuns pentru a-l implini si a-l duce la capat cu bine. Mai invatam din cuvintele Sfintei Scripturi si din spusele sfintilor si cuviosilor parinti ca intelegerea adevarului si insusirea calitatilor de crestin vin  in urma unor suferinte prin care trecem .  Mai multe, mai putine…atat cat Dumnezeu considera ca este necesar ca noi sa ne putem imbunatati viata duhovniceasca. Sa-I multumim deci Domnului pentru grija Lui continua si sprijinul plin de dragoste dat noua in vederea mantuirii sufletelor noastre!

Cristina David