Domnul si Mantuitorul nostru, Fiul Lui Dumnezeu si Om aici pe pamant in lumea noastra, a avut de implinit porunca Tatalui care L-a trimis anume pentru ca noi, pacatosii , sa avem aceasta sansa : sa scapam de pedeapsa multi milenara a stramosilor nostri Adam si Eva ce prin neascultare si pacatuire au fost izgoniti din minunata lume a Creatorului si Tatalui , adusi la starea de muritori si truditori cu sudoarea fruntii . El a primit , de bunavoie , sa primeasca pedeapsa suprema in numele celor multi si mari pacatosi ca sa le curete lor pacatele si ca sa ofere mantuirea sufletelor acelora dintre ei care vor crede in El si Invierea Lui . Nu doar atat , timp de trei ani si jumatate El a vestit tuturor celor ce-L ascultau , Imparatia Cerurilor si i-a invatat ce anume trebuie ei sa faca spre dobandirea ei . Multi au auzit, putini au priceput…Are Parintele Arsenie o vorba foarte potrivita :”Cea mai lunga cale este cea de la urechea omului la inima sa” – in care el exprima un adevar , o stare de fapt . Daca acest proces are loc si el se inceheie cu bine , invatatura Domnului incepe sa lucreze.

Odata cu Invierea Lui Iisus Hristos , Omul-Dumnezeu , temuta moarte a devenit viata pentru noi oamenii . Prin gratie divina si prin credinta noastra. Viata vesnica . Ne bucuram din tot sufletul de cate ori rememoram minunea cea mai mare care s-a savarsit pe pamant. Si spunem din toata inima noastra: HRISTOS a INVIAT! Intr-un singur glas auzim raspunsul tuturor celor care cred cu toata fiinta lor in Invierea Domnului : „ADEVARAT a INVIAT !

Redau un fragment de text din carteaParintele Arsenie – „Omul imbracat in haina de in” , si „Ingerul cu cadelnita de aur”

„Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr Dumnezeu există!
Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr există lume cerească ca lume reală şi fără de moarte!
Hristos a înviat! înseamnă: viaţa e mai tare ca moartea!
Hristos a înviat! înseamnă: toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite!
Hristos a înviat! înseamnă: toate problemele vieţii sunt pe deplin dezlegate!
Toate parabolele principale şi grele sunt lămurite; cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate, fiindcă: ” Hristos a înviat!” ( Velimirovici 248).
Iată ce înseamnă a fi ucenicul Idealului întrupat: peste toate tristeţile veacului de acum, a fi martor, cu preţul vieţii, al învierii fiinţei omeneşti, la destinaţia ei de obârşie!
Spiritul uman nu poate muri. El s-a retras doar în sine, lăsând lumea din afară în stăpânirea altor puteri. Poate că aceasta constituie o tactică a spiritului pentru ca răul să ajungă la ultimele lui consecinţe şi astfel îndreptarea să fie radicală şi liber voită( I. Todoran).

” Hristos a înviat!”-însemnează că viaţa aceasta are un sens şi lumea o explicaţie.
De la Învierea Domnului a plecat revoluţia care a cuprins lumea.
Toate religiile neamurilor pământului mărturisesc nemurirea sufletului; mărturisesc o viaţă fericită pierdută.
Iisus ne-a arătat-o dovedindu-ne-o cu învierea din morţi.[…]
Învierea este biruinţa asupra morţii. Cea mai mare tristeţe a vieţii întoarsă în cea mai mare bucurie.
Hristos a înviat!, prin urmare nu se termină totul cu mormântul.
Areopagul înţelepciunii antice n-a vrut nici să audă despre înviere. E curios că şi după douăzeci de veacuri, raţiunea tot reacţionară a rămas învierii. Filosofia n-a primit până acum decât puţin din patrimoniul Revelaţiei. Astfel n-a primit până acum decât personalismul, libertatea. Dar persoana omenească încă nu e văzută decât în categoriile raţiunii şi în cadrul naturii decăzute. Persoana încă nu are în filosofie perspectiva transcendenţei, încă nu e văzută în lumina învierii. Filosofia motivează rezerva sa, cu faptul că atunci ar deveni religie, şi ea ţine la autonomia ei.
…„de ai şti să vezi moartea în trecut, zic în trecut, adică fără prezent şi viitor. Prezent şi viitor n-are decât în necredincioşi.
Moartea care necontenit te ameninţă să-ţi ia trupul, nu-ţi va părea mai de temut decât vântul, care te ameninţă să-ţi ia pălăria. Precum capul continuă să existe şi fără pălărie, aşa vei cunoaşte că sufletul poate să existe şi fără trup.
…nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmează să fie”.
fragment publicat cu acordul si binecuvantarea Episcopului -Loctiitor al Daciei Felix Daniil Stoenescu din cartea Părintele Arsenie -” Omul îmbrăcat în haină de in” şi „îngerul cu cădelniţa de aur”, Ed. Charisma,Deva, 2008.

articol postat de Cristina David – (fragmentul de text preluat aici : http://corinanegreanu.blogspot.com/2009/05/parintele-arsenie-boca-ce-inseamna.html