Noi , multi dintre noi, gandim ca nu este drept sa iertam raul facut noua , uneori cu buna stiinta, de catre aproapele.

Asa ceva nu se poate, este peste puterile mele , ne spunem noua insine sau cu glas tare.

„Mi-a gresit , a pacatuit in fata Domnului ! M-a jignit ! Nu voi mai vorbi cu el niciodata !” Iar supararea nu ne trece usor. Tinem minte mult timp nedreptatea savarsita de aproapele intunecandu-ne astfel gandul dar si sufletul. Suferim. Insa la noi nu privim , nici prin minte nu ne trece sa privim in noi insine si in urma la timpul ce a trecut.  Caci atunci  constiinta noastra ne-ar aminti de greselile facute de noi  , pacate chiar mari in fata Domnului  si a celor carora le-am gresit ..dar uitate de mult…inchise undeva in loc  necercetat . Si s-ar putea sa ramanem surprinsi descoperind ca acele greseli au fost aceleasi su foarte asemanatoare cu cele facute de aproapele si pentru care noi am stricat prietenia cu el . Atunci abia inima ni s-ar inmuia incepand sa discearna , sa inteleaga ca si noi, ca toti ceilalti nu suntem fara de pacat , nu am fost si nici nu vom putea fi. Cu constiinta de fel limpede devenim mai aspri cu propria persoana si mai intelegatori fata de ceea ce s-a intamplat…Nu chiar deodata . Incepe sa se contureze incet, incet ideea iertarii omului care ne-a gresit. De ce? Pentru ca si noi dorim sa fim iertati asa ca sa ne putem ierta pe noi insine. Prin glasul dinlauntrul constiintei , Dumnezeu ne mustra, si ne trezeste la realitate , la raspundere in fata promisiunii de noi facute Lui „……precum si noi iertam gresitilor nostri” Conditie sfanta pe care trebuie s-o indeplinim.  Dorim din tot sufletul sa ni se ierte greselile noastre de catre Domnul Dumnezeul nostru si ne dam seama ca acest lucru nu se va intampla daca noi, intai , nu iertam pe gresitii nostri. Cateodata este nevoie de foarte multi ani din viata ca sa ajungem la intelegerea asta si sa ne dam seama o data pentru totdeuna ca rugciunea daruita noua de Insusi Mantuitorul cuprinde in ea cuvinte-angajament care ne obliga in fata Lui ,de care angajament depinde insasi  mantuirea sufletelor noastre.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti  sa ajungem sa constientizam faptul ca iertarea celuilalt nu este un simplu gest de bunatate/slabiciune , ea este o conditie fara de care nu obtinem iertarea Tatalui din ceruri.

Despre IERTARE – Parintele Efrem Athonitul

* Pe pamant nimeni nu este fara pacat, toti suntem pacatosi, vinovati si purtam cu noi pacatele cu care ne-au impovarat neatentia, patimile si slabiciunile noastre. Toti avem nevoie sa luam iertare de la Dumnezeu. Ca sa reusim iertarea si impacarea cu Dumnezeu trebuie sa tinem seama de cuvantul evanghelic care spune: daca le iertam oamenilor greselile lor, Parintele Ceresc ne va ierta si noua greselile noastre. Implinind acest cuvant vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povara a pacatelor pe care le purtam in spate. Ducem toti un catastif cu pacate diferite, grele sau usoare, multe sau putine, si nimeni nu face exceptie, in afara de Dumnezeu. Asadar, daca iertam, vom fi iertati, daca lasam, ne va lasa si noua Parintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putinta, in nici un caz, sa luam iertare de la Dumnezeu, daca noi nu-l iertam din inima pe aproapele nostru.

* Iertarea nu cere efort si greutate. E nevoie doar de smerenie. Vom primi iertarea nenumaratelor noastre pacate daca ii dam si noi iertare fratelui nostru.

* Asa cum vrem sa ne iubeasca Dumnezeu, sa ne ierte, sa ne poarte de grija, sa ne apere si sa ne ocroteasca prin Pronia Lui, daca oferim toate acestea aproapelui nostru, sa fim siguri ca le vom lua de la Dumnezeu cand ne vom intalni cu El. Toata viata noastra continuam sa pacatuim, cu gandul, cu inima, si cu toate simturile trupesti si duhovnicesti ale sufletului. Ganditi-va cat de mare este izvorul pacatelor noastre. Daca ii iertam pacatele aproapelui nostru, secam tot acest izvor al pacatelor.

* Cand nu avem iubire si iertare, harul lui Dumnezeu ne paraseste.

* Iertarea pe care Dumnezeu o da omului este necuprinsa, si vine acum omul sarman, omul de lut, cel vinovat si impovarat cu osanda grea si indepartat de Dumnezeu, si nu vrea sa-i ierte seamanului sau un cuvant, o greseala mica. Cum ii va da Dumnezeu daca el nu da, daca nu-l iarta pe aproapele lui?

