„Există fiinţe care, încă de la naştere, sunt mistuite de setea de absolut.” Aceasta este o taina cunoscuta doar de Dumnezeu. Cu setea de infinit , de divinitate , de Dumnezeu , s-a nascut si Parintele Sofronie. 
Cuviosul Sofronie (de la Essex) , duhovnic ce a trait in secolul trecut , ucenic al Cuviosului Siluan Athonitul , un om cu o viata sufleteasca de o mare complexitate si adancime, a meditat profund asupra aspectelor irationale si crude ale vietii omului in lumea moderna care de multe ori declanseaza indoieli mari in randul credinciosilor , pricinuite de contradictia sfasietoare dintre realitatea cruda traita si conceptia crestina ca „Dumnezeu dragoste este” ( 1 Ioan 4:8).
Parintele Sofronie insusi a dus o lupta interioara continua, in sufletul sau , cautand sa discearna adevarul , sa-l scoata la lumina cu ajutorul Lui Dumnezeu . Credinta sa in Hristos Omul prin care Dumnezeirea a invins toate cele rele ale lumii („V-am spus aceste lucruri , pentru ca ele sa nu fie pentru voi un prilej de cadere (..) V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” Ioan 16 : 1 si 33) a fost pana in final, statornica
„Pe Dumnezeu il „contest”, cu El „ma cert”, pe Dumnezeu il „necajesc cu nerusinare” in lupta mea pentru soarta oamenilor, dar in rezultatul final, oricare ar fi soarta intregii omeniri, a intregii lumi, a intregii fapturi, pe Dumnezeu eu iubesc cu singura adevarata, vecinica dragoste.”
In lumina acestui sentiment total ,Arhimandritul Sofronie a afirmat intr-o scrisoare a sa : „cel mai tragic mi se pare a fi nu faptul ca oamenii indeobste sufera mult, ci faptul ca mor fara sa fi cunoscut pe Dumnezeu „.
„De mult m-am încredinţat că Dumnezeu este dragoste, după care însetează fiecare dintre noi. M-am încredinţat că ne caută, ne cheamă şi că această dragoste a Lui pentru noi nu se schimbă atâta vreme cât nici noi nu ne schimbăm faţă de El, că încearcă întotdeauna să ne dobândească prin darurile Sale.”
Această cunoaştere a lui Dumnezeu i-a deschis orizontul duhovnicesc, aşa încât a fost condus la concluzia că necunoaşterea adevăratului Dumnezeu este o stare tragică pentru om. Înainte nu-l preocupau celelalte întâmplări sau situaţii tragice ale vieţii omului pe cât îl preocupa faptul că oamenii îl ignoră pe Dumnezeu:
„Cel mai tragic dintre toate nu este, după părerea mea, că oamenii suferă, ci că mor fără să-L cunoască pe Dumnezeu.”
Această cunoaştere a lui Dumnezeu care provine prin vederea dumnezeieştii lumini, prin vederea adevăratului Dumnezeu, nu este o cunoaştere teoretică, ci este o cunoaştere ce preface întreaga existenţă a omului şi îi creşte dorinţa pentru o comuniune mai adâncă şi mai mare cu El. Omul, în situaţia aceasta, trăieşte veşnicia, cu toate consecinţele ei.
(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 147)
Va doresc tuturor un Post cu mult folos sufletesc ! Doamne ajuta!
postare si comentarii – Cristina David
sursa (partial) – Doxologia.ro
Dumnezeu este Iubire 