Continui sa redau dialogul- in etape – pe tema existentei Lui Dumnezeu si a credintei in El , purtat de curand cu o prietena care are unele ezitari si nelamuriri ce au sigur o explicatie de care nu isi da seama. Este mai dificil sa ajungi ca sa scoti anumite feluri de a vedea lucrurile din sistemul de gandire si intelegere al unei persoane care a dus o viata diferita de a ta…
Toti credem . Toti speram . Toti visam Cristina ..
Dar de mult prea multe ori visele si sperantele sunt spulberate…
Si ajungem la proverbul… ‘ Nevoia te invata’ ..si ..la ..’Ajuta-te singur’…
O seara buna Cristina..
Nu exclud insa si …MINUNILE…
DUMNEZEU …sigur exista…
Draga mea, nu este ceva neobisnuit ca omul sa nu poata, sa nu aiba motiv (poate) sa creada in forte care sunt mai presus de fire…Dar atunci cand in viata ta se petrec MULTE lucruri inexplicabile decat prin ajutorul dat de Cineva altul decat tine, ramai mut , apoi incepi sa „vezi” si in final „crezi”fara vreo urma de indoiala. Eu sunt convinsa ca de aceea au murit atat de multi oameni in numele credintei crestine, incepand de acum 2000 de ani si pana acum…Nu imi ajunge timpul sa relatez cate minuni , episoade care te lasa fara cuvinte sau reactie…am trait. Doar le-am primit ca pe ceva REAL. Din frageda copilarie…incepand cu Taina Botezului – relatarea apartinea mamei si a fost cu adevarat imposibil de inteles decat daca accepti ca pe langa noi, oamenii, exista forte benefice ATOTPUTERNICE. Noi singuri prin propriile puteri ale mintii noastre nu putem sa ne ajutam in cele mai multe imprejurari , dar daca suntem atenti la cele ce s-au intamplat in viata noastra pana in prezent si aruncam o privire retrospectiva asupra lucrurilor „intamplate” in anumite momente sau perioade si asupra modului cum s-au petrecut lucrurile , nu se poate sa nu realizam ca nu am fost singuri.
Cristina , aceeasi nesiguranta simt si in modul tau de exprimare.
DUMNEZEU..ZEU,..ALAH..BUDA… FORTA SUPRANATURALA ..EXISTA
Am aceptat toata viata mea..si am primit si semne …in viata mea ca DUMNEZEU exista si sustin acest punct de vedere si in cartile scrise de mine pana acum..
Chiar am avut un semn cand am cerut lui DUMNEZEU daca raman pe baricade la locul de munca…sau voi fi pusa pe liber si ma voi apuca de scris.. Dorinta cea mai ascunsa a mea si dorinta tatalui meu …
Am scapat din trei accidente de masina..incredibil dar foarte adevarat ..
Nu neg existenta lui DUMNEZEU …
Dar fara munca mea intensa ..nu am reusit niciodata nimic …
DUMNEZEU ESTE IN noi si noi trebuie sa stim ce vrem..
Semnele le primim in vis…cel putin asa le primesc eu… Dar am fost si
dezamagita in viata mea si nu o data…
O seara de sambata fericita alaturi de cei dragi … si …o…
Duminica placuta iti doresc Cristina..
Prietena draga, de-ar fi viata asa cum ne-o dorim ! Dar ea este cu minusuri si plusuri , iar negativele sunt date cu scop de autoanalizareamanuntita si de o ridicare , desprindere de la nivelul eului – care lasat in libertate de manifestare poate deveni distructiv siesi si celorlalti.
Avem o anume libertate , daruita fiecaruia spre a alege unde vrea sa mearga , ce sa faca cu viata lui. Cei mai multi dintre noi inteleg acest lucru prea tarziu sau de fel. De la a nu nega existenta Lui Dumnezeu si a CREDE in El fara putinta de tagada sunt pasi multi de parcurs . In sufletul si mintea noastra. Eu vorbeam de acele momente cruciale din viata unei persoane , momente cand CEVA se petrece si vezi TOTUL cu alti ochi. Atunci incepi sa intelegi ceea ce nu fusese decat vag, incetosat in minte , credinta era sovaielnica.
Parintele Arsenie Boca , un profund traitor in Hristos pe meleaguri ardelene (supranumit de credinciosi „Sfantul Ardealului”) are o ruga scurta care cuprinde o cerere jertfelnica:
Invredniceste-ma Doamne, sa fiu martor marturisitor martir al dumnezeirii Fiului Tau Iisus Hristos pe pamant”.
Si cererea i-a fost implinita.
Ieromonahul ardelean cu Har „cat carul” definea apartenenta la crestinism astfel :
Au fost si sunt in continuare foarte multe vieti schimbate radical de asemenea trairi (revelatii). Nu le avem prin noi insine , ci prin duh sfant. Dupa cum nimic din ce facem „cu propriile puteri” nu le infaptuim printr-un merit personal, am fost dotati de Creator. . Ce ne-a fost dat (un talant sau mai multi..) trebuie folosit si asta asteapta Dumnezeu de la noi. Munca este obligatorie , munca de toate felurile, la care ai fost pregatit si la care te pregatesti in continuare pentru ca in timpul vietii ti se deschid si alte cai daca Domnul voieste.
Ai simtit ca esti condus de mana sa faci lucruri la care nici nu te-ai gandit vreodata a le face ? Si odata pornit fara sa-ti dai seama, mergi mai departe condus in permanenta sa faci, legate, actiuni intr-o anume directie si cu un scop care abia la un moment dat, dupa ceva timp (pot fi luni, sau un an…) ti se lumineaza, ti se dezvaluie. Realizezi deodata ca nu tu ai initiat actiunea, caci, repet, nici nu aveai ideea in cap. Desigur ca fara munca nu se obtine nimic, Dumnezeu vrea ca noi sa fructificam tot ceea ce ne-a dat si sa inmultim acest DAT chiar, de se poate, tot cu ajutor de la El (vezi parabola talantilor). Cine nu este dezamagit in viata ???? Insa trecem peste dezamagiri si mergem mai departe asa cum este intelept.
Putem sa conversam pe tema asta, sunt atat de multe de spus si experientele pe care le-am impartasi sigur ar ajuta reciproc.
Prin accident de masina am trecut , ca si tine , eu fiul meu si sotul meu . Trei accidente separate in timp si spatiu. Dumnezeu ne-a pazit pe fiecarin parte prin adevarate minuni. Ingerii Lui pazitori au fost la postul lor. Inaintea accidentului baiatului am avut ca o strafulgerare , am vazut chiar accident in fata ochilor. El pleca cu un prieten cu masina aceluia…dar pe data, cu toata convingerea si linistea am spus in sinea mea „Dumnezeu ii apara” si nu m-am mai gandit de loc. La vreo doua ore am primit telefon de la Cris (erau la spital) ca avusesera un accident grav cu masina (loviti de un camion) dar ei doi erau neatinsi . Nu mai pun la socoteala accidente care puteau fi – practic vorbind iminente – Dumnezeu a intervenit insa. Ingerii pazitori exista …
O seara placuta draga mea, si o saptamana binecuvantata.
Doamne ajuta-ne!
Cristina David