Ieromonahul Hrisostom Filipescu: ”Bucură-te, suflete!”

Cu deosebita bucurie  si liniste in suflet ,cu  incantare duhovniceasca , am ales ca sa postez prima parte a interviului acordat de catre Ieromonahul Hrisostom Filipescu ,egumenul Schitului ”Sf. Maria Magdalena” din zona Neamtului , doamnei Magda Campeanu , interviu publicat pe site-ul http://www.frumusete-fara-limite.ro. Urmeaza ca in viitoarea postare sa public a doua parte, cu ajutor si spor de la bunul Dumnezeu. Sunt cuvinte  care iti patrund in suflet si inima , pe care nu le poti uita usor , care iti aduc parca alinare cand te apasa vreo tristete si te inalta intotdeauna  undeva, deasupra acestei lumi, catre cerul albastru plin de lumina.

Schitul Tibucani in poiana dintre dealuri

Nu departe de oraşul Târgu Neamţ, pe drumul ce duce spre Piatra-Neamț, Roman, in apropiere de comuna Țibucani, se dezvaluie privirii calatorului obosit de drum o frumoasa biserica a carei turla impresionanta straluceste  intr-un alb imaculat : Schitul „Sfânta Maria Magdalena” Țibucani, ce apartine de Mănăstirea Secu.

Biserica este monument istoric iar ocrotitoarea vechiului schit este Sfanta Mironosita Maria Magdalena.

Redau in continuare cuvintele doamnei Magda Campeanu si selectii din interviul mentionat .

„Când credeam că nu merit să primesc un astfel de dar, ieromonahul Hrisostom Filipescu, egumenul Schitului ”Sf. Maria Magdalena”, mi-a trimis răspunsurile la interviu. Mulțumesc, citesc, plâng și mă bucur. De ce? Pentru că fiecare răspuns al părintelui îmi arată cât de dulce este cuvântul îndumnezeit, și îmi înfățișează un suflet în care strălucește Hristos, cu duioșie și dor de Cer. Vă invit să citiți acest interviu, apoi să continuați lectura pentru suflet cu cele două cărți ale părintelui ”Puține lacrimi, multă bucurie” și ”Puține cuvinte, multă iubire”.

Ce reprezintă data de 11 august 2007 pentru dvs.?

Biserica Schitului

Pe data de 11 august 2007 Dumnezeu mi-a sărutat sufletul într-un mod care nu poate fi nicicând uitat. Este momentul în care sufletul meu a făcut cununie cu Hristos pentru veșnicie. Monahul este cel care cu ochii zâmbește, dar cu sufletul suspină pentru durerile lumii. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!

Ce v-a îndemnat să mergeți la mănăstire?

Viața este o călătorie spre nemurire. Dintre toate stelele eu am ales doar una care îmi luminează întunericul existențial. Opțiunea mea este un act de iubire. În felul acesta am mulțumit Domnului pentru darul vieții… Așa am știut eu să mulțumesc, prin Iubire. Mănăstirea șlefuiește precum o apă colțurile ascuțite ale pietrelor interioare și le rotunjește, le face fine. Este o poveste de iubire spusă cu altfel de rostire.

Care sunt lucrurile care vă bucură?

În toate lucrurile este nevoie de măsură, de dreaptă socoteală. Sunt un om al bucuriei, al zâmbetului. Mă bucură lucrurile firești, mărunte, simple. O plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți.

Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-un fel aparte. Aștern gânduri, mă joc cu rimele, sau cu versul alb. Îmi ascult glasul interior și scriu cu colțul inimii. Adeseori mă simt doar un scrib…

Care a fost cel mai important sfat primit vreodată?

Obstea Schitului Tibucani

Am primit multe sfaturi și primesc în continuare. Până la buza mormântului învățăm. Mă plec cu recunoștință tuturor celor care mi-au așezat un cuvânt, un gând în inimă. De la fiecare om care îmi apare pe Cale am ceva de învățat. Nimic și nimeni nu este întâmplător în viața noastră. Fiecare din noi reprezintă un dar pentru ceilalți.

Trei sfaturi dragi îmi sunt: „Cine se pregăteşte este deja!”, „Să caut mereu lumina din viața oamenilor” și „Hai să vorbim ceasuri întregi despre tăcere!”.

postare si comentarii – Cristina David