Locul rugaciunii in viata crestinului si importanta practicarii ei in vremurile in care traim

O problema in aparenta usor de dezbatut daca preocuparea noastra consta numai in a discuta despre efectuarea rugaciunii, rostirea ei  prin cuvinte, exprimarea celor necesare , cerute de la Domnul , dar nu si despre esenta ei, calitatea care o face sa ne fie de folos sufletului si sa placa lui Dumnezeu. Ne referim aici la o rugaciune care sa aiba efecte vizibile in modul nostru de a ne comporta, de a vorbi, de a faptui lucrurile. Sa aiba , uneori, chiar raspuns imediat de Sus. Sa ne schimbe incetul cu incetul deprinderile si modul de a gandi , de a intelege CE ne cere Dumnezeu spre a deveni oameni noi intru Hristos, crestini adevarati.

Sigur ca trebuie sa ne pese de felul in care vorbim cu Domnul in rugaciunea noastra, de sentimentele pe care le incercam in timpul rugii. Dumnezeu stie dinainte ce ne framanta caci El stie totul despre nevoile sufletelor noastre , stie cu ce ne confruntam si ce exact avem nevoie atat trupeste cat si sufleteste. Nu inseamna ca noi sa nu ne mai rugam …Lui Dumnezeu ii place sa ne adresam Lui aratandu-I ca ne bizuim in intregime pe ajutorul Sau , ca nu vrem sa gresim Lui in ceea ce facem , ca avem mare nevoie de ocrotirea in lupta noastra aici in lume cu vrajmasul si marea lui viclenie.

Orice fel de a ne ruga ne este folositor, oare?

Ce fel de rugaciune ne implineste si ne lasa sufletul mai curat, parca?

Cum sa ne rugam ca sa primim pacea Domnului in suflete? Ca sa-L simtim langa noi?

Eu cred ca inainte de a ne aseza in pozitia de rugaciune in coltisorul nostru cu icoanele sfintite care sfintesc la randul lor , incalzesc si lumineaza acest loc drag noua , ar fi minunat si de mare folos sa-I multumim Domnului pentru cele daruite noua, familiei ,dupa care sa-L rugam sa ne invete ca sa ne rugam cum se cuvine. Sa ne binecuvinteze ruga.

Noi ne lovim de foarte multe piedici puse noua in calea comunicarii nostre directe cu Tatal Ceresc , piedici, obstacole pe care nu le constientizam de cele mai multe ori. In tumultul vietii si a multiplelor obligatii ale acesteia,  le pierdem din vedere. Nu ajungem sa ne dam seama ca rugaciunea este de fapt  adresarea noastra (sincera, directa si plina de evlavie si dragoste) catre Cel Care ne-a iubit dintotdeauna  si Care in tacere isi face simtita prezenta benefica si ne invaluie cu Duh Sfant , atunci cand ruga noastra este patrunsa de credinta lipsita de cea mai mica indoiala. Ea este bine primita oricand, la oricare ceas al zilei sau noptii.

Am ales un articol frumos scris , pe intelesul tuturor, pe care il alatur randurilor mele in speranta sa va fie de mult folos. Doamne miluieste-ne si ne ajuta!

Cristina David

Rugăciunea în provocările lumii contemporane.

Lumea noastră contemporană are nevoie de rugăciune mai mult decât orice altceva. Nu este trebuință de conferințele conducătorilor ca să se rezolve problemele lumii, nu este trebuință de organizații internaționale ca să consolideze pacea, nu este trebuință nici de guverne ca să rezolve problemele de stat. Ceea ce trebuie mai mult decât toate este rugăciunea către Dumnezeu, și pentru toate celelalte Dumnezeu va găsi modul de a le rândui spre folosul sufletului omenesc, a făpturii Sale, pe care atât de mult o iubește. Și oricât am fi de dezamăgiți datorită provocărilor vremurilor, oricât de mult foamea ar secera lumea a treia, semenii noștri ar muri din pricina bolilor, oameni nevinovați ar fi uciși în atacuri teroriste, noi conflicte de război ar apărea zilnic, un adevăr nu trebuie să-l uităm: Dumnezeu poate rezolva toate problemele, numai să i-o cerem din adâncul inimii și fără nici o urmă de interes personal.

Mai demult, când țăranii aveau de înfruntat seceta, cădeau în genunchi și până să-și sfârșească rugăciunea, cerurile se deschideau. Dumnezeu asculta îndată rugăciunea lor. Însă astăzi, oamenii „civilizați” ai lumii acesteia nu-și ridică privirea spre Cer, ca să ceară cu sinceritate ajutor. Dimpotrivă, cad în cursă și cred că ei singuri pot rezolva problemele. Dar care este rezultatul? Războaiele continuă, nedreptatea se extinde, nefericirea stăpânește, aroganța triumfă și lumea noastră trăiește zăpăceala lipsei de logică, oricâte hotărâri se iau de către cei puternici. Pentru toate aceste motive creștinii trebuie să se roage în duh de dragoste. Iar rugăciunea lor să completeze rugăciunea semenilor noștri care, pierduți în meschinăria de zi cu zi, L-au îndepărtat pe Dumnezeu din viața lor.

Rugăciunea noastră trebuie să fie dublă, triplă, înzecită, rugăciune din inimă, din dragoste pentru semenul nostru. În cele din urmă, trebuie să fie o rugăciune neîncetată, ca aceea a lui David, care ziua împărățea și se războia, iar noaptea o încredința lui Dumnezeu. Trebuie să ne exersăm în rugăciunea neîncetată a inimii, astfel încât numai pe ea s-o practicăm. Și astfel toată viața noastră se va schimba numai pentru un cuvânt. Dumnezeu va vedea nevoința noastră, ne va îmbrățișa și Duhul Sfânt ne va însoți. Putem ca și în lume să devenim vase ale Harului, personalități sfințite care, prin pilda noastră, vom da mărturia ortopraxiei ortodoxe. Și toate acestea se izbutesc prin puterea rugăciunii. Un stareț spunea: „De acestea patru are trebuință mai mult sufletul omului: să se teamă de Judecata lui Dumnezeu, să urască păcatul, să iubească virtutea și să se roage neîncetat”. De altfel, creștinul care-și aduce aminte să vorbească cu Dumnezeu numai atunci când vine ceasul rânduit pentru rugăciune, încă nu a învățat să se roage.

Cititi aici intregul articol:

http://www.marturieathonita.ro/piedicile-la-rugaciune-si-invingerea-lor/

Extras din: „Asceza mirenilor”

Postare – Cristina David