„Binele este Dumnezeu însuşi, toate câte vin de la El şi toate câte sunt în preajma Lui. Binele se I găseşte şi în persoana omenească, înainte de cădere şi după, în replăsmuirea firii realizată prin sfinţenie. Binele mai este noţiunea de dreptate, de raţional şi relaţia dintre ele. Este deplina absenţă a iraţionalului, a vicleniei şi a pervertirii.

Dimpotrivă, răul este pervertirea şi desfiinţarea celor pe care le-am spus despre bine. Toate cele ce provin din el sunt părţi şi mădulare ale morţii, „trupul morţii” însuşi, şi îl au ca părinte şi izvoditor pe diavol şi pe multele sale unelte.” (Gheronda Iosif Vatopedinul in Dialoguri la Athos)

Intrebat fiind de catre un credincios cum se explica faptul ca pentru  noi oamenii , este foarte greu sa facem lucruri bune, sa optam pentru bine dar in schimb ne vine foarte usor sa cedam raului si sa-l urmam, parintele Paisie Aghioritul , cu discernamantul sau pronuntat care il caracterizeaza,  ne raspunde incercand sa lamureasca acest lucru oarecum de neinteles.

-Părinte, de ce în vreme ce facem atât de greu binele, alunecăm atât de ușor spre rău?
-Deoarece pentru bine trebuie mai întâi să ajute omul însuși, să se nevoiască, în timp ce la rău ajută diavolul. Apoi, oamenii nu imită binele, nici nu au gânduri bune.
De mult spun mirenilor următoarea pildă. ,,Să spunem că am o mașină și zic în mintea mea. ,,Ce să fac cu ea? Eu mă pot ajuta și cu un vreun cunoscut de-al meu sau cu un taxi, la nevoie. Să dau cutăruia, care are mulți copii, să-i scoată puțin afară, să-i ducă la vreo mănăstire să se odihnească și să se foloseacă și ei, sărmanii.”. Dacă procedez astfel, nimeni nu mă va imita în asta. Dar dacă am o mașină de aceeași marcă cu a ta, și o schimb și voi lua alta de o marcă mai bună, veți vedea că nici nu vei dormi toată noaptea ca să afli un chip să schimbi mașina și să iei una mai bună, la fel ca a mea, ca să fii și tu satisfăcut de mașina ta.
În cazul acesta vei spune: ,,Voi vinde, mă voi împrumuta, numai să o schimb”. În timp ce în cazul de mai înainte nu mă va imita, spunându-și: ,,Eu ce să fac cu mașina mea? O voi da și eu” –ci poate să spună chiar că sunt nesănătos.

Oamenii ușor se influențează în rău. În timp ce în profunzime recunosc și primesc binele, totuși mai ușor se înfluențează și sunt atrași de rău, pentru că acolo dictează aghiuță.

Coborâșul cel lin îl află oricine, pentru că ispita nu are alt tipic, ci numai să îmbrîncească făpturile lui Dumnezeu pe panta cea mai dulce. Hristos procedează cu noblețe. Îți spune: ,,Acesta este binele”; ,,dacă vrea cineva să vină după Mine” (Mt.16, 24). Nu spune: ,,Vino la Mine cu sila”.
Diavolul are viclenie. Îl îmboldește pe om dintr-o parte în alta, ca să-l ducă acolo unde vrea. Dumnezeu respectă libertatea omului, pentru că El nu a creat robi, ci fii.
Cu toate că știa că va urma căderea, nu i-a făcut robi. A preferat să vină, să Se întrupeze, să Se răstignească și să-l câștige în felul acesta pe om. Însă prin această libertate pe care a dat-o Dumnezeu – cu toate că diavolul poate face mult rău – s-a dat și un prilej pentru cernere. Se vede ce face fiecare cu inima sa; se vede curat cine are mărime de suflet.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

postat de Cristina David