Inainte de a vorbi , crestinul are datoria sfanta ca sa discearna , sa cantareasca bine in lumina celor aratate de Dumnezeu , ce anume cuvinte va folosi . Caci cuvantul rostit are o mare putere, in bine sau in rau.

Cuvintele ne sunt dictate de gandire…si asa cum ne este gandul (bun sau rau) asa vor fi si cuvintele rostite de noi . Ele pot sa ajute sufleteste daca gandul este bun, izvorat din dragoste pentru semeni , sau sunt pline de invidie, rautate, si dorinta diavoleasca de a face rau semenului din felurite motive nebinecuvantate….Aceasta dorinta (care se naste in gandul nostru) de a face rau este sau nu este constientizata de cel care vorbeste si imprastie minciuni . Exista oameni care se socotesc buni crestini si implinitori ai Cuvantului care ajung sa se autoamageasca (de fapt aceasta simtire vine de la vrajmas) , sa creada chiar ei insisi ca ceea ce spun este si conform realitatii . Primejdia ispitei este mare intotdeauna si avem nevoie de multa rugaciune in acest sens : Doamne ajuta-ma sa nu ranesc , sa nu mint, sa nu fac rau … ajuta-ma sa fiu ca Tine si nu ca mine….! Cei cu un suflet hranit si adapat  la Lumina si Adevarul cuprinse in Sfanta Scriptura nu mai pot avea ganduri de rau pentru aproapele. Iar lupta interioara care se duce pana cand omul ajunge la  constientizarea acestui lucru si a importantei lui in viata duhovniceasca este grea , foarte grea si nu are intotdeauna izbanda dorita de Dumnezeu. Oamenii, chiar cei care cred in existenta Lui Dumnezeu , in alte cuvinte nu Il desconsidera , dimpotriva merg la sfanta biserica duminica de duminica , se spovedesc si primesc sfanta Impartasanie la intervale regulate si chiar calculate  , pentru ca indeplinesc aceste porunci din obligatii de ordin exterior mai de graba decat din nevoie sufleteasca sincera,  nu pot  sa traiasca in Cuvantul Domnului la modul real. Ei sunt fariseii zilelor noastre si aduc mare paguba credintei adevarate.

De aceea , nu te poti simti bine in prezenta unor asemenea „crestini” pentru ca te apasa ceva, asa cum spune Parintele Rafail Noica , este acolo „ceva” care nu iti spune de bine. „Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna.”

Scurta cuvantare (un fragment dintr-o conferinta ) a parintelui sihastru din Muntii Apuseni merita multa atentie si indeamna la o profunda meditatie. Domnul sa fie cu noi atunci cand ascultam si cititm cuvintele de invatatura asa ca nu dupa prea mult timp s ajungem a avea noi insine cuvinte traite si vii pe care sa le impartasim celor care sunt doritori sa asculte si mai ales sa auda.

Doamne , credem, ajuta necredintei noastre! Amin

Cristina David

Parintele Rafail Noica – cuvant important pentru deosebirea gandurilor 

“… Sunt cuvinte care, dintr-o data, parca va invie. Parca dintr-o data te trezesti pe alta lume, [cu] alta intelegere… O lumina, ca sa zic asa. Aici este ceva din prima inviere. E sufletul care incepe sa invie. Cuvantul care acum este perceput ca viu si nu e doar informatie moarta. Asta-i energia cuvantului. Cuvantul viu si care te invie si, inviat fiind de vreun cuvant oarecare sau, in fine, ce-a pus Dumnezeu in sufletul tau, dupa aceea incep sa-ti devina vii si cuvintele Scripturii si sa te insufle. Asta este sufletul care incepe sa invie!

Si cand, contrar acestora, citesti niste lucruri… minciuni de-astea de-ale omului care se balaceste in minciuni si te simti asa impovarat si parca e o otrava ce vezi acolo, nu stii daca e adevarat sau nu, dar te simti asa, impovarat: energia mortala a cuvantului, minciuna. Minciuna si moartea sunt acelasi lucru. Minciuna nefiind doar a zice un neadevar: iti zic ca ploua, dar e soare afara.

Minciuna, in esenta ei, este ceva mult mai adanc. Este tot ce nu este dumnezeiesc. Poti sa spui lucruri foarte bune, dar daca nu sunt in Duhul lui Dumnezeu sunt minciuna. Rezultatul lor este acea otrava, acea moarte a sufletului, unde ti se tampeste sufletul; pici iar in deznadejde, pici iar in indoielnicie, in necredinta, in frica si in toate lucrurile astea care sunt ale intunericului. Intre altele, cel care are duhul deosebirii, pe linia asta deosebeste [duhurile gandurilor]. Printre altele, prin efectul pe care cuvantul il are in sufletul tau. Daca, dintr-o data, ti se invie sufletul si parca, in ciuda tuturor lucrurilor, simti ca e pace, ca Dumnezeu e bun, ca e atotputernic – uite ca asta este ceva din acea inviere.

Invierea prin cuvant – si asta este lucrarea Bisericii. Cuvantul care, bineinteles ca alta energie are, daca este trait de persoana care-l da, nu cuvant teoretic – ca am citit de la pagina 60 pana la pagina 120 si acuma va repet ce scrie acolo -, ci cuvant cat de cat trait, cuvant cercat. Spune parintele Sofronie lucruri minunate despre puterea cuvantului pe care o avea Sfantul Siluan. Dar observ din aceeasi carte ca nu toti il percepeau la fel. Deci [sunt] suflete mai sensibile, mai vii [si] suflete mai moarte, mai insensibile. Cadavrul e insensibil.

Asta este prima inviere si cei care au parte de aceasta inviere nu se vor mai nedreptati de a doua moarte. A doua moarte, pana la urma, nu este moartea trupului, ci despartirea finala a sufletului de Dumnezeu, fereasca Dumnezeu de lucrul asta pe tot sufletul viu”.

(VIDEO): CE ESTE MINCIUNA? CUVINTE CARE INVIAZA SI CUVINTE CARE OMOARA

(extras din conferinta: “Din ce moarte ne-a izbavit Hristos“, Alba-Iulia, decembrie 2005 – pe care o puteti salva integral in versiunea audio – prima parte de aici si a doua parte de aici).

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2012/04/27/rafail-noica-video-invierea-cuvant-minciuna-moarte-duhuri-discernamant/ )