Pozitia credinciosilor in timpul sfintei liturghii : cand stam in picioare si cand ingenunchem

Cand se ingenuncheaza in biserica?

Nu de putine ori ne-a fost dat sa vedem ca in cadrul slujbelor din biserica sunt momente cand persoanele ingenuncheaza si altele in care stau in pozitie verticala, in picioare. Alteori, in anumite perioade din cursul unui an bisericesc, observam ca nu se mai ingenuncheaza nici in momentele pe care le cunosteam a fi insotite de acest gest.

120094_ingenunchere_w180

Pentru a intelege cand trebuie sa ingenunchem, se cuvine sa facem cateva precizari. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune. Credinciosul prin plecarea trupului infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din cauza pacatului functia de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare). Ingenuncherea este semn al pocaintei si al supunerii depline. Omul ingenuncheat isi asuma starea nefireasca in care a ajuns din cauza pacatului, isi plange aceasta stare, ca sa redobandeasca starea de dinainte de pacat. In vechime, ingenuncherea in pridvorul bisericii era una din cele patru trepte de canonisire pentru pacatele grave.

Starea dreapta, verticala este si chipul bucuriei. In textul de la Faptele Apostolilor VII, 56 se spune ca Sfantul Arhidiacon Stefan inainte de a fi omorat cu pietre a zis: „Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. (Fapte, VII, 56) Facem mentiunea ca „a sedea” nu este acelasi lucru cu „a sta”.  „A sedea” inseamna a te afla asezat pe ceva, in vreme ce „a sta”, se traduce prin a se tine in picioare, vertical. Din nefericire, sunt persoane care folosesc gresit cele doua verbe, si ajung sa spuna pleonastic sezi jos sau stai in picioare.

Textul de la Fapte, 55-56, ne descopera cum il primeste Hristos pe Stefan: stand de-a dreapta Tatalui, semn al bucuriei. Dar aceasta pozitie a lui Hristos exprima si faptul ca firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost restaurata, este o pozitie a chipului veacului ce va sa vina.

Aceasta pozitie este adoptata si de noi in perioada dintre praznuirea Sfintelor Pasti si Cincizecime ca perioada pascala. Este perioada cand, datorita bucuriei ca Hristos a inviat, nu se mai ingenuncheaza.

Avand in vedere ca Duminica este ziua Invierii, noi nu trebuie sa ingenunchem in aceasta zi.

Canonul al 5-lea de la Sinodul local de la Neocezareea (319) exclude ingenuncherea in momentele legate de Invierea Domnului, iar Canonul 90 al Sinodului Trulan precizeaza: „Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii Parintii nostri, sa nu plecam genunchii in dumineci, cinstind Invierea lui Hristos…”

Sfantul Vasile cel Mare ne spune: „Este necesar ca Biserica sa predea tuturor celor care se gasesc in sanul ei sa-si faca rugaciunile stand in picioare, pentru ca prin amintirea neincetata a vietii vesnice sa nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest tel” (Canonul 91).

Desi avem aceste canoane, Duminica, dupa invocarea Sfantului Duh, preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Potrivit randuielilor din Liturghier, exista o singura data cand preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Liturghierul precizeaza ca dupa invocarea Duhului Sfant si inceperea rugaciunii de mijlocire si inainte de pomenirea Maicii Domnului: „Preotul si diaconul cad in genunchi, cautand spre dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului“ (Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom) si: „Pana la terminarea imnului Pe Tine Te Laudam… preotul si diaconul se aseaza in genunchi in fata Sfintei Mese“ (Liturghia Sfantului Vasile cel Mare) (Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, p. 165 si 234).

Arhimandritul Grigorios D. Papathomas, profesor de Drept Canonic la Institutul de Teologie Saint Serge din Paris, a afirmat ca:

Perioadele de „ne-ingenunchere canonica” in biserica sunt:

– Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sambata dupa-amiaza la vecernia de duminica dupa-amiaza);
– De la Paste la Cincizecime (de la Dumnezeiasca Liturghie pascala pana la Vecernia din Duminica Cincizecimii);
– In cele 12 zile de la Craciun la Boboteaza;
– In timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop (in afara de candidatul la hirotonie, si aceasta numai incepand cu secolul al XVII-lea);
– In timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se savarseste Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a Sfintilor Iacob si Marcu.

