Doamne ! Citind acest scurt fragment din cartea care aduna laolalta scrieri ale Parintelui Arsenie Boca , ramai fara sa vrei „socat” de puterea cuvintelor.

Dupa Duminica vindecarii orbului din nastere si intelesul de maxima importanta duhovniceasca a pericopei din Evanghelia Sfantului Apostol Ioan , aceste cuvinte alese imi par o urmare fireasca a ideii expuse in predica lui de catre Parinte. Pentru aceia dintre noi care Il recunoastem pe Domnul Iisus drept Fiul Lui Dumnezeu prin ochii sufletului nostru. Dupa recunoasterea Lui ca Fiul al Domnului , deci El isusi Dumnezeu, este firesc sa actionam intr-o anume directie. Iar aceasta directie, SINGURA fireasca , de altfel , ne este aratata foarte clar , din nou, de duhovnicul nostru drag  fara nici un fel de echivoc in cuvintele folosite . Ele suna ca o porunca si sunt de fapt o porunca data noua de Mantuitorul . El ne cheama sa-L urmam, fara a ne obliga la aceasta, ci lasand la libera alegere a fiecaruia. Ce inseamna a-L urma pe Mantuitorul ? Inseamna, in sensul spiritual al cuvantului, a incerca , a te stradui ca in fiecare zi, in caliatea ta de crestin sa fii precum a fost Iisus cand a trait pe pamant in mijlocul oamenilor ca Om. Om ca toti oamenii, dar far’ de pacat. Asa cum aflam din Sfintele Evanghelii ca a fost El.

Exemplul vietii duse de El ramane valabil pana in zilele de acum. Si aici facem referire nu la port, regim alimentar sau educatie , ci la calitatile/trasaturile morale , duhovnicesti pe care Iisus Hristos le-a avut ca Om . Pe care ni le-a aratat a fi obligatoriu de urmat ca noi sa fim inarmati mintal si sufleteste asa cum trebuie impotriva celui care se opune Adevarului si face tot posibilul sa ne indeparteze de la calea Lui.  La aceasta ne obliga chiar cuvintele Lui redate in  Sfinta Evanghelie scrisa de Sfantul Apostol Marcu : „Ori cine voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze”. El este langa noi , asa cum ne-o spune de mai multe ori, si ne ajuta ca sa ne transformam prin El.

Dar noi trebuie sa vrem sa facem acest lucru , El nu ne impune nimic. Si calea prin care Ii urmam este lepadarea iubirii de sine , indreptarea iubirii noastre catre Domnul si catre semenii nostri . Si aceasta urmare trebuie sa fie o traire vie in si pentru Hristos. Este foarte greu pentru noi ca oameni sa devenim Oameni si frati ai Domnului nostru Iisus Fiul mai mare al Lui Dumnezeu. Dar nu este imposibil , caci cu Dumnezeu alaturi toate sunt posibile in viata noastra. Se subintelege aici ca noi sa avem credinta ca El  lucreaza in noi.

„Iisus zise catre el: De poti crede, toate sunt cu putinta pentru cel credincios.” (Marcu 9:23)

Cristina David

CUVINTE VII „Lepădarea de sine” (Fragment)

„Nu poți urma pe Dumnezeu urmându-ți ție. Trebuie să alegi între tine și Dumnezeu. E o alegere care te poate pierde; dar tocmai această pierdere pentru Dumnezeu te câștigă. Alegerea aceasta «dacă vrei» e darul libertății cu care a cinstit Dumnezeu pe om, făcând și de el atârnătoare mântuirea sa. Primul care a adus știrea, i-a făcut conștienți pe oameni de libertatea lor, este creștinismul. Libertatea este un excepțional de mare dar, însă, pentru cine se iubește numai pe sine, e tot așa de mare primejdie. Iubitorul de sine își înclină libertatea spre fărădelegi, la care ajunge rob și din om neom.

Libertatea își câștigă însă valoarea de mântuire numai dacă trece prin jertfă. Jertfa acelei iubiri de sine e vama ei de verificare. Liber ajunge numai cel ce se leapădă de toate și în primul rând de sine. Ucenicii lui Iisus sunt oameni liberi.
Libertatea aceasta presupune o austeritate a vieții.

În împărăția religiei, libertatea nu e un concept abstract, ca în câmpul cunoașterii în general, aci ea e o structură a omului devenit spiritual, străbătut de adevăr, încă din veacul acesta. Unul ca acesta, chiar de-ar tăcea, mărturisește înaintea oamenilor pe Iisus, Cel ce l-a făcut liber.

Aceasta e ceea ce urmărește Iisus, când ne cheamă să-I fim ucenici, începând de la libertate!”

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.