Să iubim pe tot omul

Îndreptarea prin încercări are o vreme a ei, care e mai lungă sau mai scurtă, după cum prindem minte şi ne statornicim sau nu în calea lui Dumnezeu.

Îndreptarea prin încercări are o vreme a ei, care e mai lungă sau mai scurtă, după cum prindem minte şi ne statornicim sau nu în calea lui Dumnezeu. Dacă sufletul se statorniceşte în bine şi purtările dinafară de asemenea, amărăciunile încercărilor trec şi vremea iarăşi se întoarce spre bucurie, dimpreună cu toate lucrurile, care nu ne mai stau împotrivă. Vremea de amărăciune ţine de obicei cât ţine aplecarea spre mândrie; căci celui smerit nimic nu-i poate sta împotrivă: nici lucrurile, nici oamenii şi nici dracii. Înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace. Deci, când amărăciunea încercării şi-a împlinit lucrul, iarăşi întoarce Dumnezeu toate spre bucurie.

Despre o atare întoarcere a lucrurilor, când într-un fel când într-altul, ne învaţă şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, zicând: Să iubim pe tot omul, din suflet; dar să nu ne punem nădejdea în nici unul dintre oameni. Căci câtă vreme ne susţine Domnul, ne înconjoară mulţime de prieteni şi toţi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul atunci ne părăsesc şi toţi prietenii şi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. Dar şi cel ce îndrăzneşte, bizuindu-se pe sine, va cădea cu cădere jalnică. Cel ce însă se teme de Domnul iarăşi se va înălţa. De aceea a zis David (ca unul ce trecuse prin acestea): Nu voi nădăjdui în arcul meu şi sabia mea nu mă va mântui. Căci Tu, Doamne, ne-ai mântuit pe noi de cei ce ne necăjesc şi ai făcut de ruşine pe cei ce ne urăsc pe noi.

(Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Romane a Aradului, Arad, 1995, p. 47)

Cat este de adevarat si frumos spus….noi , copiii  Lui Dumnezeu, nu avem puterea de a ne indrepta in ale noastre  greseli si nereusite decat daca Tatal ceresc ne atrage atentia prin anumite incercari , suferinte chiar , prin care El ne doreste ca sa  trecem victoriosi. Acest lucru sa-l constientizam! Este de mare ajutor.

Dumnezeu ne iarta dar noi continuam ca sa gesim fata de El, fiind oameni cu puteri limitate….avem mult efort de depus, multa nevointa de implinit pentru a ajunge la pace cu Dumnezeu. Pacatul in sine, este iertat odata marturisit. DAR, cu ispitele din jur care ne poarta pe calea obisnuintei de a pacatui trebuie sa luptam o viata intreaga , de cele mai multe ori. Asupra acestui lucru ne atrage atentia Parintele.

„Sa nu uitam insa ca una e lupta si suferinta omului marturisit si alta e suferinta omului nemarturisit. Unul e luminat la minte, linistit si castiga din nou nevinovatia ; celalalt e intunecat, indaratnic, si mai rau se afunda.”

Parintele Arsenie ne previne: Dumnezeu ingaduie ca sa fim ispititi de vrajmas, ca sa ne incerce …ca nu cumva sa se mai afle in noi, robii Lui ,ceva iubire de sine , mandrie sau parere „inalta” care sa ne intineze si sa ne intoarca din calea spre mantuire.

Sa ne lumineze si sa ne ajute Dumnezeu ca sa avem puterea de a trece prin suferinte smeriti si stand alaturi de El .

Cristina David