Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! …Vorbe, vorbe, dar sa fie si fapte !

Ne apropiem cu pasi inceti dar siguri de intrarea in Postul cel Mare . Ni se cer – spre binele nostru si lucrare pentru mantuire – nu doar abtinere de la lacomie ci multe, multe rugaciuni cuvinte si fapte bune asa incat sa iesim din perioada postirii cu suflet curat si plin de iubire crestineasca.

Adevaruri care fac parte din viata noastra duhovniceasca de zi cu zi – pe care le-am gasit subliniate in chip intelept si foarte bine venit in articolul citit de mine pe site-ul Razboi intru Cuvant m-au lovit direct in fata ! Cuvintele parca cu grija cantarite asa incat sa nu spuna nici prea mult, dar nici prea putin , m-au purtat cu gandul la o alta lectura facuta nu de mult pe un alt site crestin ortodox. In acel articol se arata cu tristete ca oamenii isi insusesc cuvintele frumoase si pline de intalepciune aflate in carti, care indeamna la faptele bune pline de iubirea aproapelui ca o necesitate absoluta in implinirea unei vieti crestine in Hristos. Dar atat, din pacate . Cuvintele mari si frumoase care vorbesc despre suflet si imbunatatirea lui raman doar pe buzele celor ce le-au invatat si le rostesc , le repeta la infinit fara nici o intentie sincera, sau vreo dovada de aplicare a lor in viata lor. „Cuvintele se spun şi sunt frumoase, dar ascund realitatea faptelor.”

Se pare ca nu avem nici puterea si nici vointa de a face efortul – caci este un mare efort – de a ne insusi interior aceste cuvinte de zidire a sufletului nou de crestin si a incepe a le folosi cu intelepciune in faptele noastre , faptele cele de toate zilele. Ca sa Il putem simti pe Iisus Hristos si nesfarsita Lui iubire in mijlocul nostru.

„Atâtea mari cuvinte se aud şi se văd. Şi mă simt îndurerat că multe din ele sunt spuse sau scrise de unii ce, căutaţi în faptele prezentului, sunt imorali şi mincinoşi. Chiar se poate spune, dintre cei mari! Şi tocmai ei, imoralii, scriu cărţi despre iubire iar mincinoşii despre adevăr. Pe deasupra sunt mereu supăraţi că nu sunt văzuţi la adevărata valoare. Oare care valoare, a realităţii?…..uităm însă că nici efemeră, nici modernă nu este credinţa, căci ea este perenă şi eternă. Şi uităm să ne întrebăm dacă nu cumva dăm cu piciorul, dând în ceilalţi, tocmai eternităţii noastre.”

Judecam cu cea mai mare usurinta greselile celorlalti iar faptele lor nu ne plac . Dar ne oprim din acuzari sa ne uitam la noi , inauntrul inimii si sufletului nostru ca sa ne vedem exact cum suntem si ce facem? In familie, la locul de munca, in societate. Adica acolo unde ne consideram superiori inarmati fiind cu cuvintele pline de iubire si frumoasa invatatura. Le regasim noi insa in faptele noastre? Sau remarcam doar raul din faptele semenilor? Ba suntem inclinati , cu o lipsa totala de masura si onestitate sa ii vorbim de rau prin spate…spre a ne ridica pe noi si mai sus in fata propriilor ochi si spre a induce in eroare pe cei care nu au cum sa cunoasca adevarul celor spuse si ascunse in minciuni grosolane. ” Ştim acum multe, avem cunoaştere despre multe, dar chiar şi dacă ştim tot am ajuns să ne privim unii pe alţii de după o linie de demarcaţie pe care mai tot timpul spunem că nu o punem, dar în aproape tot timpul există.” Si ne putem numi in acest caz ucenicii si urmasii Lui ? Ne autoinselam fara sa constientizam gravitatea celor ce se petrec . Apare si un alt aspect asupra caruia Domnul Iisus ne-a avertizat de multe ori .”În existenţa de oameni suntem separaţi de fluviul diferenţelor sociale şi materiale, prin care, fără să ni se ceară de cineva, împins este cel care este altfel, pe celălalt mal.” Cuvintele se spun şi sunt frumoase, dar ascund realitatea faptelor.

Sunt lucruri de o mare importanta la care sa meditam in fiecare zi cand la finele ei ne oprim sa analizam cele facute si petrecute. Pentru aceia dintre noi care dorim sincer si din suflet sa ne curatim sufleteste , aceasta autoanaliza devine vitala.

Dumnezeu sa ne ierte, sa ne intareasca si sa ne ajute in stradaniile nostre sincere !

Cristina David

PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala:
CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI INVIERII?

Legatura cu: EMISIUNE PILDUITOARE SI EMOTIONANTA A PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI cu niste tineri păstori, marturisitori PE VIU ai Invierii sufletelor prabusite (“Pietrele vorbesc”)

“Oricât de lăudate ar fi credinţa noastră, învăţătura noastră, calităţile noastre, dacă oamenii nu văd în faptele noastre, în umblarea şi trăirea noastră, miezul gustos şi mireasma plăcută a unei vieţi în Hristos, în zadar este totul! Mai bine nu ne-am făli cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, dacă în viaţa noastră lipseşte Hristos, dacă în loc de pâine avem piatră şi în loc de peşte avem şerpi (Mat. 7, 9-10)”!

“Nimic nu este mai necesar intre oameni decat Dumnezeu si decat iubirea adevarata si statornica. Iubirea este in stare sa faca singura cat toate celelalte impreuna, pentru ca ea le cuprinde in sine pe toate celelate.

Fiecare iubire curata este binecuvantata pentru timpul cat tine, dar iubirea care tine pana la capat este binecuvantata vesnic.

Iubirea care tine numai o vreme poate avea un pret marginit sau poate sa nu aiba nici unul. Dar cea care tine pana la capat, aceea are un pret nepretuit, pentru ca iubiri vremelnice pot fi oricate, dar iubirea pana la capat nu este decat una.

Iisus i-a iubit pana la capat…

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/04/27/parintele-martir-constantin-sarbu-ne-invata-o-lectie-fundamentala-cum-sunt-adevaratii-ucenici-ai-lui-hristos-si-fii-ai-invierii-lumea-s-a-saturat-de-predici-ea-are-nevoie-de-hristos-nu-vorbe-ci/ )

Lumea avea nevoie si de adevar si de iubire. Ca sa fie inteles, adevarul avea nevoie de dovada minunilor. Ca sa fie urmata, iubirea are nevoie de dovada jertfei. Numai Hristos le-a putut arata pe amandoua. De aceea, adevarul Lui este unicul adevar vrednic de primit si iubirea Lui este unica iubire vrednica de urmat.

Adevarul este invatatura Sa, iubirea este pilda Sa.

Ele sunt El, caci una straluceste prin cealalta: adevarul prin iubire si iubirea prin adevar, iar amandoua prin eternitatea lor.

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vezi toate articolele lui "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David →