Sunt lucuri greu de inteles , dar si mai greu de aplicat. Acei oameni care nu s-au putut apropia de Dumnezeu pentru ca poate nu L-au cautat , nu au cum sa inteleaga , darmite sa accepte poruncile Fiului Lui , Iisus Hristos , a Carui intrupare a avut loc aici pe pamantul nostu in scopul atragerii oamenilor pacatosi spre Dumnezeu, prin iubire . O iubire neconditionata. Din aceasta dragoste fara margini deriva toate calitatile celui care crede In Dumnezeu si doreste din toata inima ca sa devina fiu al Sau. Iubirea uneste totul si in ea se contopeste tot ce este bun , curat si lipsit de inclinarea spre pacat. Iubirea presupune milostivirea care ia nastere din acest sentiment atotcuprinzator care tine intregul univers intr-un tot. Dragostea de sine pusa pe prim plan nu are ce cauta intr-o lume in care ura, raul , invidia si tot ce reprezinta negativ in firea omului nu exista. Aceasta este Imparatia Lui Dumnezeu unde cei care implinesc poruncile Lui Hristos ajung sa intre in impartasirea cu El.
Cristina David
Dragostea este împlinirea a toată legea (Rom. 13, 10). Milostivirea este de asemenea toată legea lui Hristos, fiindcă ea vine din dragoste. Ce să facem ca să dobândim dragostea? Mare, uriaşă este această lucrare, e scopul întregii noastre existenţe, scopul întregii noastre vieţi. Am fost făcuţi de Dumnezeu ca să ne apropiem de El duhovniceşte.
Doar cei ce s-au deprins să îi iubească pe cei care-i urăsc, să-şi iubească vrăjmaşii, i-au biruit pe aceştia – cu binele şi cu dragostea. Mila şi împreună-pătimirea – iată însuşirile de temelie, calităţile de temelie ale dragostei. Cine are dragoste, acela are şi milă, şi împreună pătimire, fiindcă nu poţi să iubeşti fără să suferi împreună cu cel iubit. Un asemenea om nu poate să nu facă binele celor care au nevoie de el, şi-l face fără să aştepte recunoştinţă, fără să aştepte să i se răsplătească pe măsură.
Din dragostea curată izvorăşte milostivirea, din dragoste curată împlinesc adevăraţii creştini aceste porunci ale lui Hristos: dau împrumut celor de la care nu se aşteaptă să mai primească înapoi, fac tot felul de fapte bune. Domnul cere să nu aşteptăm nimic în schimb pentru binele făcut şi ne făgăduieşte marea plată a veşnicei bucurii, spunând că vom fi fii ai Celui Preaînalt. Ştiţi ce spunea Domnul Iisus Hristos despre înfricoşata Judecată şi despre faptul că drepţii vor fi îndreptăţiţi doar pentru dragoste, doar pentru faptele dragostei. Fii ai Celui Preaînalt se vor numi ei, vor străluci ca stelele pe cer. Iar cei ce dragoste n-au avut, cei ce n-au făcut faptele milostivirii, se vor numi fii ai diavolului şi vor fi chinuiţi în veci dimpreună cu el.
Dragostea este împlinirea a toată legea (Rom. 13, 10). Milostivirea este de asemenea toată legea lui Hristos, fiindcă ea vine din dragoste. Ce să facem ca să dobândim dragostea? Mare, uriaşă este această lucrare, e scopul întregii noastre existenţe, scopul întregii noastre vieţi. Am fost făcuţi de Dumnezeu ca să ne apropiem de El duhovniceşte. Trăim pentru a deveni fii ai Celui Preaînalt, pentru a ne desăvârşi, pentru a tinde către El. Pe care cale trebuie să mergem? Mergeţi prin uşa cea îngustă, pe calea cea pietroasă şi spinoasă, fără a vă teme de pătimiri, fiindcă ele nasc binele. Cel care pătimeşte devine slobod de egoism, devine liniştit, blând, plin de dragoste. Trebuie să mergem pe calea necazurilor, împlinind toate poruncile lui Hristos. Prin neobosite rugăciuni şi post trebuie să intrăm în împărtăşirea cu Dumnezeu. Au agonisit dragostea cei care, asemenea cuviosului Serafim din Sarov, zi şi noapte s-au rugat şi au postit aspru. Domnul curăţeşte inimile lor de toată întinăciunea, fiindcă Duhul Sfânt, Duhul dragostei poate sălăşlui doar într-o inimă blândă, smerită. Trebuie să agonisim blândeţea, smerenia, şi atunci va veni sfânta dragoste.
(Sfântul Luca al Crimeei, La portile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Sophia)
