Cand se ingenuncheaza in biserica?

Nu de putine ori ne-a fost dat sa vedem ca in cadrul slujbelor din biserica sunt momente cand persoanele ingenuncheaza si altele in care stau in pozitie verticala, in picioare. Alteori, in anumite perioade din cursul unui an bisericesc, observam ca nu se mai ingenuncheaza nici in momentele pe care le cunosteam a fi insotite de acest gest.

Pentru a intelege cand trebuie sa ingenunchem, se cuvine sa facem cateva precizari. Ingenuncherea este o pozitie de rugaciune. Credinciosul prin plecarea trupului infatiseaza starea cazuta a omului care a pierdut din cauza pacatului functia de mijlocitor intre cer si pamant (simbolizata de starea dreapta, in picioare). Ingenuncherea este semn al pocaintei si al supunerii depline. Omul ingenuncheat isi asuma starea nefireasca in care a ajuns din cauza pacatului, isi plange aceasta stare, ca sa redobandeasca starea de dinainte de pacat. In vechime, ingenuncherea in pridvorul bisericii era una din cele patru trepte de canonisire pentru pacatele grave.

Starea dreapta, verticala este si chipul bucuriei. In textul de la Faptele Apostolilor VII, 56 se spune ca Sfantul Arhidiacon Stefan inainte de a fi omorat cu pietre a zis: „Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. (Fapte, VII, 56) Facem mentiunea ca „a sedea” nu este acelasi lucru cu „a sta”.  „A sedea” inseamna a te afla asezat pe ceva, in vreme ce „a sta”, se traduce prin a se tine in picioare, vertical. Din nefericire, sunt persoane care folosesc gresit cele doua verbe, si ajung sa spuna pleonastic sezi jos sau stai in picioare.

Textul de la Fapte, 55-56, ne descopera cum il primeste Hristos pe Stefan: stand de-a dreapta Tatalui, semn al bucuriei. Dar aceasta pozitie a lui Hristos exprima si faptul ca firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost restaurata, este o pozitie a chipului veacului ce va sa vina.

Aceasta pozitie este adoptata si de noi in perioada dintre praznuirea Sfintelor Pasti si Cincizecime ca perioada pascala. Este perioada cand, datorita bucuriei ca Hristos a inviat, nu se mai ingenuncheaza.

Avand in vedere ca Duminica este ziua Invierii, noi nu trebuie sa ingenunchem in aceasta zi.

Canonul al 5-lea de la Sinodul local de la Neocezareea (319) exclude ingenuncherea in momentele legate de Invierea Domnului, iar Canonul 90 al Sinodului Trulan precizeaza: „Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii Parintii nostri, sa nu plecam genunchii in dumineci, cinstind Invierea lui Hristos…”

Sfantul Vasile cel Mare ne spune: „Este necesar ca Biserica sa predea tuturor celor care se gasesc in sanul ei sa-si faca rugaciunile stand in picioare, pentru ca prin amintirea neincetata a vietii vesnice sa nu nesocotim mijloacele prin care putem atinge acest tel” (Canonul 91).

Desi avem aceste canoane, Duminica, dupa invocarea Sfantului Duh, preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Potrivit randuielilor din Liturghier, exista o singura data cand preotul si diaconul ingenuncheaza in timpul Liturghiei. Liturghierul precizeaza ca dupa invocarea Duhului Sfant si inceperea rugaciunii de mijlocire si inainte de pomenirea Maicii Domnului: „Preotul si diaconul cad in genunchi, cautand spre dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului“ (Liturghia Sfantului Ioan Hrisostom) si: „Pana la terminarea imnului Pe Tine Te Laudam… preotul si diaconul se aseaza in genunchi in fata Sfintei Mese“ (Liturghia Sfantului Vasile cel Mare) (Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000, p. 165 si 234).

Arhimandritul Grigorios D. Papathomas, profesor de Drept Canonic la Institutul de Teologie Saint Serge din Paris, a afirmat ca:

Perioadele de „ne-ingenunchere canonica” in biserica sunt:

– Toate duminicile (52) anului liturgic (de la vecernia de sambata dupa-amiaza la vecernia de duminica dupa-amiaza);
– De la Paste la Cincizecime (de la Dumnezeiasca Liturghie pascala pana la Vecernia din Duminica Cincizecimii);
– In cele 12 zile de la Craciun la Boboteaza;
– In timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop (in afara de candidatul la hirotonie, si aceasta numai incepand cu secolul al XVII-lea);
– In timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice, fie ca se savarseste Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare, a Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a Sfintilor Iacob si Marcu.

