A citi si a ne hrani spiritual din scrierile marilor duhovnici, ale sfintilor parinti , care sunt , exprima trairile acestor oameni cu har , contactul lor personal cu Dumnezeu -este cu siguranta o activitate prin care ne imbogatim mintea , cunoasterea despre dumnezeire si cele sfinte . Caci ei devin exemple vii de ceea ce inseamna viata in Hristos Domnul.

Ce ce ne apropie cu adevarat si in profunzimea fiintei noastre de Dumnezeu , ca fii ai Lui ,sunt propriile noastre trairi si experiente in aceasta viata , comunicarea directa cu El , rugandu-ne , multumindu-I , slavindu-L , cerand ajutorul si mila Lui – prin care ajungem sa-L cunoastem la nivel personal, in adancul sufletului si inimii noastre.
Doamne ajuta-ne !

Bunul nostru parinte Cleopa caruia ii suntem recunoscatori pentru ca ii datoram atatea sfaturi cu multa intelepciune si miez duhovnicesc, spunea ca:

„Cel ce are frică de Dumnezeu are toată înţelepciunea” si amintea una din invataturile Mantuitorului nostru : „Ce spune Hristos? Împacă-te cu pârâşul tău cât eşti pe cale. ..Care este pârâşul? Conştiinţa noastră. Nu vezi? Dacă ai făcut un lucru mic, dacă ai greşit cu cuvântul, conştiinţa te mustră. De ce ai zis rău de altul? Dacă ai bătut, dacă ai minţit, dacă ai furat, dacă ai blestemat, dacă ai luat lucrul altuia, în orice te mustră conştiinţa. Conştiinţa îţi spune tot ce-ai făcut. Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în om. Acesta este pârâşul. El ne pârăşte de pe acum şi, dacă ne împăcăm cu el, este bine. Iar împăcându-ne cu pârâşul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu, că-i glasul Lui.”

Marturisirea credintei nostre in Dumnezeu se intemeiaza pe primirea Lui in sufletul nostru si efortul , perseverenta cu care folosim vointa personala in a-I pastra cu evlavie locul acolo, caci El este parte din fiinta noastra de la inceput iar noi, la randul nostru suntem particele din Dumnezeirea Lui. Prin modul de a gandi, de a vorbi si simti , prin comportamentul nostru noi foarte lesne riscam sa indepartam Duhul Sfant din sufletul nostru, daca in valtoarea lumii nu suntem atenti si uitam prea repede si usor invataturile Domnului devenind in felul acesta pricina de intristare pentru El .