Mi-au ramas in minte si suflet pasaje dintr-o frumoasa rugaciune scrisa de Sfantul Ignatie Briancianinov in care sfantul cere Domnului sa ne daruiasca lumina harului Sau asa incat noi sa vedem deslusit „neputintele cele de multe feluri care traisec in noi, inabusind in inima miscarile duhovnicesti, aducand in ea miscarile sangelui si trupului care sunt potrivnice.Imparatiei lui Dumnezeu.”
Acest mare dar al vederii pacatelor noastre, spune el in continuare , naste un alt mare dar, acela al pocaintei.
Când omul are smerenie mare, îşi recunoaşte greşala, îşi simte vinovăţia într-o măsură mare şi suferă, atunci Hristos Se va purta cu îngăduinţă şi-l va ierta.(Cuviosul Paisie Aghiritul)
„Pazeste-ne , cu aceste mari daruri, de haurile amagirii de sine” continua ruga. Autoamagirea, parerea de sine, apar in suflet tocmai pentru ca pacatele multe adunate acolo nu sunt luate in seama si intelese. Pacatosenia sufletului nostru il intineaza si aduce cu sine , in inima si cugetul nostru slava desarta . Nevazandu-ne greselile si toate cele rele facute in fata Lui Dumnezeu, ne indepartam tot mai mult in calea noastra spre El. Vom vedea in schimb greselile aproapelui, inchipuindu-i pe acestia rai iar pe noi buni. O mare si de neiertat inselare de sine. Sufletele astfel necuratite , nespalate de negrele pacate pierd posibilitatea mantuirii . Neregretand sincer greselile pe care le facem si le repetam din cauza ca nu le luam in seama (caci vrajmasul asta face, incearca pe orice cai sa ni le stearga din constiinta) , pierdem harul lui Dumnezeu primit la botez , si odata cu harul pierdem si linistea sufletului pe care orice credincios ar trebui sa vrea sa o dobandeasca in lupta lui spre imbunatatirea vietii duhovnicesti. Aici intervine marele rol al actului pocaintei sincere.
Cuviosul Paisie Aghioritul, marele duhovnic de la Muntele Athos raspundea fiilor sai duhovnicesti preocupati de aceste probleme si le dadea sfaturi:
Dacă ai simţirea păcătoşeniei tale, vei avea şi sporire duhovnicească. Cu cât îţi vei vedea mai mari păcatele tale, cu atât mai mare simţire vei dobândi şi cu atât mai mult vei spori
Dumnezeu iubeşte mai mult pe păcătoşii care îşi recunosc păcătoşenia lor, se pocăiesc şi trăiesc în smerenie, decât pe cei ce se nevoiesc mult, dar nu-şi recunosc păcătoşenia lor şi nu au pocăinţă.
Sfantul Ioan de Kronstadt sfatuieste sa ne pocaim imediat ce am pacatuit si sa cerem iertare pana cand vom simti cum harul curateste inima noastra si o usureaza cu adierea pocaintei. Pacatele mici sunt periculoase, intrucat se transforma in deprinderi si ne duc pana la savarsirea pacatelor de moarte, care ne despart de Dumnezeu.
Preotul Valentin Mordasov , duhovnicul de la Pskov ne invata :Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faci este sa inlocuiesti deprinderile rele cu altele bune, ca de exemplu:
Inainte scoteai la iveala greselile apropiatilor, ii mustrai pentru pacate, ii acuzai. Acum taci mai des, sfatuieste doar cand esti intrebat, gandeste-te la mantuirea sufletului, citeste din Sfanta Scriptura, roaga-te, frecventeaza biserica.
Inainte plecai de acasa si te intorceai fara sa te rogi. Acum fa acestea cu rugaciune.
Inainte porunceai altora: adu, da, mergi… Acum straduieste-te sa slujesti tu insuti celorlalti.
Inainte amanai faptele credintei „pe mai tarziu”: ma voi ruga mai tarziu, voi merge la biserica mai tarziu, voi ajuta mai tarziu… Acum straduieste-te sa faci totul in prezent: „acum”.
Inainte erai indiferent fata de faptele credintei. Acum acestea sa fie preocuparea ta de capatai.
Inainte vorbeai la masa. Acum straduieste-te sa mananci in tacere, rugandu-te.
Inainte incalcai postul, te imbracai necuviincios. Acum evita aceste lucruri.
Inainte iti veneau in minte ganduri desarte, pacatoase, si tu te desfatai cu ele. Acum alunga-le cu rugaciunea.
Straduieste-te astfel in toate, ca sa placi lui Dumnezeu, ca pocainta ta sa fie spre mantuire si ca sa curatesti temeinic pamantul sufletului tau creat de El, incat acesta sa dea rodul cel bun al virtutilor, atat de necesare pentru mantuire”.
Articol alcatuit de Cristina David
sursa folosita : Razboi intru Cuvant
Pilduitoare si datatoare de nadejde – cuvintele oamenilor sfinti citati de tine, Cristina, multumesc pentru frumoasa prezentare si pentru aducerea aminte asupra a ceea ce este esenta vietuirii crstinesti, Doamne ajuta-ne pe toti!
ApreciazăApreciază
Multumesc mult pentru comentariu si doresc sa ne putem invrednici de o nevointa tot mai folositoare pe calea Imparatiei Lui Dumnezeu.
ApreciazăApreciază