Iar perioadele de „ingenunchere canonica” in biserica sunt:

– Ingenuncherea este poruncita de Biserica atunci cand episcopul, preotul sau diaconul ne invita sa ingenunchem: „Plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam!”.
– In timpul Dumnezeiestii Liturghii a Darurilor mai-inainte-sfintite;
– In timpul slujbelor din Postul Mare (in afara de sambata si duminica);
– In timpul slujbei Paraclisului Nascatoarei de Dumnezeu din luna august (in afara de sambata si duminica);
– In timpul tainei sfintei spovedanii (in afara de sambata si duminica);
– Incepand cu Vecernia Cincizecimii (duminica dupa-amiaza);
– Acasa, se ingenuncheaza in acelasi fel ca si in biserica (in afara de sambata si duminica).

Asadar, tinuta noastra in biserica exprima cat de bine cunoastem viata din ea.

Adrian Cocosila

NOTA  –  Pornind de la aricolul scris de Adrian Cocosila , colaborator si administrator al site-ului CrestinOrtodox.ro , si dupa lectura altor materiale pe aceasta tema a regulilor / randuielii ingenuncherii si statului in picioare in biserica ortodoxa, tin sa amintesc  imaginea pe care o am inca din copilarie : credinciosii care asistau la slujebele Deniilor Joiei Mari din Saptamana Mare , ingenuncheati cu totii la citirea evangheliilor randuite in acea seara . Atmosfera calda si solemna , minunata mireasma de tamaie care permea intregul lacas , luminile clar obscure ale candelelor aprinse…Rugaciunea , in mintea mea se asociaza fara sa vreau, intotdeauna, cu pozitia  ingenuncherii care exprima prin ea insasi plecarea omului plin de smerenie in fata autoritatii sfinte a Tatalui ceresc, a Fiului si  a Duhului Sfant . Chiar acum imi apare in fata ochilor imaginea Domnului nostru Iisus Hristos ingenuncheat in timp ce se roaga la Tatal nostru al tuturor , in Gradina Ghetsimani. Cineva, care a redat prima data aceasta scena care impresioneaza prin atitudinea de totala smerenie si supunere a Fiului fata de Tatal a Carui Voie o respecta , a inchipuit-o cu Mantuitorul cazut in genunchi ,   sudoare amestecata cu sange cazand de pe fata lui udand pamantul… si iata de ce :

„Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-se si zicand: Parintele meu, de este cu putinta, treaca de la mine paharul acesta, insa nu precum voiesc euci precum voiesti tu” (Evanghelia dupa Matei 26:39)

Picture 006 (Medium)-500x500

” Iar el s-a departat de ei, ca la o aruncatura de piatra si ingenunchind se ruga zicand : Parinte, de voiesti , inlatura de la mine acest pahar. Dar nu voia mea  ci voia ta implineasca-se.” (Evanghelia dupa Luca 22:41,42)

Inteleg insa ca sunt anumite zile si Duminici din an cand nu se ingenuncheaza in biserica in timpul sfintei liturghii. Marturisesc , nu imi sunt clare motivatiile, insa cred ca este bine pentru credinciosii care merg regulat la sfanta biserica in cursul anului, sa se obisnuiasca cu ceea ce Biserica a preconsfintit cu mult timp in urma. Si statul cu multa rabdare si atentie , in picioare, la citirea sfintelor rugaciuni si a sfintei Evangheliei este o pozitie care arata respect si evlavie , este foarte adevarat. Sederea care presupune o stare de confort si chiar usoara delasare sau desprindere de semnificatia sfintei liturghii si implicarea in sensul acesta,  este cu siguranta bine de evitat. De aceea mi s-ar parea de folos ca sa ni se explice si sa se sublinieze acele momente din timpul sfintei slujbe a liturghiei ortodoxe cand  cei prezenti nu au voie sa sada. Bineinteles, gandesc eu, cu exceptia acelora care din cauza unor suferinte sau a varstei foarte inaintate au permisiunea s-o faca.