Iar perioadele de „ingenunchere canonica” in biserica sunt:

– Ingenuncherea este poruncita de Biserica atunci cand episcopul, preotul sau diaconul ne invita sa ingenunchem: „Plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam!”.
– In timpul Dumnezeiestii Liturghii a Darurilor mai-inainte-sfintite;
– In timpul slujbelor din Postul Mare (in afara de sambata si duminica);
– In timpul slujbei Paraclisului Nascatoarei de Dumnezeu din luna august (in afara de sambata si duminica);
– In timpul tainei sfintei spovedanii (in afara de sambata si duminica);
– Incepand cu Vecernia Cincizecimii (duminica dupa-amiaza);
– Acasa, se ingenuncheaza in acelasi fel ca si in biserica (in afara de sambata si duminica).

Asadar, tinuta noastra in biserica exprima cat de bine cunoastem viata din ea.

Adrian Cocosila

NOTA  –  Pornind de la aricolul scris de Adrian Cocosila , colaborator si administrator al site-ului CrestinOrtodox.ro , si dupa lectura altor materiale pe aceasta tema a regulilor / randuielii ingenuncherii si statului in picioare in biserica ortodoxa, tin sa amintesc  imaginea pe care o am inca din copilarie : credinciosii care asistau la slujebele Deniilor Joiei Mari din Saptamana Mare , ingenuncheati cu totii la citirea evangheliilor randuite in acea seara . Atmosfera calda si solemna , minunata mireasma de tamaie care permea intregul lacas , luminile clar obscure ale candelelor aprinse…Rugaciunea , in mintea mea se asociaza fara sa vreau, intotdeauna, cu pozitia  ingenuncherii care exprima prin ea insasi plecarea omului plin de smerenie in fata autoritatii sfinte a Tatalui ceresc, a Fiului si  a Duhului Sfant . Chiar acum imi apare in fata ochilor imaginea Domnului nostru Iisus Hristos ingenuncheat in timp ce se roaga la Tatal nostru al tuturor , in Gradina Ghetsimani. Cineva, care a redat prima data aceasta scena care impresioneaza prin atitudinea de totala smerenie si supunere a Fiului fata de Tatal a Carui Voie o respecta , a inchipuit-o cu Mantuitorul cazut in genunchi ,   sudoare amestecata cu sange cazand de pe fata lui udand pamantul… si iata de ce :

„Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-se si zicand: Parintele meu, de este cu putinta, treaca de la mine paharul acesta, insa nu precum voiesc euci precum voiesti tu” (Evanghelia dupa Matei 26:39)

” Iar el s-a departat de ei, ca la o aruncatura de piatra si ingenunchind se ruga zicand : Parinte, de voiesti , inlatura de la mine acest pahar. Dar nu voia mea  ci voia ta implineasca-se.” (Evanghelia dupa Luca 22:41,42)

Inteleg insa ca sunt anumite zile si Duminici din an cand nu se ingenuncheaza in biserica in timpul sfintei liturghii. Marturisesc , nu imi sunt clare motivatiile, insa cred ca este bine pentru credinciosii care merg regulat la sfanta biserica in cursul anului, sa se obisnuiasca cu ceea ce Biserica a preconsfintit cu mult timp in urma. Si statul cu multa rabdare si atentie , in picioare, la citirea sfintelor rugaciuni si a sfintei Evangheliei este o pozitie care arata respect si evlavie , este foarte adevarat. Sederea care presupune o stare de confort si chiar usoara delasare sau desprindere de semnificatia sfintei liturghii si implicarea in sensul acesta,  este cu siguranta bine de evitat. De aceea mi s-ar parea de folos ca sa ni se explice si sa se sublinieze acele momente din timpul sfintei slujbe a liturghiei ortodoxe cand  cei prezenti nu au voie sa sada. Bineinteles, gandesc eu, cu exceptia acelora care din cauza unor suferinte sau a varstei foarte inaintate au permisiunea s-o faca.

In incheiere adaug un link ce duce la un articol mai detailat referitor la subiectul discutat si anume , pozitia credinciosilor in sfanta biserica la vremea sfintei liturghii.

http://www.crestinortodox.ro/religie/despre-ingenunchiere-biserica-ortodoxa-69414.html

Post binecuvantat in continuare , cu pace sufleteasca si mult folos duhovnicesc ! Doamne ajuta!

Cristina David