In cartea sa de capatai „Cararea Imparatiei”, Parintele Arsenie Boca ne pregateste prin invataturi de mare valoare duhovniceasca pentru ceea ce trebuie sa implinim ca sa ajungem sa parcurgem calea care duce spre Imparatia Lui Dumnezeu . Este vorba despre un razboi de maxima importanta cu cel care ne vrea raul asa incat sa nu putem primi mantuirea.

“E de la sine înţeles că şi voinţa este energia pe care ne bizuim în
războiul nevăzut. Aceasta ascultă de cunoştinţă, care-i îndrumă luptele; iar
cunoştinţa e atrasă de iubire, care încălzeşte totul, fie spre Dumnezeu, fie
spre lumea sensibilă. Oamenii voinţei însă sunt eroii credinţei şi sfinţii
creştinismului. Aceştia sunt cei ce au răbdat până în sfârşit şi s-au
mântuit. Dar noi, până să ajungem la o voinţă puternică şi statornică în
bine, avem de furcă nu mai puţin decât cu un furnicar de voinţe sau tendinţe
sufleteşti, care ne hărţuiesc în toate părţile şi ne ostenesc în toate
contrazicerile. De aceea unificarea tuturor tendinţelor sufleteşti într-o
singură direcţie bună dă omului o mare putere. Dar la ea se ajunge foarte
greu, căci sunt multe tendinţe care se împotrivesc şi atunci se porneşte un
război înăuntrul omului pentru înfrângerea potrivnicilor.

Parintele Arsenie Boca – Cuvinte spre trezvie si intarire

“… inainte de a se ridica omul pe treapta mai inalta a contemplatiei, trebuie sa treaca prin faza implinirii poruncilor, prin faza dobandirii virtutilor, prin faza faptelor. Faza contemplatiei e o faza de pace launtrica. Dar omul nu se poate odihni in fericirea contemplatiei pana nu si-a unificat si consolidat fiinta, ca sa iubeasca numai binele.
Iar aceasta nu se poate realiza decat prin actiune prelungita, prin fapte convergente spre bine, prin castigarea deprinderilor neclintite in savarsirea binelui’

Caci simpla gandire la bine si chiar simpla vointa de a face binele, fara trecerea deasa – si aceea o vreme regulata – la facerea binelui, nu numai ca e departe de a realiza aceasta armonie, unitate si siguranta, ci, dimpotriva, trezeste opozitia tendintelor contrare.Un om de teorie se stie ca e un om slab, macinat de contradictii interne, mereu sporite prin reflexiunea care nu trece la fapte.
De abia fapta arunca o decizie in cumpana acestor balansari si care, mai ales prin repetare, aduce definitiv castig la cauza tendintelor bune .Nu degeaba virtutea insemneaza etimologic barbatie.
Ea a adus o solutie barbateasca a vietii”.

(in “Cararea Imparatiei “, cap. “ Lucrarea poruncilor stinge crizele vointei”)

articol alcatuit de Cristina David