Despre profesorul cel bun – Sfântului Ioan Gură de Aur
Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, profesorul bun inspiră, atrage și convinge (MG. 57:327). Umil, el este conștient de propriile imperfecțiuni și slăbiciuni și înțelege că „blândețea este mai puternică decât violența” (MG. 57:61).
Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, profesorul bun inspiră, atrage și convinge (MG. 57:327). El nu este egoist sau arogant, nici renumit pentru stilul lui autoritar. El are spiritul uceniciei și nu al egocentrismului. Umil, el este conștient de propriile imperfecțiuni și slăbiciuni și înțelege că „blândețea este mai puternică decât violența”(MG. 57:61).
Profesorul trebuie să respecte opinia studenților și să dea dovadă de spirit democratic (MG. 60:35-36).
El trebuie să fie înaintea studentului său simplu, onest, deschis și nepărtinitor și să evite ironia și ipocrizia (MG. 61:404-406). Profesorii nu ar trebui să fie insistenți sau agresivi, ci afectuoși (MG. 62:402-403). Ei ar trebui să depășească chiar afecțiunea părinților naturali ai studenților lor.
„Cuvintele” (unui profesor), spune Sfântul Ioan Hrisostom, trebuie să fie „cuvintele unei persoane care educă mai degrabă decât dojenește, care instruiește decât pedepsește aspru, care face ordine mai degrabă decât să agite, care îndreaptă viața (studentului) și nu o distruge” (MG. 61:593-594).
(de Demetri Karavasilis)
Tulburarea vieţii
Viaţa noastră este plină de tulburare şi nelinişte. Cu toţii suntem îngrijoraţi, cu toţii suntem nemulţumiţi, cu toţii ne plângem, fie că suntem bogaţi sau săraci, stăpânitori sau oameni simpli.

Viaţa noastră este plină de tulburare şi nelinişte. Cu toţii suntem îngrijoraţi, cu toţii suntem nemulţumiţi, cu toţii ne plângem, fie că suntem bogaţi sau săraci, stăpânitori sau oameni simpli. Dar tulburarea şi grija nu se datorează atât situaţiilor exterioare şi condiţiilor de viaţă, cât neorânduirii şi bolii noastre sufleteşti. Aşa cum ochiul bolnav vede întuneric şi în cea mai puternică lumină, la fel şi sufletul bolnav este tulburat chiar şi când este linişte. Să-i încredinţăm toate problemele noastre lui Dumnezeu şi să credem că nimic nu este al nostru, să rămânem indiferenţi la slava oamenilor şi să dorim să-I plăcem numai Domnului, şi astfel vom fi liniştiţi chiar şi când asupra noastră se va abate cea mai îngrozitoare vijelie.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 356)
sursa : DOXOLOGIA