* Dumnezeul nostru este ocean nesfarsit de iubire, mila si iertare. Ganditi-va ce Dumnezeu avem! De aceea sa nu pierdem indrazneala si nadejdea pocaintei si intoarcerii noastre. Daca ne pocaim, iubirea Lui ne primeste cu inima deschisa… Daca talharul a deschis poarta Raiului cu cheia cuvintelor lui, cu atat mai mult pocainta, intoarcerea si lacrimile vor deschide usor poarta Imparatiei Cerurilor.

* Daca noi iertam greselile fratelui nostru, avem tot dreptul sa spunem: “si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri“. Asa cum eu iert greselile celorlalti, Doamne, iarta si Tu pacatele mele. Adica cu puterea, cu inima si cu hotararea cu care am daruit iertarea noastra, inmiit o vom primi inapoi. Iata calea pe care ne putem mantui!

* Cat putem, fiii mei, sa iertam cu toata inima noastra, ca sa ne ierte si noua Dumnezeu. Aceasta este conditia, invoiala lui Dumnezeu cu oamenii.

* Parintii Bisericii au avut grija sa il iubeasca pe aproapele lor, asa cum invata Evanghelia, si izbutind aceasta, au ajuns la sfintenie. Iertand din toata inima noastra, vom fi iertati de Dumnezeu.

* Unul singur este adevarul, ca fiecare om va sfarsi odata viata sa si va ajunge in vesnicie. Si intrucat asa se va intampla, sa avem grija. Trebuie sa fim pregatiti, curatiti, spovediti, iubitori si celelalte. Sa facem asta acum, cand avem timpul la dispozitia noastra. Sa ne silim sa credem acest adevar, ca vom muri si vom fi judecati dupa Evanghelie. Sa luam Evanghelia si sa ne straduim sa o punem in practica.

* Omul care are dorinta de a se mantui va fi urmarit de mila lui Dumnezeu. Il va urmari pana in ultima clipa, pentru ca Dumnezeu gaseste cu lupa pe care o are moleculele dorintei de mantuire din inima sa. Le va pune pe acestea in valoare si ii va da omului puterea de a se mantui pana la urma. Sfanta Evanghelie a lui Hristos aduce multa mangaiere si va povatuiesc mereu sa o cercetati ca sa aveti lumina Lui in viata voastra.

* Cum va sterge Dumnezeu toate volumele in care sunt scrise pacatele noastre, cand noi nu vrem sa stergem nici macar o pagina din greselile fratelui nostru? E nevoie de lupta impotriva tinerii de minte a raului, impotriva dusmaniei si a razbunarii. Ce au castigat toti cei care au plecat fara sa-i ierte pe ceilalti? Nu se vor cai acum amarnic, fara folos si fara indreptare?… De vreme ce ne aflam inca in aceasta viata, de vreme ce cortina teatrului lumii prezente nu a cazut si firul vietii noastre nu s-a rupt, mai putem inca ierta.

* Hristosul nostru este o ruga desavarsita, mangaiere inalta, larga si intinsa; nu are masura. Prin urmare trebuie sa-L iubim si sa pomenim cat putem de des numele Lui sfant.

* Hristos a venit sa ne invete cu intreaga Lui viata si exemplul Lui, cu felul in care a trait, cum trebuie sa traim si noi. Hristosul nostru este indurare, dragoste si milostivire catre aproapele nostru… De aceea noi toti ar trebui, cu duhul recunostintei noastre, sa-L iubim pe Hristos, sa-L cinstim, sa cugetam la El. Sa-I promitem ca vom asculta voia Lui. Sa ne recunoastem pacatele si sa-I multumim pentru indurarile Sale. Multumirea noastra implineste o datorie de recunostinta catre Dumnezeu si totodata Il provoaca si Il indeamna pe Dumnezeu sa ne dea si mai multe harisme decat ne-a dat pana acum.

* Noi, oamenii, vrem multe de la Dumnezeu. Vrem sa ne iubeasca, sa ne ierte, sa ne poarte de grija, sa ne ocroteasca… Dar pentru a dobandi acestea de la Dumnezeu, trebuie sa le dam noi mai intai aproapelui nostru si atunci le vom primi. Vom darui iubire, blandete, nejudecare, milostivire, ajutor si le vom primi cu siguranta de la Dumnezeu.

* Va trebui sa ne petrecem cat mai mult timp cu Hristosul nostru. Sa-L iubim, sa-L cinstim, sa-L slavim, sa ne inchinam Lui, sa-L marturisim si sa-L urmam in exemplul Sau. Cand vom face toate acestea, sa credem neindoielnic ca luam in noi insusirile lui Hristos.

text preluat de pe site-ul Parohiei Sfanta Treime – Bobalna

articol alcatuit de Cristina David