In incheiere adaug un link ce duce la un articol mai detailat referitor la subiectul discutat si anume , pozitia credinciosilor in sfanta biserica la vremea sfintei liturghii.

http://www.crestinortodox.ro/religie/despre-ingenunchiere-biserica-ortodoxa-69414.html

Post binecuvantat in continuare , cu pace sufleteasca si mult folos duhovnicesc ! Doamne ajuta!

Cristina David

 

 

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în Biserica Ortodoxa, Comentariile autoarei blogului la cele citite/aflate/traite, Practici si obiecte liturgice in Biserica Crestin Ortodoxa, Rugaciunea Lui Iisus in Gradina Ghetsimani, Rugaciunile de la Sfanta Liturghie, Sfintele Pasti și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Pozitia credinciosilor in timpul sfintei liturghii : cand stam in picioare si cand ingenunchem

  1. teosil zice:

    multumim; DOMNUL sa va ajute!

    Apreciază

  2. auras zice:

    In incheiere adaug un link ce duce…la un site ” CRESTIN ORTODOX ”pe care gasim reclama la ‘MAREA VRAJITOARE…”,”MARIA SUNITA DEZLEAGA”…INFIORATOR este ca poti gasi asa ceva pe acest site.

    Apreciază

  3. Daniel zice:

    De i-ar fi dat Domnul mai multa minte celuli ce a scris articolul pe crestinortodox.ro, ar intelege fiecare cand trebuie sa ingenuncheze si cand nu. Dar cred ca inteleg doar preotii si cei care au terminat o facultate de teologie, iar omul mediocru care participa la slujba si umple biserica, sta dupa capul lui, cand in picioare si cand jos. Vai de mama si de om cu asa minti sucite si rasucite.

    Apreciază

    • Dumnezeu sa ne lumineze in toate problemele ce le avem : mici sau mari. Ingenuncherea in timpul Sfintei liturghii nu cred ca mai este o problema care sa ne framante in mod deosebit. Din cele auzite sau citite (surse autorizate) am aflat unele asa zise reguli total contradictorii. Asadar aceasta problema/intrebare : cand ingenunchiem si cand nu in timpul Sfintei liturghii este una controversata. Am sa citez opinii care apartin corpului clerical si nu mirenilor.
      „Păstrarea Tradiţiei canonice a Bisericii în favoarea poziţiei în picioare în timpul rugăciunii şi a participării la evenimentul Bisericii care prin excelenţă sărbătoreşte învierea şi a doua venire, şi anume Dumnezeiasca Liturghie, îşi arată voinţa constantă de a nu pierde orientarea eshatologică a trupului Bisericii. Atunci când creştinii rămân în picioare, ei devin „martori ai învierii” şi „martori ai celei de-a doua veniri”.”

      „Sfântul Vasile ne spune de altfel cu fermitate: „Este necesar ca Biserica să predea tuturor celor care se găsesc în sânul ei să-şi facă rugăciunile stând în picioare, pentru ca prin amintirea neîncetată a vieţii veşnice să nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest ţel” (Canonul 91). Noi, creştinii de astăzi, prin poziţia noastră în biserică dovedim necunoaşterea Sfintei Tradiţii.”
      Asadar ce se desprinde din citatele de mai sus este ca pozitia indicata prin traditia bisericeasca , la vreme de rugaciune , este aceea de stat in picioare. De altfel la citirea Sfintei Evanghelii expresia folosita de preot este „Drepti, sa ascultam Sfanta Evanghelie”.Asadar nu in genunchi. Dar multime de credinciosi ingenuncheaza in acel moment…cred ca bunul simt si starea cugetului fiecarui credincios ar trebui sa dicteze pozitia cea mai potrivita in vremea rugaciunii . Pozitia stand in picioare este cea mai plina de sens, aceea de ingenunchere ar fi potrivita in caz de adanca pocainta ….cand credinciosul simte ca nu este demn sa stea in picioare in fata Domnului. O parere personala; apreciez interventia ta, Daniel! Drept este , lumea nu stie prea bine ce sa faca si cum sa se comporte in sfanta biserica . Doamne ajuta-ne sa fim impacati cu noi insine!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s