Viata si cultul crestin in epoca apostolica

Cultul crestin in epoca apostolica

460px-Sfandrei2Epoca apostolica este practic vorbind, prima perioada din istoria crestinismului , corespunzand in mare anilor 30-100. In acea vreme apostolii si toti ucenicii Lui Hristos Domnul au propovaduit Evanghelia si au crestinat multime de oameni din randul evreilor si neamurilor gentile. Multe din scrierile aparute in acei ani au fost atribuite unora dintre apostoli : Sf Pavel, Sf Petru, Sf Ioan si altii.

Adunarea crestinilor se facea in casa, nu la templu sau la sinagoga. O asemenea casa este cea in care se adunau Apostolii cu grupul de credinciosi, inainte de pogorarea Sfantului Duh si in care a avut loc faptul extra­ordinar din ziua Cinzecimii. Dat fiind marele numar de credinciosi (3000, 5000) (Fapte IV, 4), ei se adunau in mai multe case mai incapatoare.

Adunarea era prezidata de un Apostol, daca era prezent, sau de intai-statatorul comunitatii, episcopul. Se savarsea apoi frangerea painii, se lua o masa comuna „agapa”, se prelungea uneori cuvantul pana noap­tea tarziu.

Din Faptele Apostolilor, aflam ca in a treia calatorie misionara, la Troia, in anul 58, Sfantul Apostol Pavel, a adunat pe credinciosi intr-o seara, a savarsit frangerea painii „si a lungit cuvantul pana la miezul noptii”. (Fapte XX, 7-12).Tot in cap. XX din Fapte aflam ca adunarea si cultul au avut loc „in ziua intai a saptamanii” adica dumi­nica.

Rugaciunea comuna si obisnuita era cea domneasca, Tatal nostru, pe care Invatatura celor doisprezece Apostoli cere crestinilor s-o ros­teasca de trei ori pe zi (VIII, 3).

In comunitatea crestina se intra prin Taina Sfantului Botez. Era necesar inainte de botez marturisirea cre­dintei in Iisus Hristos si a pacatelor. Nu avem o formula a marturisirii de credinta baptismale din vre­mea Apostolilor. Simbolul numit apostolic, cunoscut din secolul al II-lea, are probabil la baza o marturisire de credinta obisnuita insa din epoca apostolica. El era scurt: cuprindea numai adevarurile de credinta fundamentale al caror centru Hirotonia slujitorilor Bisericii se facea prin rugaciuni si punerea mainilor de catre Sfintii Apostoli (Fapte VI, 5; XIV, 14, 23).

In afara de imprejurarile speciale, se postea inainte de sfarsituil secolului I in zilele de miercuri si vineri.

Ziua intai a saptamanii iudaice era zi de adunare si de cult crestin, numita si „ziua domneasca” sau „ziua Domnului” (Fapte XX, 7; I Cor. XVI, 2; Apoc. I, 10).

Pe cele doua mari sarbatori ale iudeilor, Pastile si Cincizecimea, le-au tinut de timpuriu si crestinii, cu noua lor semnificatie : Invierea Domnului si Pogorarea Sfantului Duh. Probabil din secolul III, se serba in Orient, la 6 ianuarie Epifania numita si Theofania o sarbatoare comuna pentru Intruparea Domnului si aratarea Lui, in amintirea nasterii si botezului Mantuitorului si a descoperirii Sale dumnezeiesti unita cu evenimentul botezarii in raul Iordanului (Matei III, 16-17). Sarbatoarea Nasterii Domnului se va serba la 25 decembrie, incepand cu anul 377 in biserica din Antiohia.

surse :

http://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/cultul-crestin-epoca-apostolica-70584.html

articol alcatuit de Cristina David

Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.
Imagine | Acest articol a fost publicat în articole, Comentariile autoarei blogului la cele citite/aflate/traite, Din istoria crestinismului și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s