Voi prezenta cateva pasaje din cartea Parintele Arsenie Boca Marturia Parintelui Pantelimon , carte scrisa in baza marturiilor unui bun ucenic al Sfantului Ardealului care a mentinut o legatura stransa cu duhovnicul lui in pofida greutatilor pricinuite atunci de agenti din securitatea comunista care il urmareau pe Parintele Arsenie Boca la tot pasul.

Parintele Arsenie Boca Medic de suflete

Părintele a fost un om pregătit, care a învăţat Medicina, el a ştiut să o folosească şi ca preot. El a ştiut să povăţuiască familia. Ştia care e măsura în toate. El le cunoştea pe toate din practică, nu din cărţi. Şi a pus mai întâi înţelepciunea. Nu canonul mare îndreaptă turma. El i-a condus pe toţi cu înţelepciune. El spunea ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Nu întinde postul! Cine întinde postul îşi provoacă boală”… Dar ne învăţa: ,,Nici nu exagera cu mâncarea, nu înfunda stomacul, căci atunci e ca la maşină… Dacă îi bagi mult combustibil face explozie”…

Cel mai bun duhovnic român

Părintelui Arsenie Boca i-am fost ucenic şi fiu duhovnicesc şi m-a povăţuit toată viaţa. Din 1959, îndeosebi până când a murit am ţinut legătura. El ştia gândurile oameni şi nu trebuia să deschizi gura să-i zici ceva, el ştia cu ce gând ai venit şi ce te frământă. La prima întâlnire cu Părintele eu mă dusesem la el ,,croit” să întreb ce e mai bine pentru mine, dar Părintele mi-a spus ferm: ,,Te duci şi faci armata şi după aceea vorbim!”. Când m-am eliberat din armată aş fi vrut să-l găsesc, dar Părintele era deja dus la Canal. Plaga aceasta, care s-a numit comunism a căzut peste noi şi Părintele a fost dus la munci grele la canal. Dar nu a fost totul… Practic, Părintele Arsenie Boca a fost exilat timp de 40 de ani. După ce a venit de la Canal m-am întâlnit în mai multe rânduri cu Părintele. Nu trebuia să-i zic ce mă frământă. Întotdeauna Părintele îmi spunea şi pentru ce problemă am venit, ce trebuie să fac şi ce are să se întâmple. Toate obiectele care s-au făcut la Făgăraş, cu racla Sf. Ioan Botezătorul, şi celelalte, el le-a gândit şi proiectat, povăţuindu-ne drept. Îmi spunea mereu că ,,Dacă ştiu şi sunt gata să sufăr să continui lucrarea asta (n.ed proiectarea raclei şi povăţuirea credincioşilor se făceau într-ascuns, Părintele Arsenie fiind exilat şi tot timpul urmărit de Securitate), dacă nu, să mai aştept”.

La scaunul Spovedaniei

Cât i-am fost fiu duhovnicesc, când m-am mărturisit la dânsul, Părintele căuta mult să ne aducă la sfinţenie, să luptăm cu păcatul. Aşa ne învăţa că prin păcat ne dezbrăcăm de harul pe care ni L-a dat Dumnezeu la Botez. Foarte mult punea bază pe sfinţenie: ,,Lăsaţi păcatele şi să vă întoarceţi la Dumnezeu, ca să nu vină peste voi boală sau întristare”, ne spunea Părintele. Mai zicea: ,,Unde nu e păcat, toate le învingeţi, unde e păcat toate merg greu. Când faceţi ceva să faceţi cu dragoste, că dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, pentru El faci ce faci!”. Când mă spovedeam la dânsul era ceva de nu mai simţeam. Plecam de pe pământul ăsta. Părintele a fost cel mai bun duhovnic al monahismului românesc.

sursa : http://cristiserban.wordpress.com/

NOTA

La manastirea Ghighiu, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie Boca, cel numit cu atata dragoste si evlavie, „Sfantul Ardealului”.
Cu mult inainte sa-ti dea binete si sa-ti vorbeasca, parintele Pantelimon te intampina cu un zambet cat o latifundie de lumina, plutind spre tine printre stupii de-albine pe care ii pastoreste in clipele dintre rugaciuni. Chipul sau ascutit prin post aspru, pe care flutura o barba alba si rara, iradiaza un soi de inocenta copilareasca, in vreme ce ochii par ca tradeaza o taina care il bucura permanent. Taina si bucuria credintei traite deplin. La 83 de ani, viata sfintiei sale e un sir de incercari pe care le-a transformat in trepte spre mantuire. Asa l-a invatat duhovnicul sau dintai, parintele Arsenie Boca, a carui amintire o poarta nestinsa in suflet si despre care vorbeste greu. Smerit, batranul calugar de la Ghighiu se teme sa nu fie acuzat de trufie, facandu-si, Doamne fereste, reclama, pe renumele celui mai mare duhovnic al Transilvaniei.

In anii ’50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si azi.

http://hermanvlad.wordpress.com

articol postat de Cristina David