“Inima lui Hristos era inima lui Pavel, era lespedea Duhului Sfânt şi cartea harului Său; era acea inimă care tremura pentru păcatele străine,(…) acea inimă care s-a învrednicit a iubi pe Domnul Hristos aşa precum nimeni nu L-a mai iubit vreodată, care dispreţuia de la înălţimea dragostei ei moartea şi gheena, şi care se topea de lacrimile fraţilor în suferinţă”. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/29/margaritare-duhovnicesti-laudele-sf-ioan-gura-de-aur-aduse-sfantului-apostol-pavel/ )

Asa a fost, asa simt si eu. Imi cer permisiunea odata cu postarea acestor texte de o mare valoare in istoria ortodoxismului , sa imi exprim evlavia deosebita fata de statura duhovniceasca uriasa a Apostolului neamurilor , cum pe foarta buna dreptate a fost supranumit Sf Apostol Pavel. Din clipa revelarii Domnului Iisus Hriostos pe drumul Damascului acest om crancen prigonitor al crestinilor a devenit cel mai fervent aparator al dreptei credinte n Iisus Hristos. Zi de zi, noptile intregi , el le-a dedicat raspandirii Adevarului fara sa cracneasca, fara sa se simta obosit, cutreierand lumea spre a le vorbi oamenilor din toate neamurile despre Imparatia Lui Dumnezeu si Biserica Lui Hristos. A rabdat foame, batai si umilinte in inchisori , a infruntat moartea cu fruntea sus fara a da inapoi de la credinta lui nici un pas. De ce? Pentru ca Insusi Iisus Domnul I se infatisase si il chemase pentru ca il alesese pentru o viata de marturisitor martir. Redau , in cuvintele marelui urmas si admirator al Sfantului Pavel talmacirea acelei minuni :

Sf. Ioan Gura de Aur: Puterea lui Pavel , Hristos Cel Rastignit.

“Fericitul Pavel, cel ce astăzi ne-a adunat pe noi şi a luminat lumea, în vremea chemării sale a orbit. Dar orbirea aceluia a făcut luminare lumii. Dumnezeu l-a orbit pe el, ca după aceea să vadă spre folos. Făcându-i aceasta, i-a dat dovada puterii Sale, i-a arătat cele ce vor să fie, l-a învăţat chipul propovăduirii şi învăţându-l cum trebuie să se lepede de toate şi, închizându-i ochii, să-I urmeze Lui. Despre acestea şi Pavel striga: „De i se pare cuiva între voi că este înţelept, să se facă nebun, ca să fie înţelept”. Fiindcă nu ar fi fost cu putinţă să vadă bine, dacă mai înainte n-ar fi orbit şi ar fi lepădat toate gândurile care îl tulburau şi toate să le lase pe seama credinţei. Şi auzind acestea, nimeni să nu socotească că chemarea aceasta este silită. Dacă ar fi fost aşa putea să se întoarcă iarăşi unde a fost, că mulţi după ce au văzut minuni mai mari s-au întors iarăşi la ale lor şi n-au crezut.

Cine citeste comentariile exegetice ale Sfantului Ioan Gura de Aur la epistolele pauline, nu poate sa nu remarce faptul ca intre Sfantul Ioan si Sfantul Pavel exista o relatie spirituala atat de stransa incat se creeaza impresia ca sunt contemporani. Si, intr-adevar, dragostea Sfantului Ioan Gura de Aur pentru Sfantul Apostol Pavel este in general recunoscuta. Sfantul Nicolae Velimirovici ne spune in acest sens ca „niciun muritor nu a talcuit cu mai multa dragoste si patrundere duhovniceasca Epistolele Sfantului Apostol Pavel decat a facut-o Sfantul Ioan Gura de Aur.” Mai mult decat atat, Traditia Bisericii ne evidentiaza un amanunt important cu privire la legatura duhovniceasca aparte dintre Apostolul neamurilor si cel mai mare exeget al Sfintei Scripturi, anume faptul ca Sfantul Pavel i-a inspirat Marelui Gura de Aur talcuirea Epistolelor sale.

Se relateaza in Viata Sfantului Proclu, Patriarhul Constantinopolului (20 noiembrie), ca atunci cand Sfantul Ioan Gura de Aur alcatuia talcuirile la epistolele pauline, Sfantul Proclu l-a vazut pe Sfantul Apostol Pavel aplecandu-se peste Sfantul Ioan Gura de Aur si soptindu-i la ureche. In vremea in care Sfantul Proclu se afla ucenic sub ascultarea Sfantului Ioan Gura de Aur, iar acesta din urma era Patriarh al Constantinopolului, ascultarea sa principala era aceea de a ii anunta Sfantului Ioan vizitatorii care il cauta. Un aristocrat fusese barfit inaintea imparatului Arcadie iar imparatul din aceasta cauza il alungase de la curtea imperiala. Acest aristocrat a venit la Sfantul Ioan pentru a-i cere sa mijloceasca inaintea imparatului in favoarea lui. Atunci cand ucenicul Proclu a mers sa ii anunte Sfantului Ioan Gura de Aur vizita acestui nobil, prin usa intredeschisa a vazut ca acesta nu este singur, ci ca impreuna cu el se afla un barbat care, aplecat asupra Patriarhului care scria, ii soptea anumite cuvinte la ureche. Deoarece sederea acelui barbat in convorbire cu Patriarhul a durat pana in zori, ucenicul Proclu l-a indemnat pe nobil sa revina in seara urmatoare, el insusi intrebandu-se cine poate fi acel barbat, si cum reusise sa intre la Patriarh neanuntat. In a doua noapte si in a treia noapte s-a intamplat acelasi lucru, iar Sfantul Proclu nu-si mai putea reveni din uimire. Sfantul Ioan Gura de Aur si-a intrebat atunci ucenicul daca fusese cautat intre timp de acel aristocrat. Ucenicul a raspuns ca acel aristocrat cu adevarat a venit si a asteptat trei nopti la rand, dar ca nu l-a putut anunta, de vreme ce Sfantul Iona avea deja un oaspete, cu fruntea inalta, mergand spre chelie, si care a soptit la urechea inalt Preasfintiei Sale trei nopti la rand, pana in zori.

Sfantul Ioan Gura de Aur, uimit la randul sau, a zis ca nu isi aminteste sa fi primit pe cineva la el in cele trei nopti de mai inainte, si i-a cerut ucenicului sa i-l mai descrie o data pe acel barbat. Sfantul Proclu a aratat atunci inspre icoana Sfantului Apostol Pavel si a zis Sfantului Ioan Hrisostom ca barbatul acela semana intocmai cu chipul din icoana. Astfel, s-a aratat ca insusi Marele Apostol a fost acela care i-a insuflat Sfantului Ioan Gura de Aur talcuirea Epistolelor lui.

sursa : crestinortodox.ro

articol alcatuit de Cristina David